Oxidarea celulară şi antioxidanţii

Procesul de oxidare este unul natural, care se petrece în toate celulele, inclusiv în cele din corpul uman. Putem observa acest fenomen in momentul în care taiem o felie de măr şi o lăsăm cateva minute, ea se face maro. Oxidarea celulară, spus în cel mai simplu mod, este procesul prin care corpul nostru îmbătrâneşte.

Principalii factori care contribuie la oxidarea celulelor sunt:

-         alimentaţia precară ( lipsita de antioxidanţi )

-         lipsa mişcării

-         fumatul

-         stresul

-         oboseala cronică

-         metalele grele

Radicalii liberi reprezintă atomi sau grupuri de atomi care, dacă nu sunt ţinuţi sub control de antioxidanţi, pot afecta sistemul imunitar şi pot duce la boli de inimă, pulmonare, mentale, degenerative, cancer şi îmbătrânirea prematură a organismului.

Pentru a lupta împotriva radicalilor liberi, a îmbătrânirii, avem nevoie de antioxidanţi pe care îi putem lua din diverse surse:

-         hrana vie

-         exerciţii fizice în aer liber

-         odihna

-         relaxarea şi meditaţia

Sistemul nostru de luptă împotriva radicalilor liberi nu este perfect, de aceea pe măsură ce îmbătrânim celulele se deteriorează prin oxidare. De aceea trebuie să suplinim această verigă slabă cu o alimentaţie corespunzătoare, bogată în renumiţii antioxidanţi.

Antioxidantii se regasesc in fructe, legume, cereale integrale sau nuci, in diferite cantitati.

Cel mai mare continut de antioxidanti il au fructele negre: afine, mure, coacaze nege, prune, struguri, dar nu numai: capsuni, zmeura, cartofi rosi, nuci, scortisoara, carobul, anghinarea, morcovi, mere, ceapa, usturoi, sparanghel, spanac, ridichi, rosii, broccoli etc.

Sunt anumite substante (endorfine, hormoni), care se secreta doar in timpul exercitiilor fizice, insa mai miraculoase pentru vindecare sunt cele care se elibereaza in timpul meditatiei. Meditatia si relaxarea ar trebui practicate macar de 2-3 ori pe saptamana, pentru a te scoate din cotidian si a te aduce mai aproape de divinitate si de liniste. Orice stres psihic sau fizic, pe care il aduci corpului tau si pe care nu il constientizezi, dauneaza, in mod real si fara concesii. Asa ca grija ta zilnica ar trebui sa fie sa-ti asculti corpul si sa-i urmaresti nevoile, sa-i tratezi durerile sau nelinistile si sa-i oferi pauze pentru refacere (somn, relaxare, hrana vie).

Guanabana - fructul care vindeca cancerul

Fructul care vindecă cancerul și este de 10.000 de ori mai eficient decat chimioterapia și nu se vrea ca noi să știm, deoarece în caz contrar, marile lanțuri deproduse farmaceutice ar înceta să-și vândă produsele lor macabre …

Fructe Soursop(Guanábana) sau copacul Graviola este un produs miraculos ce distruge celulele canceroase. Este de 10.000 mai puternic decât chimioterapia. De ce nu este cunoscut acest lucru? Pentru că există organizații interesate în găsirea unei versiuni sintetice, care să le permită să facă profituri fabuloase. Deci, de acum vă poteti ajuta un prieten la nevoie informandul că ar trebui să bea suc de soursop pentru a preveni boala. Gustul este placut. Și, desigur, nu produce efectele secundare oribile ale chimioterapiei. Și daca aveti posibilitatea nu ezitati sa plantati un arbore guava în curte. Toate partile sale nu dor fructul sunt foarte bune.

Data viitoare când vrei să bei un suc, cauta soursop. Cât de mulți oameni mor în timp ce acest lucru a fost un secret bine păzit, astfel încât să nu existe riscuri pentru marile corporatii producatoare de medicamente de asi diminua sau pierde profitul de miliarde. După cum bine știți un copac soursop este mic. Nu are nevoie de mult spațiu, este cunoscut sub numele de Graviola în Brazilia, guanabana în spaniolă, și "Soursop", în limba engleză.

Fructul este mare și dulce, pulpa albă este consumata în mod direct sau este utilizata de obicei pentru a face băuturi, serbet, dulciuri etc. Interesul aratat acestei plante se datorează efectelor sale puternic anti-cancerigene. Și, deși ii sunt atribuite mai multe proprietăți, cel mai interesant este efectul pe care îl produce asupra tumorilor .. Aceasta planta este un remediu dovedit impotriva cancerului, sau mai exact a oricarui tip   de cancer . Unii susțin că este util în toate variantele de cancer.

Se consideră, de asemenea, ca este agent anti-microbian cu un spectru larg este recomandat împotriva infecțiilor bacteriene și fungice, este eficient impotriva parazitilor interni si viermi, regleaza tensiunea arteriala, este antidepresiv, combate stresul si tulburarile nervoase.

Sursa acestei informații este fascinanta: informatia vine de la unul dintre cei mai mari producători de medicamente din lume, care spune că, după mai mult de 20 de teste de laborator efectuate din 1970, extractele aratata ca: Ea distruge celulele maligne din 12 tipuri tipuri de cancer, inclusiv cel de colon, de san, de prostata, pulmonar și pancreas …

Compușii acestui arbor incetineste de 10.000 de ori mai bine creșterea celulelor canceroase decat Adriamycin un produs folosit foarte des in lume in chimioterapie.

Și ceea ce este și mai uimitor: acest tip de terapie, cu extract de Graviola, sau Soursop, distruge doar celulele canceroase maligne si nu afecteaza celulele sanatoase.

Institutul de stiinte medicale, L.L.C. 819 N. Charles Street Baltimore, MD 1201

Sursa: target-info.ro

Alunele de padure

Alunele de pădure sunt o sursă excelentă de proteine, fibre şi magneziu. Au un conţinut scăzut de sare şi se pot mânca crude sau pastă cu unt. Sunt ingredientul principal din crema italiană Nutella. Uleiul de alune de pădure e folosit extern pentru a înlătura celulita. Alunele sunt foarte bogate în vitamina E şi săruri minerale. Atenţie însă! Nu exageraţi cu consumul lor. 100 g de alune au 650 kcal. În scopuri terapeutice, de la alun se utilizează: miezul fructelor, uleiul acestora, frunzele şi mugurii.  

Aluna este fructul-sămânţă al alunului comun (Corylus avellana), arbust care creşte spontan, dar este şi cultivat. Fructele sunt mici şi sferice sau ovoidale, câte 2-4 într-un grup, alcătuite dintr-un înveliş lemnos ce închide o singură sămânţă comestibilă. 

Alunele de pădure reprezintă una dintre culturile străvechi şi sunt originare din Asia. Manuscrisele chinezeşti de acum 5000 de ani menţionează alunele de pădure ca pe o hrană sacră din ceruri. Romanii şi grecii foloseau alunele de pădure în scopuri medicale. Medicul Dioscorides din Grecia Antică lăuda proprietatea alunelor de pădure de a vindeca tusea cronică şi răcelile şi de a ajuta la creşterea părului în zonele cu început de calviţie. Principalii producători de alune de pădure sunt Turcia, Italia, Spania şi Franţa.

Alunul românesc este un arbust care creşte mai ales la margini de pădure, acolo unde este lumină din belşug şi pământ afânat. Alunele româneşti se coc la începutul lunii septembrie. Alunul turcesc este mai productiv, dar fructele sale nu au virtuţile tămăduitoare şi vitalitatea alunului autohton.

Alunele sunt un aliment cu un înalt conţinut caloric şi bogat în săruri minerale. Ele conţin: grăsimi uleioase în mari cantităţi, proteine, zaharuri, fibre alimentare, săruri minerale (fosfor, magneziu, fier, mangan, cupru seleniu etc.) vitamine, mai ales vitamina E şi, în cantitate mai mică, vitaminele din grupul B şi vitamina A, răşini, pigmenţi şi tanini. 

