Sarea amară

Cunoscută şi sub numele de sare Epsom (după numele localităţii engleze unde a fost descoperită prima dată), aceasta conţine sulfat de magneziu şi minerale, datorită cărora are proprietatea de a relaxa musculatura, de a elimina toxinele din organism şi de a relaxa sistemul nervos. Alte beneficii ale sării amare asupra organismului sunt cele din sfera cosmetică - poate fi folosită la curăţarea tenului, a corpului şi chiar a părului.  

Curăţă în profunzime

Puteţi avea un ten mai curat şi mai strălucitor cu ajutorul unei măşti cu sare Epsom. Această mască se poate obţine simplu, amestecând crema dumneavoastră de faţă cu sarea amară. Combinaţia obţinută este abrazivă şi, de aceea, tenul nu trebuie frecat insistent, ci doar masat uşor. Se insistă mai ales în zona „T”, adică frunte, nas şi bărbie. Se clăteşte apoi faţa cu multă apă călduţă. Specialiştii spun că acest tratament este bine să se repete după cel puţin o săptămână. În caz contrar, vă veţi irita.

În cazul în care aveţi tenul gras, amestecaţi o jumătate de linguriţă cu sare amară, o linguriţă cu coniac, o lingură cu lapte şi o linguriţă cu suc de lămâie. Cu ajutorul unei dischete demachiante, întindeţi pe faţă şi lăsaţi să acţioneze un sfert de oră. Nu folosiţi acest preparat decât pe zonele grase!

Dacă vreţi să vă reîmprospătaţi tenul normal, amestecaţi 100 ml suc de morcov proaspăt obţinut, o lingură cu maioneză proaspătă şi o jumătate de linguriţă cu sare amară. Aplicaţi pe faţă şi lăsaţi să acţioneze cinci minute, apoi clătiţi.

Actioneaza asupra sistemului nervos si muscular

Dacă aţi avut o zi grea, sunteţi stresaţi şi aveţi senzaţia că nu vă mai simţiţi picioarele de oboseală, puteţi elimina toate aceste probleme cu ajutorul sării amare. Este suficient să puneţi doi pumni în apa de baie şi să staţi în cadă nu mai mult de 12 minute. Veţi simţi că v-aţi relaxat total şi vă veţi recăpăta buna dispoziţie, deoarece sulfatul de magneziu, care are rolul de a seda sistemul nervos şi de a relaxa musculatura, se absoarbe prin piele. În plus, derma devine catifelată şi mătăsoasă. Sarea amară înmoaie pielea picioarelor şi îndepărtează mirosul urât.

O altă variantă de a folosi sarea amară pentru catifelarea şi revigorarea pielii este simpla masare a corpului.

Dă volum podoabei capilare

Iarna sau vara, părul are de suferit şi se îngraşă la doar o zi de la spălat. Pentru că şamponatul zilnic nu este indicat (dacă nu se foloseşte un şampon delicat), sarea amară este un ajutor la îndemână. Puteţi îndepărta excesul de grăsime dacă amestecaţi câteva grame de sare cu şamponul pentru păr gras pe care îl folosiţi în mod obişnuit. O singură spălare este de ajuns pentru a curăţa în profunzime firul de păr.

Dacă veţi combina două-trei linguriţe cu suc de lămâie cu două-trei grame de sare amară şi puţin balsam de păr veţi avea o podoabă capilară cu un volum de invidiat. Aplicaţi pe părul umed şi lăsaţi să acţioneze 15-20 de minute. Clătiţi apoi cu multă apă caldă.

Elimină toxinele

Sarea Epsom are efecte benefice şi asupra sănătăţii organelor interne, deoarece elimină toxinele şi tratează constipaţia. Pentru detoxificare este nevoie să beţi în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, o soluţie obţinută dintr-o lingură cu sare amară şi 200 ml de apă. Toxinele sunt eliminate prin intermediul intestinului, soluţia cu sare acţionând în mod direct asupra limfei toxice. Este indicat ca, în fiecare zi în care se consumă această soluţie, să se bea câte doi litri de suc de lămâie. De asemenea, utilizată intern, sarea amară reduce inflamaţiile, ajută la funcţionarea corectă a muşchilor şi a sistemului nervos. Acest lucru se întâmplă datorită magneziului, care are următoarele capacităţi: contribuie la formarea de serotonină (o substanţă care instalează o stare de calm şi de relaxare), ajută la creşterea nivelului de energie şi reduce iritabilitatea şi efectele negative ale adrenalinei din organism. Tot magneziul diminuează tensiunea arterială, îmbunătăţeşte somnul şi capacitatea de concentrare.

Atenţie!
- Utilizarea de sare amară este interzisă persoanelor alergice la sulf, femeilor gravide, celor care alăptează, diabeticilor, celor care iau suplimente cu magneziu şi care au probleme cu tiroida, cu rinichii sau cu sistemul cardiovascular.

- Înainte de a începe un tratament cu sare amară este indicat să consultaţi medicul de familie, deoarece pot exista reacţii secundare, printre care se numără: diaree, dificultate în respiraţie, umflarea buzelor, a limbii sau a feţei.

Sursa: taifasuri.ro

Ridichile

Cunoscute pentru virtutile lor terapeutice, ridichile erau cuprinse în alimentatia zilnica a sclavilor care lucrau la constructia piramidelor, în Egiptul antic, pentru a le mentine sanatatea.

În medicina noastra populara, ridichea este recomandata contra tusei, afectiunilor digestive, urticariei.

Ridichile de lună au proprietăţi remineralizante şi tonice datorită vitaminelor şi mineralelor. De asemenea, salatele cu ridichi şi verdeţuri de primăvară au efect de stimulare a imunităţii şi de combatere a asteniei prin conţinutul de vitamine din complexul B şi magneziu. Salata de ridichi asezonată cu puţin oţet de mere şi ulei de măsline este excelentă pentru persoanele care nu au poftă de mâncare. Acestea stimulează pofta de mâncare, nutriţioniştii recomandându-le pentru combaterea anorexiei alături de hrean, leuştean, pătrunjel, ţelină.

"Ridichile conţin terpene şi lignine, substanţe care previn cariile dentare, bolile cardiovasculare, care scad colesterolul şi inhibă dezvoltarea celulelor canceroase. Efect anticancerigen demonstrat au şi antocianidinele, substanţele care dau culoarea ridichilor", arată prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. Ridichile sunt mai tari decât alte legume din cauza conţinutului ridicat de fibre alimentare. Însă tocmai în cantitatea mare de fibre stă atuul ridichilor. Fibrele împiedică asimilarea grăsimilor şi scad nivelul colesterolului în sânge.

