Smochinele

Cu o forma ovala sau, la unele soiuri, alungita la un capat ca o para, smochinele sunt printre cele mai savuroase fructe care cresc in zonele calde. Sunt zemoase, suculente, dulci (concentratia mare de zaharuri naturale le plaseaza in fruntea celor mai dulci fructe de pe glob) si au o aroma delicata ce aminteste de soarele tarilor calde.

Exista mai multe varietati de smochine, cele mai cunoscute insa sunt cele albe, rosii si negre.Virtuti medicinale au insa cele negre-violete. Pentru preparate culinare se folosesc cel mai mult cele galbene-roscate, care sunt cele mai mari si mai grase, in vreme ce acelea albe se preteaza pentru conservare, fie in preparate dulci, fie sarate. Culoarea fructelor difera si de gradul de coacere, de la galben auriu, pana la violet inchis.

Smochinele sunt comestibile in intregime, desi unii consumatori le curata de pielita, pentru a obtine preparate culinare mai fine. Dar tocmai pielita face diferenta de gust intre diferite sortimente. Deci nu le curatati , ci consumati-le cu tot cu coaja, bine spalate.

Istoria smochinelor

Smochinele sunt fructele cel mai des pomenite in Biblie. Se spune despre ele ca cresteau din abundenta in Gradina Raiului si ca Adam si Eva s-ar fi acoperit cu frunze de smochin, dupa ce au fost alungati din Eden.

Smochinele sunt originare din Asia Mica si sunt cunoscute printre primele fructe cultivate de om. Erau cunoscute si de catre vechii egipteni, pentru ca aria de raspandire a smochinilor in antichitate s-a extins rapid in intrega zona mediteraneeana. Inca din acele vremuri, ele au devenit un ingredient de nelipsit in dieta zilnica a grecilor, romanilor si locuitorilor din Nordul Africii. Sunt pomenite in Iliada si Odiseea lui Homer, dar si in scrierile lui Teofrast, Dioscoride si Pliniu cel Batran.

Cel mai batran smochin, cunoscut pana acum, se afla in Sicilia si este o dovada vie ca smochinele au fost cultivate in zona Mediteranei, de mai multe milenii. Azi cele mai mari tari cultivatoiare de smochini sunt:Grecia, Turcia, Muntenegru, Irak, Italia, Spania, Brazilia.

Proprietati

Smochinele sunt si o sursa buna de magneziu, necesara functionarii sistemului nervos, dar si de fier, vitaminele A, B, C, care intaresc imunitatea si previn virozele respiratorii. Atentie insa, din cauza continutului de glucoza si fructoza, diabeticii au voie sa manance smochine doar cu acceptul medicului.

In medicina chineza, smochinele sunt folosite pentru detoxificarea organismului. Crude sau uscate, smochinele au proprietati diuretice, laxative, emoliente. In acelasi timp, aceste fructe au efect remineralizant, tonifiant datorita bogatiei de vitamine si minerale.

In privinta continutului de vitamine si minerale exista unele diferente intre smochinele crude si cele uscate, acestea din urma fiind in avantaj. Astfel, 100 g smochine crude contin 20 mg magneziu, 54 mg calciu, 0,6 mg fier, 240 mg potasiu. Aceeasi cantitate de smochine uscate furnizeaza 62 mg magneziu, 160 mg calciu, 2,5 mg fier, 770 mg potasiu.

In acelasi timp, fibrele continute in smochine stimuleaza digestia, contribuie la eliminarea toxinelor si impiedica asimilarea grasimilor. De aceea, smochinele pot fi consumate in curele deslabire dar excluznad celelalte surse decarbohidrati - painea, orezul, pastele fainoase, produsele de patiserie.

Cosmetica

Au coaja fina si seminte moi foarte gustoase. Pot fi mâncate proaspete sau uscate si sunt folosite la prepararea deserturilor. Partea buna e ca pot fi folosite si la prepararea unor tratamente cosmetice.

Extract din muguri de smochin

În orice magazin naturist gasesti extract din muguri de smochin. Nu e deloc scump si, aplicat pe fata, face minuni. Are efect hidratant, închide porii si e bogat în vitamina A.