Alunele de pădure au o aromă puternică şi sunt deseori folosite în copturi, dar şi pentru a face unt de alune, faină şi paste. Alunele se găsesc în comerţ cu sau fără coajă, tăiate, măcinate sau prăjite şi se consumă mai ales uscate. Sunt întrebuinţate ca atare în cofetărie iar în industria dulciurilor ca înlocuitor al pudrei de cacao. Din alunele presate, se obţine un ulei apreciat atât în  alimentaţie, cât şi în industria cosmetică. 

Alunele de pădure nu constituie doar o sursă de proteine de foarte bună calitate. Pe lângă vitamina E (un antioxidant puternic) ele mai conţin şi alte substanţe nutritive benefice sistemului imunitar. Sunt bogate în arginină, un aminoacid care relaxează vasele de sânge. Aceste nucifere de pădure au cea mai mare concentraţie de acid folic dintre toate tipurile de alune. Acidul folic reduce riscul apariţiei defectelor în tubul neural înainte de naştere şi poate reduce riscul apariţiei bolilor cardiovasculare, anumitor tipuri de cancer, bolii Alzheimer şi depresiei. Alunele conţin minerale care scad tensiunea: calciu, magneziu şi potasiu. Sunt şi o sursă bogată de squalenta, o substanţă naturală care se află şi în uleiul  de măsline, uleiul din germeni de grâu, uleiul de orez, uleiul de rechin şi în drojdie, cu efecte împotriva cancerului şi reduce colesterolul. Un studiu efectuat pe subiecţi umani a arătat că persoanele cu un nivel ridicat de colesterol care au consumat alune de pădure timp de 8 săptămâni au prezentat un nivel scăzut al lipidelor care formează placa arterelor (LDL) şi un nivel crescut al colesterolului pozitiv HDL, în comparaţie cu grupul de control.

Fructele alunului sunt o adevărata mină de energie, având o valoare calorică şi nutritivă apropiate de cea a cărnii, fiind în schimb mai digerabile şi total lipsite de toxicitate. Ca medicament, alunele au valoare terapeutică atunci când sunt consumate crude, neprăjite, fiind indicate pentru: anemie, creştere, colesterol mărit, diabet, fragilitate capilară, pietre la rinichi, sarcină, boli pulmonare.

Frunzele alunului se folosesc ca infuzie, decoct şi băi, au efect hemostatic, vasoconstrictor şi tonifiant venos. Ele se recoltează în lunile iunie-iulie.

Uleiul de alune virgin constituie un tratament excelent în eliminarea teniei şi împotriva infecţiilor căilor respiratorii. Uleiul de alune se obţine prin presare la rece. El nu poate fi conservat mult în timp. Are efecte tămăduitoare foarte puternice. O linguriţă de ulei luată seara şi una dimineaţa, timp de 15 zile, duce la eliminarea teniei. Luat zilnic, uleiul de alune protejează gâtul împotriva infecţiilor, fiind folosit cu mult succes şi în tratarea hipertensiunii arteriale; doza este aceeaşi.

Uleiul de alune conţine lecitină şi mulţi acizi graşi nesaturaţi: până la 83% acid oleic şi până la 25% acid linoleic. El influenţează pozitiv microcirculaţia şi penetrabilitatea pielii, atenuează luciul uleios, are efect astringent şi reglează secreţia de sebum, are efect nutritiv şi hidratant, nu usucă pielea şi nu lasă o senzaţie grasă. Este un ulei deosebit de delicat şi nu favorizează apariţia comedoanelor, diminuează vergeturile, repară cicatricele, asigură elasticitatea pielii. Este un ulei cunoscut şi pentru efectele de catifelare şi atenuare a semnelor îmbătrânirii. Poate fi utilizat pentru toate tipurile de ten. Se aplică 3-5 picături pe tenul curat, masând uşor. Evitaţi însă zona ochilor. Pentru rezultate optime, este de preferat a se aplica seara, înainte de culcare şi din nou dimineaţa.

Făina de alune este un energizant şi vitalizant de excepţie. Prin zdrobirea alunelor crude în piuă sau măcinarea lor cu râşniţa, se obţine o făină foarte gustoasă, care poate fi amestecată cu miere şi busuioc şi mâncată pe pâine, sau din care se poate prepara untul de alune, mixând alunele într-un blender, până devin o pastă groasă.

Sfaturi şi recomandări în folosirea alunelor de pădure

- Dacă sunt în coajă, alegeţi alunele grele şi pline. Cele decojite pot fi păstrate în locuri răcoroase şi uscate aproape o lună, iar în frigider sau congelator se vor menţine proaspete 4 luni.

- Pieliţa poate fi îndepărtată prin prăjire uşoară şi apoi prin frecare. Alunele pot fi prăjite în cuptor, folosind o coală de hârtie de copt. În cantitate mică, se pot măcina cu râşniţa de cafea.

- Încercaţi untul de alune de pădure ca alternativă la untul de arahide. Este foarte gustos.

- Alunele de pădure se pot adăuga în salatele favorite şi se pot amesteca în cerealele de la micul dejun. De asemenea, puteţi adăuga alune de pădure, tăiate sau mixate, în iaurt.

Sursa: frumoasaverde.blogspot.ro

Fructele de acai

Fructele Acai, de dimensiuni si culori asemanatoare coacazelor, sunt roadele palmierilor cu acelasi nume, originari din padurile Amazonului si constituie, de secole, principala sursa de hrana a brazilienilor.

Datorita efectelor sale energizante si hranitoare, fructele Acai au devenit foarte populare in randul sportivilor din SUA, in anii ’70 – ’80. Ulterior studiile stiintifice au demonstrat faptul ca aceste fructele contin de 10 ori mai multi antioxidanti decat strugurii si de doua ori mai mult decat afinele si rodiile si ajuta la regenerarea organismului si previne imbatranirea, este un antiinfectios puternic ce previne si lupta impotriva infectiilor si accelereaza activitatea metabolismului fiind de mare ajutor incurele de slabire.

Fructul de Acai este bogat in fibre alimentare ce contribuie la buna functionare a sistemului digestiv. Este foarte benefic pentru activitatea sistemului circulator,indeparteaza toxinele din organism si ajuta la dezvoltarea sistemului imunitar.

Beneficiile aduse de fructele de Acai pentru sanatate sunt pe termen lung. Ajuta la arderea grasimilor din organism prin marirea activitatii metabolice, la refacerea sistemului muscular datorita amino-acizilor si la retinerea de proteine in organism. Acai contine acizi grasi omega-3, omega-6 si omega-9, atat de necesari pentru inima si creier, care mentin colesterolul la un nivel optim.

Beneficii:

• Acai conţine câteva tipuri de antioxidanţi, într-o cantitate foarte mare.
• Dintre aceştia, antocianina poate fi de ajutor în tratamentul hipertensiunii arteriale şi poate reduce riscul de infarct.
• Cyaniding 3-glucoside, care se găseşte, de asemenea, în acai, protejează retina de stresul oxidativ, poate îmbunătăţi vederea pe timpul nopţii şi are efecte antiinflamatoare.
• Industria cosmetică a descoperit şi ea efectele benefice ale fructelor de acai şi astăzi o serie de produse de îngrijire, printre care şampoane şi loţiuni pentru ten, conţin acai. Acai poate fi un sprijin de nădejde pentrutratarea ridurilor şi a inflamaţiilor cauzate de radiaţiile UV, iar băştinaşii din America de Sud îl folosesc adesea în caz de probleme dermatologice.
• Datorită conţinutului său ridicat de antioxidanţi, acai poate încetini procesul de îmbătrânire.