Ridichile sunt bogate în carbohidraţi cu asimilare lentă: amidon, fibre alimentare solubile şi insolubile. Carbohidraţii cu asimilare lentă au avantajul că eliberează treptat glucoza sau energia. Astfel încât salatele cu ridichi previn creşterea sau scăderea bruscă a glicemiei. Singurii care trebuie să evite salatele cu ridichi sunt cei care suferă de hiperaciditate gastrică sau ulcer gastric. În aceste cazuri, ridichile pot fi iritante pentru stomac.

Remedii terapeutice

Imunitatea: ridichile intaresc organismul impotriva infectiilor prin continutul mare de vitamina C (14,8 mg / 100 g), combat anorexia si sunt excelente pentru persoanele aflate in covalescenta sau care resimt o stare de extenuare fizica si psihica; de asemenea, sucul de ridichi scade febra si este foarte bun in combaterea racelii si a alergiilor.

Bolile de plamâni: se manânca minim 10 ridichi pe zi. Ridichile au actiune antiinfectioasa si favorizeaza degajarea cailor respiratorii, prin expectoratie. Eficienta tratamentului creste, daca se adauga si frunzele de ridichi, care au efect vitaminizant si detoxifiant.

Pietre la vezica biliara si pietre la rinichi: calculii nu se mai dezvolta si sunt maruntiti daca se beau, de trei ori pe zi, sase linguri cu suc de ridichi rosii. Este un leac eficient si usor de tolerat de tubul digestiv.

Colita: ridichile sunt un antiseptic energic si stimuleaza vezica biliara sa secrete mai mult. Se manânca de doua ori pe zi salata de ridichi, taiate marunt si amestecate cu putin ulei si otet de mere.

Migrena: ridichile calmeaza starile de excitatie cerebrala si au actiune extrem de favorabila asupra digestiei. Se consuma doua-trei ridichi crude pe stomacul gol. Efectul va aparea în maxim 25 de minute.

Tensiunea arteriala: fiind bogate in potasiu, ridichile contribuie la scaderea tensiunii arteriale, luptand in acelasi timp impotriva oboselii, a depresiei si a stresului.

Boli de ficat, dispepsie, diskinezie biliara: ridichile rosii ajuta la o mai buna functionare a ficatului. Primavara, toti cei care au afectiuni ale ficatului si ale vezicii biliare ar trebui sa faca o cura de ridichi rosii, consumate pe stomacul gol.

Curatare si detoxifiere a pielii: vitamina C, fosforul, zincul si complexul de vitamina B din compozitia ridichilor, dar si cantitatea mare de apa, ajuta la mentinerea tineretii si stralucirii pielii; ridichile crude zdrobite pot fi apicate direct pe suprafata tenului, pentru a preveni uscaciunea, petele rosii sau crapaturile.

Nu aruncati frunzele de la ridichi. Când le cumparati aveti grija sa nu fie vestede. Sunt excelente pentru salata. Se spala bine si se prepara la fel ca salata verde. Frunzele de ridiche contin vitaminele A, B1, B2 si vitamina C, avand efecte antitoxice si depurative puternice, mai ales in cure indelungate. Cura cu frunze de ridiche de luna este recomandata in sangerarile gingiilor, astenie, tulburarile de ritm cardiac si somnolenta. De asemenea, cura de o luna cu salata preparata din frunze de ridiche este un exceptional detoxifiant pentru intregul organism, ajuta la refacerea florei intestinale, protejeaza stomacul si elimina o buna parte din bolile infectioase care apar atunci cand sistemul imunitar este slabit dupa administrarea abuziva de medicamente.

Sursa: 1 , 2 , 3 

Zeolitul

Zeolitul, este un mineral format cu sute de milioane de ani in urma, prin depunerea pe fundul oceanului primar a cenusei vulcanice, purtata multi kilometri prin atmosfera, filtrata prin aerul pur apoi prin  apa la fel de pura, urmata de o geneza care a durat milioane de ani in care aceste sedimente pretioase au calatorit prin subteran alaturi de alte roci, ca sa iasa la suprafata transformate intr-un mineral cu proprietati unice pe planeta. In lume sunt cunoscute zeci de tipuri de zeoliti, cu structuri si compozitii chimice diferite, dar in terapie s-a folosit pana acum unul singur, numit clinoptilolit.

Numele de zeolit a fost dat de catre mineralogul suedez Axel Frederik Cronstedt si vine din greaca veche, unde ze inseamna “a fierbe”, iar lithos inseamna “piatra”. Deci zeolitul ar insemna in traducere etimologica “piatra care fierbe”, denumire rezultata din proprietatea spectaculoasa a acestuia de a absorbi peste 15% apa, ca apoi,  prin incalzire aceasta sa se evapore, aparand fenomenul de “fierbere” datorat acestei evaporari .

Folosirea zeolitului in terapie este o traditie cu o vechime de cateva mii de ani, acest mineral fiind un remediu important in medicina Ayurveda (medicina traditionala indiana) si in medicina traditionala chineza, dar si in medicina populara ruseasca.

Zeolitul, sau „piatra care fierbe”, este un mineral, la fel ca si sarea de bucatarie, format din aluminosilicati naturali hidratati de calciu, sodiu, potasiu, magneziu. Are structura reticulara, avand capacitatea de a pierde si a castiga reversibil apa intr-o proportie uimitoare, de pana la 15%,  de a-si schimba  cationii constituenti,  fapt ce ii confera capacitati exceptionale de absorbtie, desorbtie si schimb  ionic. Aceste proprietati pot fi folosite pentru  eliminarea metalelor grele din organism si a toxinelor in general, reducerea bolilor intestinale, bolilor metabolice, infectii virale sau bacteriene si cancer.

Zeolitii sunt un grup de minerale cu structura cubica in forma de fagure, fiind minerale rare incarcate, negativ, proptietate unica in regnul mineral.

Efectul structurii si incarcarii magnetice este ca zeolitul atrage metalele grele si toxinele si le captureaza pur si simplu. Toxinele intra si nu mai pot iesi. Apoi zeolitul le poarta  in siguranta si inofensiv in afara corpului prin tranzitul intestinal.