Exfoliere
Coaja smochinelor poate fi folosita pentru o exfoliere foarte fina, îndepartând eficient celulele moarte. Dupa ce cureti câteva smochine proaspete maseaza-ti usor pielea cu coaja lor.

Masca de fata cu smochine

Taie o smochina în doua, apoi separa miezul de coaja si striveste-l cu o furculita. Întinde pasta rezultata si asteapta maxim 5 minute, dupa care clateste-te.

Hidratare
Smochinele hidrateaza pielea si îi redau supletea. În plus, vindeca buzele crapate si previn aparitia ridurilor. Fiecare smochina contine o cantitate mare de apa, de aceea un scurt masaj cu miezul ei hidrateaza la cel putin la fel de bine ca o crema.  

Sursa: 1, 2, 3

Schinduful

SCHINDUFUL (Trigonella foenum graecum), buruiană de leac miraculoasă

Schinduful este un miracol terapeutic al naturii. Chinezii spuneau că e planta tinereţii eterne. Legenda acestei plante s-a născut undeva pe Valea Nilului, în urmă cu mai bine de cinci milenii. Se spunea că fusese adusă pe pământ de însăşi marea zeiţă Isis, având darul nemaivăzut de a readuce femeilor sănătatea, pofta de viaţă şi puterea de seducţie. De aceea, era la mare preţ, în rândul nobilelor de rang înalt de la curtea faraonului. Şi medicii egipteni preţuiau schinduful, pentru că era planta care-i ajuta pe soldaţi să se refacă rapid după rănile primite în luptă, îi ajuta pe cei vârstnici să-şi menţină tinereţea şi vigoarea. Cotat printre cele mai vechi plante medicinale şi culinare din istoria umanităţii, cu 1500 de ani î.e.n., în Egiptul faraonic era utilizat pentru îmbălsămarea morţilor şi pentru purificarea aerului în locaşurile de cult, papirusuri vechi egiptene îl menţionează ca fiind utilizat în procesul mumificării, în timp ce seminţele de schinduf intrau în prepararea pâinii, obicei culinar care se practică şi astăzi în Egiptul modern. În afara proprietăţilor lui digestive, i se atribuiau puteri pentru a combate infecţiile şi inflamaţiile căilor respiratorii, de a stimula fecunditatea şi lactaţia femeilor, de a vindeca rănile, durerile reumatismale.

De altfel, originea schindufului este o mare enigmă pentru cercetătorii de azi, întrucât el era folosit concomitent în Egiptul Antic, în India şi în China- trei leagăne ale civilizaţiei, între care comunicarea era practic inexistentă, cu patru-cinci mii de ani în urmă. Indienii credeau despre schinduf că are capacitatea de a scoate acumulările toxice din organism, ajutând la vindecarea bolilor de plămâni şi a anorexiei. Chinezii, în schimb, spuneau că schinduful conservă şi multiplică în organism energia fundamentală Qi, ajutând astfel la menţinerea tinereţii biologice, până la vârste înaintate.

Schinduful are proprietati digestive, tonice si afrodisiace. Stimuleaza arderea grasimilor, creste fermitatea sanilor, mareste rezistenta organismului. Schinduful este cel mai puternic energizant. Medicina populara foloseste aceasta planta pentru stimularea metabolismului, stimularea sistemului nervos central si neuromuscular, stimularea functiei sexuale. Principiile active pe care le contin semintele plantei trezesc senzualitatea, amplifica erotismul, stimuleaza trairile si realizarea actelor sexuale, in plus este o sursa bogata in vitamina PR. Semintele de schinduf sunt lipsite de orice toxicitate si consumul lor indelungat nu prezinta nici un pericol. Preparatele din schinduf nu se administreaza femeilor insarcinate. Cercetarile in domeniu au dovedit ca aceste seminte pot inhiba aparitia cancerului la ficat, reduce nivelul colesterolului din sange si pot avea efecte antidiabetice.