• Cu acai poţi slăbi mai uşor, fiindcă reduce senzaţia bruscă de foame.
• Acai are un efect de normalizare a glicemiei, prin urmare poate fi un supliment eficient în cadrul terapiilor pentrudiabet, PCOS (sindromul ovarelor polichistice) şi rezistenţă la insulină.
• Consumul de acai reduce nivelul de grăsimi şi colesterol din sânge, astfel încât poate fi un ajutor de nădejde în lupta împotriva sindromului metabolic.
• Datorită conţinutului său ridicat de fibre, acai poate ajuta la digestie.
• Acai are efecte benefice asupra durerilor cauzate de traumele aparatului locomotor, care afectează de obicei zona lombară, umerii, şoldurile şi genunchii.

 Recomandat in:

• reducerea efectelor expunerii la surse de radicali liberi (radiatii ultraviolete, ionizante, nucleare, razele X, microunde, metale toxice, aditivi alimentari chimici, fum de tigar,poluare, uleiurile vegetale hidrogenate, etc.);
• terapii complementare antitumorale;
• dislipidemii;
• ateroscleroza;
• boli cardio si cerebro-vasculare;
• retinopatii;
• disfunctii erectile;
• artrita, poliartrita, osteoartrita;
• boli autoimune;
• diabet zaharat tip I, II;
• terapiile intinerire;
• cure de slabire.
  
  
  Sursa: 1, 2

Lipsa de calciu

Alimentaţia incorectă sau lipsa expunerii la soare fac ca organismul să fie lipsit de sursele cele mai bune de calciu. Toti stim ca avem nevoie de cantitati adecvate de calciu in dieta noastra, pentru oase puternice si dinti sanatosi. Lipsa de calciu este usor simptomatica pentru ca acest mineral prezinta functii foarte importante in organism, fiind practic indispensabil vietii.

Calciul participa la o serie de procese foarte importante in organism:

- are iplicatii in functiile muschiului inimii;

- calciul este indispensabil musculaturii scheletice si musculaturii netede din peretii vaselor si organelor interne;

- sporeste sanatatea oaselor si previne o serie de afectiuni osoase;

- calciu intervine in reglarea unor functii endocrine prin stimularea/scaderea secretiei unor hormoni;

- influenteaza functiile nervoase si functiile cerebrale;

- calciul intervine in sanatatea pielii, unghiilor si parului;

- calciul previne osteoporoza etc.

Semnele si simptomele lipsei de calciu:

• Lipsa de calciu poate da diverse tulburari comportamentale, de la anxietate si irascibilitate pana la depresii si halucinatii.
• Lipsa de calciu se poate manifesta prin tremur, palpitatii, insomnie sau somnolenta, lipotimie (lesinul de cateva secunde care nu implica si pierderea totala a starii de constienta), pierderi de memorie si scaderea capacitatii de memorare si a atentiei.
• Lipsa de calciu pate duce si la aparitia simptomelor ca senzatie de amorteala la nivelul membrelor, furnicaturi in degete, palme sau picioare.
• Atat musculatura triatica schetica dar si cea neteda sau cardiaca sufera dereglari in cazul lipsei de calciu. Calciul este un minereu ce intervine in procesele contractile ale fibrelor musculare, dar si in reglarea potentialului de membrana in cazul fibrelor muschilor cardiaci (miocard) – prevenind astfel tahicardia si aritmiile.
• Lipsa de calciu duce la aparitia spasmelor musculare, resimtite ca dureri foarte puternice manifestate prin contractura musculara prelungita (de obicei la nivelul gambelor) care dureaza de la secunde la minute, apoi dispare spontan. De asemenea lipsa de calciu se manifesta si prin “zbaterea” ochilor sau a buzelor. Tremurul poate fi de asemenea prezent.
• Tot din cauza alterarii musculaturii pot sa apara si tulburari gastro-intestinale atat prin influentarea sistemului nervos vegetativ cat si prin tulburarea functiilor musculaturii netede a organelor digestive.
• Calciul este implicat in rahitism (la copil) sau acromegalie (la adult). Lipsa de calciu poate duce la intarzieri ale cresterii osoase si la formarea distrofica a oaselor – “matanii costale”, cap asimetric, stern proeminent sau incavat etc. Scheletul poate suferi deformari reversibile sau ireversibile, poate sa apara osteoporoza ori lipsa de calciu poate predispune la fracturi.
• Lipsa de calciu duce la uscarea si ingrosarea pielii, dar si la unghii fragile, care se exfoliaza usor. Lipsa de calciu influenteaza si sanatatea firului de par: acesta cade mai mult, se subtiaza, devine friabil. Cresterea parului si unghiilor poate fi intarziata.
• Lipsa de calciu duce la scaderea poftei de mancare, ceea ce atrage fatigabilitatea. Persoanele cu lipsa de calciu au in general si alte carente nutritionale, sunt astenice, se simt obosite, slabite, obosesc usor la eforturi mici.
• Calciul influenteaza frecventa si ritmul cardiac. Astfel persoanele care sufera de lipsa de calciu pot acuza palpitatii, pot face aritmii sau tahicardii.
• Femeile care au lipsa de calciu sufera tulburari menstruale atat prin afectarea functiilor organelor genitale, cat si prin tulburarea functiei endocrine ale acestor organe. Femeia are sangerari mai pronuntate, care dureaza mai mult, iar durerile menstruale sunt accentuate.

Dozele zilnice recomandate:

• Adolescenti si tineri adulti: 1200 si 1500 mg calciu/zi.
• Femei 25-50 ani: 1000 mg
• Femei gravide sau care alapteaza: 1200 - 1500 mg 
• Femei trecute de 60 de ani: 1500 mg 
• Barbati: 1000 mg 
• Batrani > 65 de ani: 1500 mg

Urmatoarea lista contine unele dintre principalele surse sanatoase de calciu:

1. Semintele de susan

Aceste micute seminte minunate au un continut mare de calciu, dar de asemenea si alte minerale si vitamine importante. Semintele de susan proaspete contin aproximativ 1000mg calciu la 100g.

2. Seminte chia (Salvia Hispanica)

Multi dintre noi nu stiu ca semintele chia contin cantitati mari de calciu (si de asemenea si Omega-3 si acizi grasiesentiali pentru sanatatea noastra). O portie de 100 g de seminte chia, iti asigura aproximativ 631 mg de calciu.

3. Legume cu frunze verzi

De la spanac la varza, sa ne asiguram calciul din legumele cu frunze verzi, este o alegere excelenta. De exemplu spanacul are un continut foarte bogat de calciu, o ceasca de spanac continand aproximativ 56 mg de calciu, iar 100 g de varza kale contine aproximativ 139 mg de calciu.

4. Semintele de in

Nu sunt doar bogate in calciu (256 mg / 100g), ci semintele de in sunt bogate de asemenea si in grasimi omega-3. Asigura-te ca vei consuma seminte de in intregi, deoarece, uleiul rafinat din seminte de in isi pierde nivelul de calciu, datorita sistemului de procesare. Semintele de in, sunt de asemenea o buna metoda de a-ti imbunatati sanatatea sistemului intestinal.

5. Quinoa

O “cereala” sanatoasa, o ceasca de quinoa iti ofera aproximativ 60-100 mg de calciu si de asemenea, bogate cantitati de potasiu, zinc si proteine.

6. Melasa neagra (Blackstrap Molasses)

Aceasta este un indulcitor excelent pentru ceaiuri si prajituri. Cu un continut ridicat de vitamine multiple  si minerale, o lingura de melasa neagra iti ofera 172 mg din doza zilnica de calciu.

7. Portocale

O ceasca de suc de portocoale, proaspat stors, iti ofera aproximativ 72 mg de calciu. Sa nu mai vorbim despre continutul enorm de vitamina C, care iti va creste considerabil nivelul de absortie a calciului. In afara de vitamina C si calciu, portocalele sunt de asemenea o buna sursa de potasiu, vitamina A si beta-caroten.