INDICATII TERAPEUTICE

Adjuvant in: detoxifierea corpului, intoxicatii cu metale grele, intoxicatii cu pesticide, intoxicatii cu xenoestrogeni, iradiere, gastrita hiperacida, infectii intestinale, infectii virale si bacteriene. Datorita proprietatii de absorbtie ale toxinelor,  pudra de zeolit este recomandata  persoanelor care sufera de cancer.

Pudra de zeolit are un rol foarte important   in combaterea stresului oxidativ. Radicalii liberi, care sunt in cea mai mare masura responsabili pentru stresul oxidativ si cauza a peste 200 de maladii, se formeaza in cantitati mai mari   din   cauza   influentei   mediului   (poluarea   aerului,   metale   grele,   pesticide),   radiatiilor   ultraviolete, alimentatiei cu un continut ridicat de grasimi, tutunului si  alcoolului,  sau din  cauza  unei  activitati  fizice deficitare.

In   cazul   persoanelor   sanatoase,   este   recomandata  in   scopul   protejarii   sanatatii:   eliminarea   toxinelor,  indepartarea stresului oxidativ, scaderea gradului de imbatranire a celulelor si tesuturilor.

DESCRIEREA PROCESELOR

Zeolitul  de granulatie fina-pudra in stare naturala este de cea mai buna calitate existenta pe piata. El este folosit de  medici specialisti in medicina neconventionala si recunoscut de cercetatori ca fiind cel putin la fel de puternic ca cel aflat in stare lichida cand este folosit in tratamentele terapeutice.Studiile arata ca sub aceasta forma zeolitul activeaza enzimele de tip P 21 din celulele canceroase si are potential antiviral.

Intensifica procesul de detoxifiere si alcalinizare al intregului organism.

Particulele de sodiu, calciu, magneziu si potasiu sunt eliberate din pudra in fluxul sangvin pentru a alimenta corpul si particulele negative intrate in exces in corp, apoi incercuiesc membranele celulare si ajuta la protejarea lor printr-un constant atac asupra radicalilor liberi. Metodele unice ale zeolitului completeaza suplimentele nutritionale existente fara redundanta. Zeolitul este un antioxidant unic. Antioxidantii traditionali absorb radicalii liberi fata de zeolit care  prinde in capcana radicalii liberi in structura sa si ii dezactiveaza si apoi eliminandu-i pe cale naturala. Asadar este un complementar antioxidantilor aditionali. Zeolitul prinde in capcana si anuleaza nitrozaminele in tractul digestiv. Nitrozaminele sunt agentii cauzatori de cancer gasiti in carnurile procesate.

Zeolitul natural este singura substanta existenta incarcata cu  particule negative din natura care interactioneaza in mod direct cu celulele afectate si absoarbe si neutralizeaza radicalii liberi  si toxinele.

Zeolitii sunt incarcati negativ  permitand schimbul cu particule incarcate pozitiv din elementele inconjuratoare, fara sa-si piarda structura. Asadar cristalele de zeolit actioneaza ca niste mini–bureti absorband radicalii liberi, particulele cancerigene si virale.

Metalele grele ca mercurul, plumbul, cadmiul, arseniul sunt extrem de toxice pentru organism si din nefericire ele se pot gasi oriunde in societatea noastra. Zeolitul are o structura unica si complexa  asemanatoare unui fagure de miere.Toate aceste canale si cavitati actioneaza ca o capcana atragand toate toxinele eliminandu-le apoi din organism pe cale naturala.

Mecanismul de actionare al zeolitului impotriva celulelor canceroase este unic, spre deosebire de oricare alta substanta studiata. Teoretic, acesta are rara capacitate de a atrage cantitati enorme de toxine incarcate pozitiv, indirect neutralizand efectul care cauzeaza cancerul. In timpul procesului, zeolitul dezvolta o usoara incarcare pozitiva. Apoi ele sunt atrase si trase direct catre membrana incarcata negativ a celulelor canceroase. Cand zeolitul se misca in interiorul celulelor canceroase este activata gena celulei de tip P21 Aceasta gena actioneaza ca o suprimare a tumorii prin abilitatea ei de a controla ciclul de dezvoltare a celulei canceroase. Activarea genei P21 se pare ca stopeaza cresterea tumorii inlaturand direct cauzele cresterii.

Ceea ce se poate spune, este ca zeolitul are efect de chelatare in indepartarea metalelor grele, pesticidelor, ierbicidelor precum si a altor toxine incarcate pozitiv din sistem. Ceea ce face aceasta posibila este structura cristalina a zeolitului incarcat negativ. Aceste cristale actioneaza ca niste capcane, avand in interior ioni pozitivi. Acesti ioni pozitivi inlocuiesc toxinele incarcate pozitiv din organism legandu-i strans de ei si eliminandu-i complet. Unul din beneficiile acestei atasari este eliminarea 100% a acestora. Metalele grele, pesticidele ierbicidele parasesc definitiv organismul ele nefiind depozitate niciunde in organism. Un procent de 40% din zeoliti prind metalele grele din tractul gastrointestinal si 60% prind toxinele din circulatia sangvina si la nivel celular.

Puterea de absorbtie a zeolitului a fost dovedita in timpul dezastrului de la Cernobil când o cantitate uriasa din acesta a fost folosit pentru indepartarea cesiului si strontiului-90 radioactiv inainte ca acestea sa contamineze sistemul local de apa. Actionand primordial ca un chelator, zeolitul a prins aceste minerale radioactive in capcana structurii cristaline.

Se pare ca zeolitul elimina toxinele din organism in ordine ierarhica. In primul rand el actioneaza in indepartarea plumbului, mercurului, cadmiului si arsenicului. Prima faza poate dura de la una la patru saptamani. Apoi zeolitul indeparteaza toxinele cu grad secundar de prioritate incluzand pesticidele, ierbicidele si plasticele. Se pare ca zeolitul mareste procentul de glucoza din ficat activand a doua faza  a functiei de glucuronidare (eliminarea toxinelor din ficat). Acesta elimina ierbicidele, pesticidele si xeno-estrogenii din organism eliminandu-i prin urina. Interesant este faptul ca acesta neutralizeaza efectele nocive ale aflatoxinei.