Cresterea sanilor

Sanii pot creste in volum cu pana la 30% prin administrarea de infuzie combinata de schinduf, in care s-a adaugat tinctura de marar ( i lingurita tinctura la o cana de infuzie ), cate 3 doze pe zi. Ambele plante actioneaza rapid, intr-un interval de timp de ordinul saptamanilor, avand o actiune similara hormonilor feminini ( estrogeni ). Efectele sunt spectaculoase, insa exista si un dezavantaj, este necesara consecventa, adica o cura de 21 de zile reluata la 2 saptamani.

Silueta

In antichitate, schinduful era foarte cautat de femeile foarte slabe, care doreau sa-si rotunjeasca formele. Secretul plantei este ca, de fapt, ea nu favorizeaza ingrasarea in sine, ci ajuta la cresterea proportiei de tesut muscular, adica favorizeaza dezvoltarea musculaturii in detrimentul tesutului adipos. Mai mult, s-a observat la persoanele care fac tratament cu schinduf, ca celulita se dezvolta mai lent. Se administreaza cate sase lingurite de pulbere pe zi, in cure de doua luni, cu 2-3 saptamani de pauza.

Parul si unghile devin mai rezistente atunci cand se administreaza regulat schinduf. Acesta are efect remineralizant si vitaminizant direct, in plus ajuta si la asimilarea substantelor nutritive din alimente. Se fac tratamente de 3 luni cu pulbere de schinduf, din care se ia cate o ligura zilnic.

Paine egipteana cu schinduf

Ingrediente: 450g faina

             1 ligura seminte schinduf

                putina sare

                  apa

Durata:        1 ora si 50 minute

Cantitate:    4-6 portii 

Se cerne faina impreuna cu sarea si se face o gramajoara pe masa de bucatarie. Se adauga semintele de schinduf si cateva picaturi de apa. Se framanta adaugand apa treptat, pana se obtine un aluat omogen. Se presara aluatul cu faina, se acopera cu un prosop uscat si se lasa sa stea 30 de minute. Se imparte aluatul in 10-12 bucati egale si se modeleaza sub forma de discuri foarte subtiri. Se presara fiecare disc cu faina si se impatureste pe la jumatate; se aseaza pe un prosop si se acopera cu altul. Se lasa sa stea 30 de minute, apoi se despaturesc discurile si se aseaza pe tavi de copt; se dau la cuptor la 220 ºC, timp de 8-10 minute.

Soia

Imi plac zilele friguroase de iarna ... daca nu trebuie sa plec de acasa. Astazi a fost o astfel de zi. Sa nu credeti ca am stat degeaba. Mi-am facut lapte de soia inspirata de blogurile: reteteculinare.ro, iulia4alfred.blogspot.com

Dupa ce am terminat cu laptele, am constatat ca mi-a ramas pasta de soia si asa am gasit pe blog-ul: diyro o reteta de pateu din soia, care a iesit foarte buna. Am si pus-o in caserola la frigider pentru maine dimineata. 

Dar mi-a mai ramas material si am facut niste biscuiti deliciosi. Am cautat pe internet, dar nu am gasit nici o reteta care sa-mi traga cu ochiu; asa ca am inventat una, dupa o reteta de-a mamei, cu ceva modificari:

    1 pahar zahar,
    1 pahar ulei,
    1 pahar lapte soia ( apa, lapte ),
    3 linguri pasta de soia (ramasa de la lapte ),
    2 linguri nuca macinata,
    1 praf de copt,
    1 sau 2 oua (pentru cine consuma oua),
     faina cat cuprinde.

Se framanta aluatul, se intinde si se taie cu paharul sau cu forme; se da la cuptor la foc potrivit, chiar si mai tare. Aveti grija ca se coc destul de repede.

Si m-am pus pe mancat impreuna cu sotul meu.

Si am mai facut.

Au fost bune. Daca nu credeti...priviti, nu a mai ramas nimic.

Si tot mi-a mai ramas pasta de soia, dar am pus-o la frigider pentru alta zi. Cred ca am sa fac chiftele din ea sau cine stie ce retete mai gasesc. Asa mi-am petrecut ziua de astazi.