8. Fasole

Cele mai multe tipuri de fasole sunt foarte bogate in calciu. De exemplu, fasolea alba contine aproximativ 175 mg de calciu la o portie de 100g.

9. Broccoli

O ceasca cu aceste buchetele verzi ofera aproximativ 74 mg de calciu, impreuna cu 120 mg de vitamina C care iti va ajuta corpul sa absoarba mai usor calciul. Broccoli contine de asemenea, mari cantitati de vitamina K, vitamina A, acid folic si fibre.

10. Fructe uscate si nuci

Multe fructe uscate au un continut ridicat de calciu. De fapt, daca mananci 5 smochine uscate pe zi, iti asiguri 135 mg de calciu. Migdalele sunt de asemenea foarte bogate in calciu. Crude sau untul de migdale iti ofera 266 mg calciu la o portie de 100g.

11. Plante uscate

Cine ar fi crezut ca prin simpla adaugare de plante uscate in mancarea ta, iti cresti aportul de calciu? 100g de cimbru uscat contine 2132 mg de calciu. Alte plate uscate cu un continut bogat de calciu: marar, busuioc, maghiran, oregano, seminte de mac, menta, seminte de telina, salvie, patrunjel si rozmarin.

Sursa: 1, 2

Ridichile

Cunoscute pentru virtutile lor terapeutice, ridichile erau cuprinse în alimentatia zilnica a sclavilor care lucrau la constructia piramidelor, în Egiptul antic, pentru a le mentine sanatatea.

În medicina noastra populara, ridichea este recomandata contra tusei, afectiunilor digestive, urticariei.

Ridichile de lună au proprietăţi remineralizante şi tonice datorită vitaminelor şi mineralelor. De asemenea, salatele cu ridichi şi verdeţuri de primăvară au efect de stimulare a imunităţii şi de combatere a asteniei prin conţinutul de vitamine din complexul B şi magneziu. Salata de ridichi asezonată cu puţin oţet de mere şi ulei de măsline este excelentă pentru persoanele care nu au poftă de mâncare. Acestea stimulează pofta de mâncare, nutriţioniştii recomandându-le pentru combaterea anorexiei alături de hrean, leuştean, pătrunjel, ţelină.

"Ridichile conţin terpene şi lignine, substanţe care previn cariile dentare, bolile cardiovasculare, care scad colesterolul şi inhibă dezvoltarea celulelor canceroase. Efect anticancerigen demonstrat au şi antocianidinele, substanţele care dau culoarea ridichilor", arată prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. Ridichile sunt mai tari decât alte legume din cauza conţinutului ridicat de fibre alimentare. Însă tocmai în cantitatea mare de fibre stă atuul ridichilor. Fibrele împiedică asimilarea grăsimilor şi scad nivelul colesterolului în sânge.

Ridichile sunt bogate în carbohidraţi cu asimilare lentă: amidon, fibre alimentare solubile şi insolubile. Carbohidraţii cu asimilare lentă au avantajul că eliberează treptat glucoza sau energia. Astfel încât salatele cu ridichi previn creşterea sau scăderea bruscă a glicemiei. Singurii care trebuie să evite salatele cu ridichi sunt cei care suferă de hiperaciditate gastrică sau ulcer gastric. În aceste cazuri, ridichile pot fi iritante pentru stomac.

Remedii terapeutice

Imunitatea: ridichile intaresc organismul impotriva infectiilor prin continutul mare de vitamina C (14,8 mg / 100 g), combat anorexia si sunt excelente pentru persoanele aflate in covalescenta sau care resimt o stare de extenuare fizica si psihica; de asemenea, sucul de ridichi scade febra si este foarte bun in combaterea racelii si a alergiilor.

Bolile de plamâni: se manânca minim 10 ridichi pe zi. Ridichile au actiune antiinfectioasa si favorizeaza degajarea cailor respiratorii, prin expectoratie. Eficienta tratamentului creste, daca se adauga si frunzele de ridichi, care au efect vitaminizant si detoxifiant.

Pietre la vezica biliara si pietre la rinichi: calculii nu se mai dezvolta si sunt maruntiti daca se beau, de trei ori pe zi, sase linguri cu suc de ridichi rosii. Este un leac eficient si usor de tolerat de tubul digestiv.

Colita: ridichile sunt un antiseptic energic si stimuleaza vezica biliara sa secrete mai mult. Se manânca de doua ori pe zi salata de ridichi, taiate marunt si amestecate cu putin ulei si otet de mere.

Migrena: ridichile calmeaza starile de excitatie cerebrala si au actiune extrem de favorabila asupra digestiei. Se consuma doua-trei ridichi crude pe stomacul gol. Efectul va aparea în maxim 25 de minute.

Tensiunea arteriala: fiind bogate in potasiu, ridichile contribuie la scaderea tensiunii arteriale, luptand in acelasi timp impotriva oboselii, a depresiei si a stresului.

Boli de ficat, dispepsie, diskinezie biliara: ridichile rosii ajuta la o mai buna functionare a ficatului. Primavara, toti cei care au afectiuni ale ficatului si ale vezicii biliare ar trebui sa faca o cura de ridichi rosii, consumate pe stomacul gol.

Curatare si detoxifiere a pielii: vitamina C, fosforul, zincul si complexul de vitamina B din compozitia ridichilor, dar si cantitatea mare de apa, ajuta la mentinerea tineretii si stralucirii pielii; ridichile crude zdrobite pot fi apicate direct pe suprafata tenului, pentru a preveni uscaciunea, petele rosii sau crapaturile.

Nu aruncati frunzele de la ridichi. Când le cumparati aveti grija sa nu fie vestede. Sunt excelente pentru salata. Se spala bine si se prepara la fel ca salata verde. Frunzele de ridiche contin vitaminele A, B1, B2 si vitamina C, avand efecte antitoxice si depurative puternice, mai ales in cure indelungate. Cura cu frunze de ridiche de luna este recomandata in sangerarile gingiilor, astenie, tulburarile de ritm cardiac si somnolenta. De asemenea, cura de o luna cu salata preparata din frunze de ridiche este un exceptional detoxifiant pentru intregul organism, ajuta la refacerea florei intestinale, protejeaza stomacul si elimina o buna parte din bolile infectioase care apar atunci cand sistemul imunitar este slabit dupa administrarea abuziva de medicamente.

Sursa: 1 , 2 , 3 

Porumbul

Desi a ajuns in Carpati abia in urma cu doua sute de ani, porumbul a fost adoptat de romani mai cu drag decat in orice alta tara europeana, faimoasa mamaliga devenind rapid alimentul de baza al taranilor. Ba si mai ciudat, in medicina populara romaneasca intalnim mai numeroase utilizari terapeutice ale acestei plante, decat chiar in cea a tarii lui de origine, America. Cum este posibil acest lucru? Greu de spus, cert este insa ca romanii au o afinitate extraordinara pentru aceasta planta exotica, asa cum o dovedesc nenumaratele cercetari etnologice facute la noi, care au pus in evidenta existenta unor aplicatii terapeutice de o eficienta uimitoare. Prea putin cunoscut ca medicament, porumbul are efecte deosebite in multe boli.

Porumbul in uz intern

Dismenoree (ciclu menstrual neregulat sau dureros) - se ia pulberea de matase de porumb, cate o lingurita rasa de 3 ori pe zi, in cure de 28 de zile, cu 7 zile de pauza. Are efecte reglatoare ale activitatii hormonale, opreste hemoragiile abundente, diminueaza starile de disconfort in timpul menstrelor. Este un remediu recomandat si in cazul tulburarilor care apar la inceputul menopauzei.

Litiaza renala, oligurie - se beau zilnic, in cure de o saptamana, cate 2-3 litri de ceai de matase de porumb, preparat dupa metoda de mai sus. Are un puternic efect de stimulare a diurezei, fiind un excelent remediu pentru eliminarea pietrelor sau a nisipului din rinichi si din vezica.