A treia functie a zeolitului este de a prinde in capcana elementele premergatoare virusului prevenind astfel inmultirea virusului si capacitatea acestuia de a ne imbolnavi. In acest fel zeolitul poate juca un rol important ca un antiviral cu spectru larg. Mecanismul este urmatorul: virusii sunt alcatuiti din particule subvirale, care in etapa finala de “asamblare” creeaza virusul ca organism de sine statator.

Zeolitul absoarbe parti virale in porii agregatelor micronizate a zeolitului. Aceasta explica de ce zeolitul pare sa impiedice dezvoltarea oricarei infectii virale de exemplu a virusului herpetic1, coxsachie virus B-5, ecco-virus 7, si adeno virus 5.

Patruzeci de cazuri anectodice ale herpesului zoster au fost vindecate, bolnavii fiind eliberati de durerile insuportabile in una pina la trei zile de la data administrarii zeolitului. Marturia cazurilor povestite raporteaza efectele sale de eliminare si vindecare a racelii, gripei, a febrei, a hepatitei C virale, metale grele care au produs scleroze multiple si artrita reumatica. Se pare ca efectul antiviral al zeolitului produce in timp o functie de prevenire incepand dupa aproximativ patru-sase saptamani de folosinta când metalele grele, pesticidele, ierbicidele au fost aproape toate eliminate. Asadar, se pare ca in multe cazuri efectul sau antiviral se poate vedea imediat.

De asemeanea zeolitul este un antioxidant unic. Un antioxidant obisnuit absoarbe excesul de radicali liberi deoarece are un electron fara pereche. Pe de alta parte zeolitul prinde in capcana radicalii liberi in complexa sa structura dezactivandu-i si eliminandu-i. Astfel acesta actioneaza in completarea actiunii antioxidantilor traditionali.

Aditional, zeolitii dirijeaza organismul catre marirea alcalinitatii stabilind un nivel al PH-ului undeva între 7.35 si 7.45 , indice optim pentru corpul omenesc. PH-ul corpului uman influenteaza atat imunitatea cat si functionarea creierului. Un PH acid ( 7.34 sau mai mic) creeaza conditiile favorizante aparitiei cancerului.

Intr-un mediu acid, si functionarea celulelor creierului este deasemeni afectata, cauzand depresia, anxietate, stupoare, paranoia, iluzii, halucinatii, sau chiar psihoze. Deasemeni zeolitul se pare ca echilibreaza sistemul imunitar ridicand sau coborand PH-ul organismului pentru a-l aduce la valorile optime.

Cu toate ca  mecanismul exact al acestuia nu este pe deplin cunoscut, aceasta functie este de departe de mare importanta într-o lume in care sistemul imunitar al majoritatii populatiei este serios compromis.

Deoarece zeolitii inlatura cu atata putere diferite tipuri de toxine din corp, creste in mod natural energia si starea de sanatate. Utilizatorii resimt o imbunatatire a claritatii mentale, un sentiment de liniste, de stare de bine, si de fericire. De exemplu, eliminand metalele grele, se permite magneziului din organism sa interactioneze mai eficient cu adenozin trifosfatele (ATP), sursa de energie biologica a organismului. Cand aceasta interactiune este optima, organismul uman are mai multa energie si resimte o stare de bine. Un studiu a demonstrat faptul ca zeolitii deasemeni se pare ca maresc nivelul serotoninei, care este stiuta ca ajuta la atenuarea unor forme de depresii.

Extraordinarele beneficii aduse sanatatii de catre Zeolit :

• Absoarbe radicalii liberi;
• Activeaza gena P21, gena ce se pare ca opreste cresterea tumorilor prin anularea directa a semnalelor de crestere.
• Antioxidant puternic, cu efecte benefice asupra sistemului imunitar.
• Echilibreaza aciditatea organismului aducand-o in zona valorilor optime.
• Elimina metalele grele si toxinele ( mercur, plumb, arsenic, pesticide, virusuri, etc.)
• Ofera un sentiment de claritate mentala, imbunatatind in general starea de bine
• Ne-toxic si 100 % natural

Mai multe despre zeolit gasiti pe: centruldio.net

Telina

Este uimitor de cata popularitate se bucura legumele exotice in defavoarea unor legume precum telina, legume cu traditie in bucataria romaneasca. Ignorand proprietatile culinare si medicinale ale acestei legume, nu putini sunt cei care o catalogheaza drept lipsita de importanta pentru sanatatea cea de zi cu zi. In antichitate insa, telina era considerata o planta sfanta, fiind cunoscuta de catre romani ca o planta cu deosebite insusiri medicale si de vechii chinezi ca o planta harazita sa mentina agerimea spiritului si tineretea spiritului. Astazi, telina este intrebuintata atat in medicina, cat si in bucatarie.

De la telina se consuma cu precadere radacina, frunzele, tulpina si ocazional semintele. Radacina de telina reprezinta o sursa pretioasa de acid folic, fiind recomandata consumarea legumei in stare cruda de femeile care doresc sa ramana insarcinate. Telina are un efect pozitiv si asupra dereglarilor hormonale, ajutand la combaterea sterilitatii feminine si la prevenirea impotentei masculine. Gratie continutului sau bogat de vitamine: A, B, C, K, PP si minerale Na, K, Ca, Mg, Fe, P, I, Mn, Cu, telina reprezinta o leguma indicata nu numai in alimentatia zilnica, pentru intarirea sistemului imunitar, dar si in perioadele de convalescenta, in anemii (telina contine o cantitate importanta de fier si magneziu, necesare in tratarea starilor de epuizare) sau in starile acute de surmenaj (telina contine substante ce reduc hormonii stresului).

Telina este un afrodiziac recunoscut. Romanii preparau vin din frunze de telina pentru sporirea potentei. Sucul din frunze de telina se bea zilnic, cate un pahar, in cure de trei - patru saptamani, ajutand la cresterea virilitatii, a potentei sexuale, tratand impotentele psihogene, rezultate din surmenaj fizic sau intelectual, dar si pe cele de origine vasculara sau endocrina.

Bogate in vitamina C, frunzele de telina pot fi folosite cu succes si extern in cazul degeraturilor sau al plagilor, accelerand ritmul de cicatrizare a pielii. Datorita proprietatilor sale depurative si diuretice, telina poate fi consumata cu incredere in salate, in timpul curelor de slabire inlesnind procesul de eliminare a toxinelor din organism si ajutand la digestie. 100 de grame de radacina de telina contin: Calorii 14, Proteine 0.7, Lipide 0.2, Carbohidrati 3, Fibre 1.6.

Telina este indicata de asemenea si in tratarea diverselor infectii urinare, in tratarea afectiunilor renale sau in combaterea gazelor intestinale. Uleiul volatil de telina se extrage din semintele plantei prin distilarea cu vapori de apa. Uleiul de telina stimuleaza pofta de mancare si are un efect de purificare asupra sangelui, actionand pozitiv si asupra tractului urinar.

Telina contine anumite substante care dilata vasele de sange. Infuzia de telina se recomanda adesea persoanelor care sufera de hipertensiune arteriala.

Pentru ca este un bun drenor pulmonar si un excelent calmant al tusei, se recomanda consumul de telina in timpul racelilor sau al gripelor, sub forma de ceai, tinctura sau in salate alaturi de alte ingrediente.

Tinctura de telina se poate prepara in casa foarte simplu si se foloseste timp de doi ani. Intr-o jumatate de litru de alcool de 40 de grade se pune la macerat o radacina de telina de marime medie, tocata marunt sau eventual data prin masina de tocat carne. Dupa opt - zece zile se filtreaza amestecul obtinut.

Din acest amestec se beau cate doua lingurite pe zi, cu 30 de minute inainte de masa. Cura cu tinctura de telina dureaza 10 zile, cu pauza de 10 zile, dupa care se reia.

Extern, frunzele de telina oparite se pun pe articulatiile dureroase, sub forma de cataplasme, cu efecte benefice deosebite in mai multe tipuri de artroza.

Sursa: 1, 2

Apă caldă cu lămâie

Modul în care începem ziua este incredibil de important. Fie că sunteți o mama, un antrenor, un scriitor, un om de afaceri sau de un profesor de yoga, ceea ce faci la prima ora dimineata conteaza.

Potrivit filosofiei Ayurveda, alegerile pe care le faci cu privire la rutina de zi cu zi fie iti intaresc rezistenta la boli, fie te trag in jos.

Ayurveda ne invită să sa ne concentram pe ritualurile de dimineata. Mintea poate spune ce trebuie să verifici e-mailurile, să scoti câinele afară, ca nu poți să întârzii la muncă sau care pur si simplu ca nu ai timp suficient  timp pentru a realiza propriile tale ritualuri dimineața.

Dar, dacă vă puteți face timp doar pentru un ritual care va îmbunătăți sănătatea dumneavoastră, atunci să fie aceasta …

Începeți ziua cu o cana de apa calda si sucul de la o jumatate de lamaie. E atât de simplu, iar beneficiile sunt prea bune pentru a le ignora. Apa calda cu lamaie:

1. Stimulează sistemul imunitar

Lamaile sunt bogate in vitamina C si potasiu. Vitamina C este foarte buna pentru combaterea racelilor si potasiu stimuleaza creierul si sistemul nervos și ajută la controlul tensiunii arteriale.

2. Echilibreaza pH-ului

Lamaile sunt un aliment alcalin incredibil. Acestea sunt acide, dar în interiorul corpului sunt alcaline (acidul citric nu creează aciditate în organism o dată metabolizat). Un organism alcalin este cu adevărat cheia pentru o sanatate buna.

3. Ajuta la pierderea in greutate

Lamaile sunt bogate in fibre pectina, care combate foametea. De asemenea, a fost demonstrat că oamenii care au o dieta mai alcalina pierd in greutate mai repede.

4. Ajuta la digestie

Apă caldă servește la stimularea tractului gastro-intestinal și peristaltismul - valuri de contractii musculare în interiorul peretilor intestinali. Lămâile și lime sunt, de asemenea, bogate in minerale si vitamine si ajuta sa eliminati ama, sau toxinelor, din tractul digestiv.

5. Actioneaza ca un diuretic blând, natural

Sucul de lamaie ajuta la emilimarea toxinelor, deoarece lămâia crește rata de urinare în organism. Toxinele sunt, prin urmare, eliminate într-un ritm mai rapid, care vă ajută să păstrați tractul urinar sănătos.

6. Curata pielea

Vitamina C ajuta la diminuarea ridurilor și a petelor. Apa cu lamaie elimina toxinele din sânge si ajută la menținerea pielii curate.

7. Hidrateaza sistemul limfatic

Atunci cand corpul tau este deshidratat, sau profund deshidratat, acesta nu isi poate îndeplini toate funcțiile, ceea ce duce la acumularea de toxine, stres, constipatie, iar lista poate continua. Glandele suprarenale sunt două glande mici pe partea de sus a rinichilor, și împreună cu tiroida creeaza energie. Ele, de asemenea, secreta hormoni importanti, inclusiv aldosteron. Aldosteronul este un hormon secretat de glandele suprarenale, care regleaza nivelul de apă și concentrația de minerale, cum ar fi sodiu, în organism, ajutându-vă să ramaneti hidratat.

Adoptand această practică de a bea o cană de apă caldă cu lamaie în fiecare dimineața timp de o lună, poate ajuta enorm. Nu fiti surprinsi dacă începi să vedeti viata într-o lumină nouă.  

Sursa: suntsanatos.ro

Castanele comestibile

In primul rand, trebuie sa stim ca sunt doua tipuri de castani: comestibili si salbatici. Am gasit pe diferite site-uri ca, consumate in mod regulat, castanele pot preveni boli precum diabetul, iar pe altele ca sunt neindicate in cazul diabeticilor. Sincer eu tind sa cred ca sunt bune pentru orice boala, chiar si pentru diabet. Este recomandat ca persoanele care sufera de diabet sa consume zilnic, pe o perioada de 3 saptamani cate 100 de grame de castane. Aceasta cura este foarte benefica deoarece ajuta la reglarea glicemiei.

Castanele comestibile sunt bogate in fibre alimentare cu ajutorul carora afectiunile digestive vor fi indepartate. De asemenea, castanele mai contin si carbohidrati complecsi care ofera organismului necesarul de energie pe o perioada de timp indelungata. In alcatuirea castanelor intra o gama larga de vitamine ( B6, B9, C, E, K), dar si substante minerale precum zinc, magneziu, calciu sau potasiu.

Castanele comestibile sunt diferite de alte fructe oleaginoase prin faptul ca sunt sarace in grasimi si au un continut mai ridicat de amidon. Acestea au o textura sfaramicioasa si o aroma usoara, dulce.