Cistita cronica, infectii renale cronice - se bea un litru de ceai de matase de porumb pe zi, in cure de cate doua saptamani. Efectele sunt mai puternice daca se adauga in acest ceai si cozi de cirese (1 lingura la litru).

Guta, reumatism, reumatism cronic degenerativ - se face toamna un tratament de trei saptamani, timp in care se consuma in fiecare zi cate un litru si jumatate de ceai de matase de porumb. In paralel, se consuma numai hrana vegetariana, cu multe legume si fructe crude. Este un tratament cu efecte depurative extrem de puternice, care face adevarate minuni, mai ales atunci cand este repetat.

Ateroscleroza, arterita, ischemie cardiaca la persoane cu valori ridicate ale colesterolului - se iau zilnic, pe stomacul gol, ca atare sau in salate de cruditati, doua lingurite de ulei de germeni de porumb. Tratamentul dureaza 3-6 luni si are efecte extrem de benefice asupra intregului aparat cardio-vascular.

Ascita - se iau zilnic patru lingurite de pulbere de matase de porumb. Planta se tine vreme de 5 minute sub limba, dupa care se inghite cu putina apa. Are efecte diuretice puternice, ajutand la eliminarea surplusului de apa din organism. De asemenea, are un efect benefic asupra ficatului.

Umflarea picioarelor (inclusiv in urma tratamentelor hormonale) - se bea dimineata si seara cate o jumatate de litru-un litru de ceai de matase de porumb, in cure de doua saptamani, cu o saptamana de pauza.

Gastrita hipo-acida, fermentatii gastro-intestinale - se ia de 4 ori pe zi cate o lingura de tuica in care a fost dizolvata cenusa de coceni de porumb. Are efecte stimulente ale secretiei si ale activitatii gastrice, distruge microorganismele daunatoare din tubul digestiv.

Porumbul in uz extern

Amigdalita, dureri de gat - se pune intr-un tifon mamaliga cat de calda puteti suporta (dar fara a va opari!) si se aplica pe zona gatului. Se inveleste apoi gatul cu o bucata de material de lana si se tine aceasta cataplasma vreme de un sfert de ora - douazeci de minute. Tratamentul se poate face si de doua ori pe zi, repetandu-se pana la vindecare.

Pneumonia - se face acelasi tratament de la amigdalita, dar aplicatia se face pe zona toracelui. Dupa aplicarea mamaligii foarte calde, bolnavul se inveleste bine si se lasa sa asude vreme de zece minute. Hipertermia astfel realizata favorizeaza o puternica reactie a sistemului imunitar, care va combate mult mai puternic microorganismele daunatoare.

Litiaza renala, colicile renale - se aplica pe rinichi o cataplasma cu mamaliga fierbinte, dupa ce in prealabil se bea un litru de ceai de matase de porumb. Temperatura ridicata va favoriza dilatarea cailor urinare, in timp ce efectul diuretic al ceaiului va favoriza eliminarea pietrelor sau a nisipului.

Reumatismul - se inveleste locul afectat in frunze de varza, iar deasupra se pune mamaliga cat de fierbinte puteti suporta. Efectul antiinflamator articular va fi foarte puternic, prin actiunea termica a mamaligii si prin intensificarea circulatiei, care va prelua mult mai bine principiile active din frunza de varza.

Infectii bacteriene si fungice la nivelul pielii - pe locurile afectate se pun comprese cu tuica in care a fost dizolvata cenusa de coceni. Aplicatia dureaza minimum o ora si se repeta pana la completa vindecare.

Contraindicatii la tratamentul intern cu matase de porumb

Tratamentul intern cu matase de porumb este contraindicat persoanelor cu infectii renale acute, precum si in litiazele cu saruri de calciu.

Avantajele terapeutice ale consumului de mamaliga

Simptomele specifice debutului menopauzei, precum si tulburarile hormonale la femei sunt mult atenuate sau chiar eliminate de consumul sistematic de porumb, care contine substante ce regleaza activitatea gonadelor, favorizeaza oprirea hemoragiilor si are chiar usoare efecte calmante psihice.

Diabeticii vor beneficia si ei de consumul de mamaliga, care s-a demonstrat ca favorizeaza secretia endocrina a pancreasului si stimuleaza diureza. Din acest ultim motiv, mamaliga este recomandata si celor cu boli renale cronice.

Bolnavii de inima vor beneficia si ei de consumul sistematic de porumb, care este bogat in potasiu si substante din complexul B, ce protejeaza sistemul cardiovascular.

Curele de slabire in care se consuma mari cantitati de mamaliga sunt foarte eficiente, deoarece acest aliment provoaca mult mai rapid senzatia de satietate, si chiar atunci cand este consumat repetat nu ingrasa, deoarece este destul de sarac in calorii.

Colecistita si dischinezia biliara, la fel ca si afectiunile biliare in general, raspund foarte bine la un regim alimentar cu multa faina de porumb, care este un bun antiinflamator, colagog (stimulent al secretiei de bila) si coleretic (favorizeaza varsarea bilei in intestin), fiind unul dintre putinele alimente care au aceste proprietati.

Sursa: formula-as.ro

Ceapa şi usturoiul

Natura ne-a dat doua legume incarcate cu vitamine care detin recordul in binefaceri: usturoiul si ceapa. Cine consuma regulat aceste legume nu se poate plange de gripa si raceala.

Documente dintre cele mai vechi amintesc de efectele terapeutice ale usturoiului. Constructorii de piramide din Egiptul Antic consumau usturoi, ceapa si ridichi pentru prevenirea bolilor contagioase. Legiunile romane foloseau cantitati insemnate de usturoi in alimentatie. In acele vremuri usturoiul era recomandat in tratarea a peste 60 de boli.

Usturoiul este o planta cu multiple calitati terapeutice, cunoscute de multa vreme, avand o serie de efecte benefice pentru organismul uman. Pe langa rolul deosebit pe care il are in buna functionare a sistemului cardiovascular, usturoiul poseda un puternic efect antibiotic, contribuie la procesul de digestie si ofera protectie fata de agentii cancerigeni.

Inroducerea cu regularitate a usturoiului si a cepei in alimentatie, contribuie la asigurarea bunei functionari a organelor tubului digestiv, la consolidarea rezistentei fata de agresiuni microbiene si virotice, la regenerarea normala a dermei si la menţinerea tenului frumos. Dar pe langa virtutiile lor nutritive, ele sunt apreciate si in tratamentul unor boli cronice. Aceste efecte se datoresc celor 200 de substante active pe care le contin: vitamine, minerale, aminoacizi, enzime.

Deosebit de activi sunt cei 70 de compusi ce au in structura lor sulf. Principalul component activ al usturoiului este alicina, substanta cu un puternic efect antibiotic. Acest compus rezulta in urma actiunii unei enzime – alinaza – asupra alinei din compozitia plantei

Ceapa este stimulent al sistemului nervos, hepatic, renal, puternic diuretic, expectorant, vermifug, hipoglicemiant, dizolvant si eliminator al ureei si al clorurilor, afrodisiac, antiseptic si antiinfectios, antalgic (calmeaza durerea), antireumatic etc. Se comporta exact ca un antibiotic fata de culturile de stafilococi; este antihelmintic (combate viermii intestinali), vermifug;

Ceapa curăţă si calmeaza durerile, iar datorita continutului ridicat de sulf, stimuleaza metabolismul. Una dintre metodele cele mai folosite in tratamentul cu ceapa sunt compresele. Acestea pot fi utilizate calde sau reci, in functie de caz.

Pentru vindecarea otitei medii se folosesc comprese cu ceapa pe urechi. Se taie o ceapa in doua si se cresteaza usor fiecare jumatate de sus in jos, astfel incat foaia exterioara sa se desfaca in doua parti care se ridica. Se aseaza cele doua parti cu partea interioara in jos pe un tifon, se impaturesc marginile si se incalzeste compresa. Se preseaza compresa cu ceapa intre palme, ca sa iasa zeama, si se aplica pe urechea bolnava, fixandu-se tragand o caciula peste urechi.