Beneficile castanelor:

- detin valoroase depozite de vitamina B6 si E, dar si glucide cu absorbtie lenta, potasiu si acid linoleic (substanta care reduce colesterolul si previne bolile de inima).

- sunt o sursa importanta de hidrati de carbon, fosfor, lecitina si vitamina C.

- contin protide, lipide, calciu, fier, magneziu, mangan, zinc, potasiu, valoarea lor calorica fiind de 200 calorii la 100 g.

- caloriile continute in castane nu provin din grasimi, ci din carbohidrati.

- sunt lipsite de colesterol si de sodiu, fapt pentru care sunt o alegere foarte buna pentru cardiaci.

- sunt o buna sursa de fibre, asa ca persoanele care isi doresc sa se ingrase sau sa isi fortifice musculatura si organismul nu ar trebui sa le ocoleasca.

- contin tiamina - vitamina care completeaza rezervele de energie, echilibreaza digestia si apetitul - si riboflavina, vitamina ce imbunatateste activitatea metabolica.

- ajuta la tratarea problemelor respiratorii, cum ar fi tusea convulsiva.

- repara gaurile microscopice din vasele de sange si capilare si imbunatatesc elasticitatea acestora.

- cura de castane este recomandata in cazul depresilor.

Pentru uzul intern, se folosesc fructele proaspete de castan, care se consuma coapte, fierte, sub forma de piure si in diverse combinatii. Acestea sunt excelente ca aliment, avand proprietati stomahice, bacteriostatice, antianemice si remineralizante. Castanele comestibile sunt recomandate persoanelor cu astenie fizica si intelectuala, convalescentilor, batranilor si copiilor datorita bogatiei lor de minerale si vitamine (putin degradabile in procesul prepararii). 

Piureul din castane este unul dintre putinele produse care, prelucrate termic, pastreaza in mare parte vitaminele fructului proaspat. Datorita aportului imens de vitamine si minerale, acesta este un tonic natural extrem de puternic, fiind perfect pentru persoanele aflate in convalenscenta, in crestere, pentru sportivi, copii si batrani sau pentru cei care sufera de anemie sau astenie.

Pentru utilizari externe, sunt foarte eficiente si castanele uscate (uscarea se face la fel ca la castanele salbatice).

In cazul degeraturilor sau durerilor reumatice care se agraveaza la frig, se fierb cinci maini de castane cu trei litri de apa pana cand scad la jumatate. Se filtreaza decoctul rezultat, cu care se fac spalaturi cat mai calde posibil pe locurile afectate. Aplicarea dureaza 10-15 minute si se repeta zilnic, pana la completa vindecare.

In cosmetica este folosita masca din castane si miere pentru toate tipurile de ten, datorita proprietatilor antiinflamatoare, de reducere a fragilitatii capilarelor, fotoprotectoare pentru radiatii UV. De asemenea, aceasta masca protejeaza acidul hialuronic din piele si normalizeaza secretia glandelor sebacee.

Rezultatele sunt vizibile mai ales in intarzierea procesului general de imbatranire a pielii si in revitalizarea pielii uscate, careia ii reda supletea si catifelarea. Masca se tine pe fata timp de 30 de minute, dupa care se indeparteaza cu apa calduta. 

Sursa: 1, 2, 3

Uleiurile presate la rece

Uleiurile presate la rece au o serie de avantaje deloc de neglijat pentru sănătate. Fitoterapeutul Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie precizează că uleiurile presate la rece sunt transformate în energie şi ajută la dezvoltarea celulelor. În plus, aceste „grăsimi bune” sunt benefice în lupta cu colesterolul cel rău. Mai puţin procestae, aceste grăsimi au efecte revigorante folosite în salatele de crudităţi.

Uleiul de floarea-soarelui, foarte bogat în vitamina E, este considerat o sursă importantă de protecţie pentru artere şi pentru inimă. Această vitamină are un puternic efect antioxidant, previne îmbătrânirea celulară, stimulează sistemul imunitar şi asigură dezvoltarea normală a nervilor. Uleiul de floarea-soarelui este valoros şi pentru aportul de grăsimi polinesaturate şi de vitamina A, care ajută la creşterea oaselor şi a dinţilor, previne infecţiile de tot felul şi este responsabilă de perceperea luminii. În stare naturală, uleiul din floarea-soarelui, presat la rece, este util în alimentaţia celor cu ateroscleroză şi cu hipertensiune.

Uleiul de măsline, atât de bogat în acizi graşi nesaturaţi, în numeroase substanţe antioxidante şi în săruri minerale, este foarte gustos şi eficient în tratamentul unei game largi de afecţiuni, de la colici hepatice, gută, reumatism, hemoroizi şi până la combaterea cancerului. De asemenea, consumul frecvent de ulei de măsline presat la rece are puterea să protejeze inima, colonul, să ţină în frâu hipertensiunea arterială şi, nu în ultimul rând, ajută la evacuarea calculilor biliari. Dieta mediteraneană are succes pentru că foloseşte măslinele şi uleiul obţinut prin presarea acestora la rece, alimente valoroase pentru sănătatea sistemului cardiovascular.

Uleiul de nucă este un alt protector al bolilor de inimă. Când este administrat consecvent (câte 20-40 g pe zi), efectul său este considerabil, pentru că previne procesul de dereglare a pereţilor arteriali. Mai mult, prin aportul de minerale şi acţiunea sa hipogliceminată, acest tonic poate fi folosit de diabetici, de anemici, de persoanele cu un program de muncă foarte încărcat, dar şi de cele marcate de instabilitate emoţională. Pentru că este foarte sensibil şi poate să râncezească foarte repede, sticlele cu acest ulei se păstrează la rece.

Uleiul de susan conţine, ca şi celelalte sortimente de uleiuri, vitamina E, acizi graşi esenţiali, dar şi lecitină şi minerale, pentru a enumera doar câteva dintre elementele componente cu o mare putere terapeutică. După exemplul orientalilor care folosesc frecvent acest ulei în preparatele gastronomice, această grăsime a fost importată şi de alte ţări. Nu de multă vreme, preţioasa grăsime a fost introdusă şi în gastronomia românească pentru savoarea sa, iar nutriţioniştii care o recomandă la asezonarea salatelor asortate au în vedere efectele sale terapeutice în prevenirea bolilor degenerative (artrita, ateroscleroza şi Alzheimer) şi în creşterea imunităţii.

Uleiul extras din sâmburi de strugure s-a dovedit valoros pentru industria alimentară, apoi s-au descoperit extraordinarele lui proprietăţi terapeutice care acţionează ca un puternic stimulent imunitar. De aceea specialiştii recomandă un consum zilnic de minimum 20 de grame. Acest remediu obţinut din sâmburi prin presare la rece conţine cantităţi importante de vitamine E şi F, de minerale precum zincul, cuprul, seleniul şi de procianidine, o substanţă care are proprietăţi antiîmbătrânire, fiind de 50 de ori mai puternică decât vitamina E şi de 20 de ori mai puternică decât vitamina C.

Când este folosit în dieta zilnică, adăugat în salatele de crudităţi, uleiul din sâmburi de strugure presat la rece previne apariţia bolilor vasculare, cum ar fi ateroscleroza, fragilitatea vasculară sau arterita. Specialiştii spun că aceste atuuri se datorează grăsimilor nesaturate prezente în compoziţia uleiului, dar şi unor substanţe care împiedică procesele degenerative ale vaselor de sânge.

Specialiştii precizează că acest ulei trebuie consumat zilnic, pentru a preveni apariţia tulburărilor circulatorii, cum ar fi temuta hipertensiune arterială şi tensiunea arterială oscilantă. Un astfel de regim alimentar, cu o porţie zilnică de două linguri de ulei din acest sortiment, trebuie urmat în special de persoanele care consumă frecvent multă carne sau grăsimi rele cum ar fi uleiurile rafinate, margarinele şi alimentele prăjite.

S-a constatat că în zonele unde se consumă acest ulei (în Franţa şi Italia), bolile cardiovasculare nu sunt o ameninţare pentru populaţie. Locuitorii din aceste ţări nu au probleme nici cu sistemul nervos, iar substanţele antioxidante din sâmburii de strugure sunt eficiente, deoarece opresc procesele degenerative ce afectează creierul la vârstnici. Studiile pe această temă demonstrează că dieta cu acest ulei este un antidot promiţător împotriva bolii Alzheimer.

O altă virtute a acestui sortiment de ulei este aceea că îmbunătăţeşte vederea, astfel că vasele de sânge din ochi să funcţioneze mai eficient. Cura cu acest ulei se recomandă persoanelor cu tulburări de vedere datorate vârstei sau din cauza unor probleme circulatorii.

Sursa: clicksanatate.ro

Paducelul

Primul argument este de ordin estetic - primavara, paducelul ne incanta sufletul, umpland dealurile si pajistile cu roiurile lui de petale albe, plutind pe vantul primaverii. Apoi, toamna, fructele sale de un rosu viu sunt adevarate explozii de vitalitate printre copacii si tufele cu frunze uscate, culoarea lor inveselindu-ne inima atinsa de aripa melancoliei. Dar asul castigator se afla in domeniul sanatatii. Putine plante sau medicamente din lume se pot lauda cu asemenea efecte vindecatoare, in bolile de inima, ca paducelul. 

Primii care l-au studiat si l-au elogiat in tratatele lor au fost invatatii greci Galen si Dioscoride. Multe secole mai tarziu, Paracelsus introducea florile albe, fructele rosii si frunzele acestui arbore in celebrele sale elixiruri de tinerete si de viata lunga. Multi alti savanti ai Evului Mediu si, mai tarziu, ai secolului luminilor au remarcat proprietatile tamaduitoare ale fructelor rosii, ce stralucesc pe ramurile spinoase si subtirele, la inceputul lui octombrie. In prezent, paducelul este una din cele mai bine studiate plante medicinale, proprietatile sale vindecatoare fiind recunoscute de catre comunitatea stiintifica internationala.

Descrierea plantei

In lume exista nu mai putin de... 250 de specii de paducel, din care cea mai mare parte au proprietati medicinale. La noi in tara se gasesc cinci specii, cu diferente de aspect insesizabile pentru cei neinitiati si, conform studiilor efectuate, toate au virtuti tamaduitoare similare. Arborele are trei pana la sapte metri inaltime, ramurile sunt terminate cu spini puternici, iar frunzele sale sunt de un verde deschis, adanc crestate si nu foarte mari. Creste incepand cu zonele joase de campie, unde fructele ajung la maturitate in primele zile ale lui septembrie, si pana in ariile submontane, unde fructele de paducel se coc mai tarziu, inainte de caderea primelor brume. Efecte medicinale au fructele, dar si florile, cu care sunt adesea asociate in tratamente.

Recoltare si conservare

Culesul fructelor se face la sfarsitul lui septembrie - inceputul lui octombrie, inainte de a da prima bruma. Fructele ajunse la maturitate, cu o coloratie rosie intensa (nu rozii sau de un rosu inchis), se culeg de pe crengi si se pun apoi in saculeti de panza sau de hartie. Se usuca in locuri umbrite, ferite de umezeala, in strat foarte subtire (pe cat posibil fructele nu trebuie sa se atinga intre ele). Procesul de uscare este destul de indelungat (1-3 saptamani) si se incheie atunci cand pulpa fructelor de paducel este total deshidratata si usor casanta, rupandu-se cand le desfacem cu un cutit. Dintr-un kilogram de fructe proaspat culese rezulta, dupa uscare, aproximativ 300 de grame de fructe de paducel deshidratate.

Preparate din fructe de paducel

Ceaiul de fructe de paducel

Intr-un sfert de litru de apa se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 3-6 linguri de pulbere de paducel, dupa care lichidul se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca un sfert de litru de apa, vreme de doua minute, dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ jumatate de litru de infuzie combinata, care se administreaza pe parcursul zilei. Pe cat posibil, in timpul prepararii, este bine ca extractele sa nu intre in contact direct cu metalul din strecuratoare (sunt preferate strecuratorile de plastic sau tifonul), din vase (cele mai bune sunt cele de sticla) sau din oale (vor fi preferate cele teflonate), metalul din care sunt facute va cataliza oxidarea vitaminelor si flavonoidelor.

Siropul de fructe de paducel

Intr-un borcan de sticla prevazut cu capac, se pun alternativ un strat de fructe proaspete de paducel, tocate cat mai marunt, un strat de miere (fiecare cu grosime de aproximativ doua degete), pana se ajunge la gura recipientului, unde se pune ultimul strat de miere. Se inchide ermetic vasul si se lasa la intuneric si racoare sau ingropat in pamant, vreme de patru-opt saptamani. Dupa trecerea acestui interval de timp, se filtreaza continutul (samburii nu trebuie sa ajunga in preparatul final), iar siropul obtinut se trage in sticle inchise la culoare. Este un elixir calmant pentru psihic si sistemul nervos, un excelent tonic cardiac si sustinator de efort. Se ia cate o lingura, de 4 ori pe zi, in cure de lunga durata.