Compresele cu ceapa pe piept sunt si ele folositoare pentru calmarea tusei. Puneti o ceapa tocata sau taiata felii pe un tifon, pliati peste ea marginile si lipiti-le cu un plasture. Incalziti compresa, aplicati-o pe pieptul pacientului si puneti deasupra lana sau o panza intermediara si fixati-o.

Pentru imbunatatirea auzului, inainte de culcare se incalzeste o bucatica de ceapa, se introduce adanc in ureche, invelita in tifon, si se scoate abia dimineata. Ziua, picurati in nas, de 3 ori, cate 3 picaturi de suc de ceapa, timp de 21 zile, fara pauze.

Febra poate scadea daca puneti in urechi pe timpul noptii cate o bucata de ceapa, invelita in tifon.

Pentru dereglari intestinale, ceapa se curata, se cresteaza in cruce pe circa 2/3 din adancime. Apoi ceapa se introduce intr-un pahar cu ceai chinezesc fierbinte. Ceaiul trebuie sa fie nici prea dulce nici prea tare. Dupa 10-15 minute puteti sa il beti. Peste ceapa se mai poate turna inca o data ceai.

Pentru suferinzii de tuberculoza, 1 kg de ceapa se taie marunt, se amesteca cu 1 kg de zahar si se coace la cuptor acoperita cu capac. Cand se raceste se taie cubulete. Cu 9 zile inainte, se iau 4 ridichi de toamna (negre) foarte mari, se spala bine, se taie si se amesteca cu 2 litri de alcool. Se lasa 9 zile la intuneric. Dimineata pe nemancate se ia 1 lingura de tinctura de ridiche, dupa care se mananca 1 cubulet de ceapa coapta, si 2 ore nu se mananca nimic. Se repeta de 3 ori pe zi, pana se amelioreaza boala.

Sursa: 1, 2, 3

Beneficiile condimentelor

Condimentele sunt utilizate de secole nu numai pentru a da gust si savoare mancarurilor ci si pentru proprietatile lor medicinale. Studii realizate recent sustin ca mirodeniile promoveaza sanatatea si bunastarea organismului printr-o serie de actiuni care inhiba dezvoltatea bolilor degenerative.

Despre condimente si mirodenii se stie ca au un continut mai ridicat de antioxidanti in comparatie cu fructele si legumele. Antioxidantii ajuta la prevenirea cancerului, bolii Alzheimer, boli cardio vasculare, dar se implica si in pastrarea fermitatii si elesticitatii pielii.

Scortisoara
Uleiurile esentiale ale scortisoarei ii confera actiuni binefacatoare: impiedica formarea de cheaguri in arborele circulator, are efect antiinflamator si antimicrobian. Studiile au aratat ca este o arma eficienta impotriva candidozelor. In ultimii ani s-a evidentiat ca anumiti compusi din scortisoara pot avea o actiune pozitiva asupra mentinerii glicemiei in limite normale, ceea ce, in viitor, ar face din clasicul condiment un adjuvant util in terapia diabetului de tip 2. Tot scortisoara coboara valorile colesterolului „rau” in sange, combate cancerele de colon si stimuleaza functiile sistemului nervos central.

Coriandru
Prezent intre condimentele larg folosite si la noi, coriandrul este plin de surprize pozitive. Semintele de coriandru sunt foarte bogate in fitonutrienti (carvon, geraniol, limonen etc.), flavonoizi (quercitina, epigenina) si acizii cafeic si clorogenic. Acest complex exceptional de substante determina actiunea sa antioxidanta, de control al glicemiei si de scadere a colesterolului. Mai mult, recent, s-a dovedit ca poate lupta impotriva unor microbi patogeni de tipul Salmonellei.

Ghimbirul
Ghimbirul provine din Asia si India si se estimeaza ca acesta este utilizat de mai bine de 5000 ani. Acesta poate fi folosit cu incredere la prajituri, biscuiti si alte deserturi.  Ghimbirul este un puternic antioxidant care ajuta la relaxarea vaselor de sange, stimuland circulatia si calmand durerile. De asemenea, ghimbirul calmeaza spasmele si reduce flatulenta sistemului digestiv, dar este un remediu naturist excelent si impotriva greturilor asociate calatoriilor, sarcina sau mahmureala.

Oregano
Frunzele de oregano, ca si uleiul de oregano, au proprietati antibacteriene si antivirale, ajutand la distrugerea organismelor care contribuie la aparitia infectiilor pielii. Aplicat local pe piele, uleiul de oregano ajuta la tratarea mancarimilor si a iritatiilor pielii, la nivelul cavitatii bucale uleiul de oregano este eficient in tratarea gigivitelor.

Mai mult oregano, poate fi utilizat si la tratarea sinuzitei: se administreaza zilnic 2-3 picaturi ulei de oregano (de preferat acestea se introduc intr-un pahar cu suc proaspat de legume sau fructe), timp de 10-15 zile. Primele efecte le veti simti dupa 3-5 zile de la inceperea tratamentului.

Oregano contine o cantitate considerabila de vitamine si minerale, fiind o sursa excelenta de fier, magneziu, calciu, vitamina C si vitamina A, dar si de acizi grasi omega-3. Frunzele uscate de oregano pot fi utilizate pentru tratarea durerilor aparute din cauza artritei sau reumatismului, acestea se aplica local pe zona dureroasa, dupa care se panseaza.

Rozmarin
Un buchet de rozmarin tinut in casa actioneaza ca un odorizant de camera, putand fi utilizat in acelasi timp si pentru diferite preparate culinare. Despre rozmarin se stie de stopeaza mutatiile genetice care ar putea conduce la aparitia cancerului, si ajuta la prevenirea deteriorarii vaselor de sange si a circulatiei sanguine, prevenind astfel riscul aparitiei atacului de cord.

Uleiul de rozmarin stimuleaza cresterea parului, activitatea mentala si previne aparitia afectiunilor respiratorii.

Curry pudra

Curry este o mixtura formata din mai multe condimente: coriandru, schinduf, predominant fiind insa sofranul de India. Praful de curry contine antioxidanti si compusi antiinflamatori, despre care se stie ca imbunatatesc functia cognitiva, previn aparitia cancerului de piele si stimuleaza buna functionare a creierului, prevenind astfel aparitia bolii Alzheimer.

Boiaua
Boiaua contine o cantitate neobisnuit de mare de vitamina C. Ardeiul folosit la boia contine de 6-9 ori mai multa vitamina C decat o rosie obisnuita. Ca si chili, boiaua contine capsaicina, substanta cu actiune antiinflamatorie si antioxidanta care reduce riscul aparitiei cancerului. De asemenea, boiaua este un agent antibacterian si stimulant care ajuta la reglarea presiunii sanguine, imbunatatind circulatia sanguina, si creste cantitatea de saliva si acizi gastrici, ajutand la imbunatatirea digestiei.

Cuisoare
Cuisoarele sunt bobocii de flori uscate din arborele de cuisoare, un copac vesnic verde care creste in climele tropicale. In timp de cuisoarele sunt intens folosite astazi in scopuri culinare, proprietatile curative sunt cunoscute de secole. De exemplu, in China se folosesc cuisoarele de mai bine de 2000 ani pentru tratarea respiratiei urat mirositoare. Iar in alte tari, cuisoarele erau folosite pentru tratarea alcoolismului.

Cuisoarele au proprietati antibacteriene, antivirale, antifungice si antiseptice. De asemenea, acestea sunt si un anestezic natural, motiv pentru care cu secole in urma era folosit in timpul procedurilor stomatologice, iar in prezent mai sunt folosite de unele culturi ca remediu impotriva durerilor de dinti. De asemenea, cuisoarele sunt condimente care ajuta la vindecarea afectiunilor sistemului digestiv, ameliorand flatulentele si accelerand metabolismul. Totodata, acestea sunt de mare ajutor in cazul mai multor tulburari digestive, printre care si varsaturile si diareea.

Chimenul
Chimenul contine cantitati importante de magneziu si fier. Semintele de chimen au si proprietanti anti-cancerigene, in acest scop fiind indicat mai ales ceaiul din seminte de chimen. Beneficiile chimenului in cazul afectiunilor digestive sunt cunoscute de sute de ani, acesta ajutand in caz de flatulenta, indigestie, diaree, greturi etc. Pentru prevenirea afectiunilor digestive se recomanda mai ales ceaiul din seminte de chimen, care trebuie servit caldut.  Datorita proprietatilor sale antiseptice, chimenul este indicata in tratarea formelor usoare de raceala.

Busuiocul
Busuiocul este o sursa excelenta de vitamina A, magneziu, potasiu, fier si calciu. Beneficiile aduse de busuioc sanatatii sunt: tratarea greturilor, a raului de miscare, indigestia, constipatia, probleme respiratorii sau chiar diabetul.

Cimbrul
Cimbrul este bogat in timol, un ulei esential puternic antiseptic, antibacterian si antioxidant. Datorita proprietatilor acestui ulei esential cimbrul poate fi utilizat in tratarea infectiilor gatului, inflamatiilor, bronsitei acute si cronice si tusei convulsive. De asemenea, cimbrul stimuleaza actiunea cililor din interiorul bronhiilor, actionand direct asupra mucoasei bronsice, fapt care previne inflamatia tractului respirator.

Toti membrii familiei mentei, inclusiv cimbrul, detin terpenoide, substante recunoscute pentru prorietatile anti-cancerigene. Pe langa utilizarea cimbrului in bucatarie, acesta poate fi consumat si sub forma de ceai. La o cana de apa se adauga 1 lingura de cimbru, se infuzeaza, iar dupa 10 minute se strecoara si poate fi consumat. Ceaiul poate fi consumat de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei.

Piperul

Piperul negru detine mai multe proprietati medicinale decat isi pot imagina oamenii. Piperul negru nu este ca sarea care daca este consumata in exces dauneaza sanatatii, ci proprietatile sale curative cresc direct proportional cu consumul. Printre proprietatile medicinale detinute de piper se regasesc: stimularea tractului digestiv, prevenirea gazelor intestinale, prevenind astfel flatulenta si balonarea, creste cantitatea de acid hidrocloric din stomac si inhiba dezvoltarea bacteriana mai ales la nivelul tractului intestinal. 

Sursa: 1, 2

Proteinele de origine animală

Omul industrializat mănâncă mai mult decât este necesar. În particular, el mănâncă prea multe proteine de origine animală şi prea puţine legume şi fructe. Proteinele de origine animală se află în vârful lanţului alimentar. Dacă animalele sacrificate au fost sănătoase, proteinele lor au o amprentă energetică orientată către dreapta, susţinând viaţa. Dacă animalele nu au fost însă sănătoase, proteinele lor vor avea o amprentă energetică orientată către stânga şi vor provoca boli şi îmbătrânirea prematură.

Cele mai multe proteine de origine animală din vremea noastră au o energie orientată către stânga, din cauza numeroaselor deşeuri toxice din mediul înconjurător şi a concentratelor metabolice cu care sunt hrănite animalele. Acestea suferă din cauza supra-alimentaţiei şi a mediului toxic (a poluării din aer, apă, alimente, şi a metaboliţilor în exces), devenind la fel de bolnăvicioase ca şi oamenii.

Energia alimentelor derivate din animale bolnave provoacă boli la oameni de mii de ori mai rapid decât energia alimentelor derivate din plante bolnave.

În minunata sa lucrare, Fatu Hiva, Thor Heyerdahl descrie experienţa pe care a avut-o în anul 1937, alături de soţia sa, cu ultimul canibal în viaţă din Insulele Marchize, un lanţ de insule situat la 1.200 de mile nord-vest de Tahiti. Canibalul le-a povestit următoarele: „Carnea umană este diferită de cea a celorlalte animale. Este mai dulce!” La fel este şi carnea unei vaci care înainte de a fi tăiată s-a aflat într-o stare catabolică şi a fost bolnavă. Cu cât este mai toxică, cu atât carnea este mai savuroasă. Toxinele sunt mai concentrate în grăsimile animale decât în ţesuturile slabe.

Lanţul alimentar
Iată, printr-un exemplu ce am vrut să spunem atunci când am afirmat că proteinele de origine animală se află în vârful lanţului alimentar.

Un iepure mănâncă morcovi contaminaţi cu pesticide. Reziduurile otrăvitoare sunt stocate şi concentrate în carnea sa, cu deosebire în ţesuturile grase. Într-o zi, fermierul decide că înmulţirea iepurilor a scăpat de sub control şi foloseşte o substanţă toxică pentru a-i otrăvi. În continuare, un vultur coboară şi se hrăneşte din cadavrul iepurelui. Toxinele aflate în iepure trec acum în trupul vulturului. În acest fel, ele avansează ÎN SUS de-a lungul lanţului trofic.

Atunci când mâncăm carnea provenită de la animale, păsări sau peşti bolnavi, noi devenim precum vulturul din exemplul de mai sus, toxinele şi metaboliţii concentrându-se în organismul nostru. Dacă intenţionaţi să mâncaţi proteine de origine animală, urmăriţi ca ele să provină de la animale sănătoase şi în cantităţi cât mai limitate. 

Alimentele care conţin o energie negativă, indiferent de sursa de la care provin – fie că este vorba de animale sau de plante – sunt alimente toxice. Ele trebuie reduse în substanţe componente şi neutralizate de către ficat. Orice aliment care conţine o energie orientată către stânga determină risipa unei mari cantităţi de energie vitală din partea organismului pentru ca noi să putem rămâne tineri şi sănătoşi. Atunci când mâncăm alimente bolnave, cantitatea de energie pierdută este mai mare decât cea câştigată!

Proteinele de origine animală şi intestinele
Proteinele de origine animală TREBUIE eliminate din intestine în maximum 18 ore. Dacă rămân mai mult de acest interval de timp, ele intră în putrefacţie şi elimină o serie de otrăvuri de sorginte organică, extrem de toxice. Substanţe precum indolii, scatolii şi fenolii fac parte din această categorie, favorizând instalarea bolilor, procesul de îmbătrânire prematură şi cancerul.

Indolii, scatolii şi fenolii sunt molecule INTEGRALE care sunt absorbite direct prin pereţii intestinali. Majoritatea moleculelor sunt divizate înainte de absorbţie, proces prin care ni se oferă o anumită protecţie. Nu este însă cazul produselor secundare din deşeuri, rezultate ca urmare a unei digestii proaste!

Cartofii absorb substanţe toxice din îngrăşămintele naturale. Aceste molecule toxice trec direct în ţesuturile cartofilor – intacte şi integrale (nedivizate). Atunci când cartofii sunt fierţi, un nas fin poate detecta tipul de îngrăşăminte naturale care au fost folosite la cultivarea lor – dacă ele au provenit de la porci, vaci sau pui. Moleculele toxice absorbite în acest fel trec de mecanismele de apărare ale corpului şi ne pun în pericol sănătatea. Alimentele nedigerate putrezesc în intestine, devin un mediu fertil pentru paraziţi, generează obezitate, produc gaze urât mirositoare şi provoacă probleme ale colonului, precum colita, diverticulita, sindromul intestinelor iritate, apendicita, şi chiar cancerul, artrita, diabetul sau problemele cardiovasculare.

De John Thomas, "Cum sa ne redobandim tineretea"

Sursa: suntsanatos.ro

Seminţele de cânepă

Seminţele de cânepă reprezintă unul dintre alimentele cele mai nutritive, datorită conţinutului ridicat de proteine, uleiului bogat în acizi graşi polinesaturaţi omega 6 şi omega 3 şi fibrelor insolubile. 

Reprezintă, de asemenea, o sursă bună a antioxidantului vitamina E sub formă de alfa-, beta-, gamma-, delta-tocoferol şi alfa-tocotrienol. În seminţele de cânepă avem şi multe minerale - potasiu, magneziu, fier, zinc, calciu, fosfor -, dar şi microelemente: stronţiu, thorium, arsenic şi crom.

Acidul linoleic din familia omega 6 şi acidul alfa-linolenic din familia omega 3 se numesc acizii graşi esenţiali (AGE), care, asemenea vitaminelor, sunt vitali. Aceştia nu pot fi sintetizaţi de corpul uman, de aceea trebuie să-i obţinem din mâncare.

Uleiul de seminţe de cânepă este singurul ulei vegetal care conţine acizii graşi omega 6 şi omega 3 în raportul magic de 3:1, proporţia optimă pentru nevoile organismului uman.

Consumul periodic de ulei de cânepă poate avea efecte benefice. 

● Boli cardiovasculare. Uleiul de cânepă joacă un rol important în menţinerea sănătăţii sistemului cardiovascular prin reducerea trigliceridelor şi a nivelului de colesterol.

● Sănătatea pielii. Uleiul de cânepă furnizează acizii graşi necesari în menţinerea sănătăţii şi a flexibilităţii membranelor celulare, având, totodată, proprietăţi antivirale, antifungice şi antibacteriale. În plus, dă rezultate bune în tratarea afecţiunilor de tipul eczeme şi psoriazis.

● Echilibrul sistemului nervos. Acizii graşi esenţiali sunt necesari pentru o structură sănătoasă a membranelor celulare, sunt vitali pentru scutul de mielină, învelişul celulelor nervoase. La copii, omega 3 şi omega 6 contribuie la dezvoltarea sănătoasă a creierului şi a funcţiilor cognitive. În plus, constituie un tratament adjuvant în cazul ADHD (hiperactivitate) sau a altor probleme comportamentale.

● Echilibrul hormonal. Cânepa are singura sămânţă comestibilă care conţine acid gamma-linolenic (AGL), benefic în tratarea simptomelor premenstruale şi ale menopauzei. Datorită profilului acizilor graşi din cânepă, ea este o sursă valoroasă de AGL pentru consumul pe termen lung. În plus, clorofila conţinută este bogată în magneziu şi extrem de folositoare organismului.

● Proprietăţi de antiinflamator şi antiartritic. Acizii graşi omega 3 ajută la producerea seriilor prostaglandin 3 (PG3), substanţe antiinflamatoare care funcţionează asemenea hormonilor. Afecţiunile artritice sunt tratate cu succes pe termen lung prin contribuţia acizilor graşi obţinuţi din uleiul de cânepă, un exemplu fiind artrita reumatoidă.

● Întărirea sistemului imunitar. Acizii graşi esenţiali îmbunătăţesc funcţionarea sistemului imunitar, ajută la reglarea bacteriilor intestinale şi cresc energia celulară necesară la eliminarea toxinelor.

PROTEINELE DIN SEMINŢELE DE CÂNEPĂ

Din întreg regnul vegetal, seminţele de cânepă reprezintă singura sursă de proteine comestibile asimilate complet de organismul uman. 65% din conţinutul total de proteină din sămânţa de cânepă o constituie proteina globulară numită edestină, asemănătoare globulinei din plasma sanguină umană. Edestina, uşor de digerat, este secretul unui sistem imunitar sănătos, deoarece are abilitatea unică de a stimula producerea de anticorpi împotriva agenţilor invazivi. Fiind aproape lipsită de fosfor, ajută în afecţiunile renale.

Proteina din cânepă conţine cei 21 de aminoacizi binecunoscuţi, printre care cei opt aminoacizi esenţiali pe care organismul uman adult nu îi poate produce. Aceste proteine sunt considerate potenţiali alergeni întâlniţi la soia, lactate, ouă, arahide, spre deosebire de seminţele din cânepă, unde nu au fost semnalate reacţii de acest fel până acum. La seminţele de cânepă continuţul scăzut de oligozaharide protejează tractul digestiv, pe când la alte legume produc mici disconforturi, cum ar fi gazele intestinale.

Pentru orice dietă, seminţele de cânepă pot fi atât o sursă vegetală de acizi graşi, antioxidanţi, vi­tamine, minerale, fibre, clorofilă, cât şi o sursă completă, echilibrată şi lipsită de gluten pe baza aminoacizilor esenţiali.

FIBRELE DIN SEMINŢELE DE CÂNEPĂ

În proporţie de 92% insolubile, fibrele din seminţele de cânepă menţin sănătoasă flora intestinală, elimină constipaţia şi curăţă tractul digestiv.

ULEI DIN SEMINŢE DE CÂNEPĂ
Uleiul este obţinut prin presarea la rece a seminţelor de cânepă şi conţine 89% acizi graşi nesaturaţi, dintre care 18% omega 3 şi 55% omega 6. Se recomandă 1-2 linguri zilnic.
În salate de legume sau fructe, cât şi în preparatele pe bază de paste, orez, cartofi la cuptor sau legume la grătar. Se poate adăuga la preparatele calde înainte de consum, fără a se încinge.

Ulei din seminţe (15g)
● Valoare energetică 126 Kcal/527 KJ
● Proteină 0 g
● Glucide 0 g
● Total grăsimi 14 g, din care: Saturate 1.4 g / Nesaturate 12.5 g
● Acid oleic (18.1 omega-9) 1.7 g
● Acid linoleic (18.2 omega-6) 7.7 g
● Acid gama- linolenic GLA (18:3 omega-6) 0.5 g
● Acid alfa- linolenic LNA (18:3 omega-3) 2.5 g
● Acid stearidonic SDA (18:4 omega-3) 0.1 g
● Colesterol 0 mg
● Vitamina E 1.35 mg

CAPSULE CU ULEI DE CÂNEPĂ

Capsulele cu ulei de cânepă sunt obţinute prin încapsularea uleiului presat la rece în gelatină şi reprezintă varianta mai rapidă a uleiului pentru suplimentarea dietei cu acizii graşi esenţiali omega 6 şi omega 3. Se recomandă 2-4 capsule pe zi.

Conţinutul unei capsule
● Acizi graşi polinesaturaţi 890 mg
● Acid oleic (18:1 omega-9) 120 mg
● Acid linoleic (18:2 omega-6) 550 mg
● Acid gamma-linolenic GLA (18:3 omega-6) 33 mg
● Acid alfa- linolenic LNA (18:3 omega-3) 180 mg  
● Acid stearidonic SDA (18:4 omega-3) 7 mg
● Acizi graşi saturaţi 110 mg
● Vitamina E 10 mg

FIBRE DIN SEMINŢE PENTRU DETOXIFIERE 

Suplimentul pe bază de fibre din  seminţele de cânepă curăţă colonul de toxinele acumulate şi previne formarea de noi depuneri. Fibrele insolubile menţin sănătoasă flora intesti­nală, elimină consti­paţia şi curăţă tractul digestiv. Se recomandă în curele de detoxifiere, amestecate cu iaurt o lingură cu 30 minute înainte de micul dejun şi o lingură la 3-4 ore, după masa de prânz.

În cazul problemelor de constipaţie cronică se pot utiliza zilnic, o singură dată, dimineaţa, înaintea micului dejun.

Fibre din seminţe (100g)
● Valoare energetică 149,4 Kcal/ 625,51 KJ
● Proteină 19,55 g
● Grăsimi 5 g
● Saturate 0,5 g
● Nesaturate 4,5 g
● Glucide 65,5 g
● Total fibre 63,5 g
● Insolubile 58,4 g
● Solubile 5,1 g

Mai multe detalii pe jurnalul.ro