Extractul de fructe de paducel

Este genul de remediu pe care cardiacii, dar si cei care fac eforturi fizice sau intelectuale intense, este bine sa il aiba in orice moment la indemana. Se obtine din tinctura de fructe de paducel, din care se evapora complet alcoolul, ramanand o pulbere rosietica fina, dulce-acrisoara si extrem de concentrata in principii active: extractul de paducel. El contine de 5-6 ori mai multe principii active decat simpla pulbere, care sunt asimilate integral de organism si nu doar in proportie de 25%, ca in cazul simplei pulberi. Ca atare, extractul este "medicamentul" cel mai concentrat care se poate obtine din paducel, asa incat nu este de mirare ca toate studiile facute in ultimele decenii cu aceasta planta au folosit extractul.

La noi in tara, extractul de fructe de paducel se gaseste combinat in proportii egale cu pulberea de flori, sub forma unor capsule cu o eficienta terapeutica remarcabila. Asocierea la extract a pulberii de flori ajuta pacientul sa beneficieze de proprietatile naturale, originale, ale plantei, eficientizand tratamentul. Dozele necesare de capsule cu extract vor fi precizate pentru fiecare tip de afectiune in parte.

Baia cu paducel

Se face folosind un remediu foarte simplu de obtinut - fiertura. Aceasta se obtine din doi pumni de frunze si boabe de paducel, care se fierb in doi litri de apa. Se strecoara si se toarna in apa din baie, impreuna cu un pumn de sare marina. Pielea, vasele de sange si circulatia sunt activate de catre principiile active din paducel, care au efecte benefice si asupra inimii si a sistemului circulator.

Tratamente interne cu paducel

Ischemie cardiaca (boala coronariana) - numeroase studii facute cu fructele de paducel arata ca aceasta planta este un tonic cardiac exceptional. Este bine de stiut, insa, ca doza si forma de administrare a paducelului sunt foarte importante in cazul afectiunilor cardiovasculare. Fara doar si poate extractul de fructe de paducel este cel mai eficient, insa in studiile facute cu doze reduse, efectele sunt foarte modeste asupra celor cu insuficienta cardiaca. In schimb, la cei care au folosit doze mari de extract (peste 900 mg pe zi), pentru o perioada de peste 8 saptamani, actiunea terapeutica a fost cu adevarat remarcabila: din a patra saptamana de cura capacitatea de efort a crescut, dispneea de efort s-a diminuat, la fel ca si senzatia de oboseala, oxigenarea tesuturilor a fost mai buna, la fel ca si starea fizica si psihica pe ansamblu a pacientilor cardiaci.

Angina pectorala - o doza de 400 mg de extract de paducel, luata de 3-4 ori pe zi, duce la rarirea frecventei crizelor cardiace dureroase, dar si a intensitatii acestora. Mai mult, extractul de paducel influenteaza in bine si starea emotionala a pacientilor, in conditiile in care tensiunea emotionala este implicata in aparitia a peste 60% din crizele de angina pectorala. Fructele acestui arbore au efect usor sedativ, reduc excitabilitatea psihica, calmand starile de panica, de anxietate, care conduc la aparitia crizei de angina pectorala.

Valori ridicate ale colesterolului - flavonoidele sunt acele substante care dau culoarea rosie a fructelor de paducel si tot ele au un puternic efect antioxidant, imbunatatind metabolismul grasimilor si impiedicand depunerea acestora pe artere. Studiile pe animale au confirmat aceste efecte benefice ale paducelului asupra nivelului colesterolului, dar si observatiile clinice facute pe pacienti umani. Se recomanda curele cu ceai de fructe de paducel, din care se bea cate un litru pe zi, vreme de 3-4 saptamani. Pentru cei hipertensivi si care au in acelasi timp colesterolul si trigliceridele marite, se recomanda urmatoarea cura:

Hipertensiunea arteriala - se administreaza extractul de fructe de paducel, cate 1000-1200 mg pe zi, in cure de 40-60 de zile, urmate de 14-21 de zile de pauza, dupa care administrarea se poate relua. Un studiu al Universitatii de Medicina din Maryland, Statele Unite, confirma efectele reglatoare ale tensiunii ale extractului de paducel, inclusiv asupra pacientilor cu diabet de tip II. Cura cu paducel este recomandata mai ales acum, la inceputul sezonului rece, dar si cand este foarte cald si sistemul cardiovascular este greu incercat. Tratamentul este mult mai eficient daca se asociaza cu o alimentatie vegetariana cu multe cruditati, saraca in sare si fara condimente iuti, indicatii valabile si pentru urmatoarea categorie de afectiuni:

Ateroscleroza - tratamentul cu paducel stopeaza evolutia acestei afectiuni si, important, previne multe dintre complicatiile sale. Se iau capsule cu extract de paducel, cate 4-6 pe zi, in cure de 3 luni, urmate de 1-2 luni de pauza, dupa care administrarea se reia. Suplimentar, se consuma ulei virgin de masline, cate 30-50 ml zilnic.

Tulburarile de ritm cardiac - studiile arata ca la aproximativ 40% dintre cei tratati cu extract de paducel, cate 900 mg pe zi, ritmul cardiac (la fel ca si tensiunea arteriala) este stabilizat. Efecte foarte bune se obtin prin asocierea paducelului cu talpa-gastei (Leonurus cardiaca), care este un alt anti-aritmic consacrat. Pe timpul tratamentului cu paducel se vor consuma alimente bogate in potasiu asimilabil (banane, mere, cartofi fierti, pepeni).

Sechele post-infarct - studii de medicina experimentala facute in mai multe laboratoare din lume au pus in evidenta faptul ca administrarea de paducel dupa infarctul miocardic favorizeaza revascularizarea muschiului cardiac, stabilizeaza valorile tensiunii arteriale, ajuta la marirea calibrului vaselor de sange care alimenteaza inima. Se administreaza extractul de fructe si pulberea de flori de paducel, cate 200 mg din fiecare, de patru ori pe zi.

Circulatie periferica deficitara - la venirea sezonului rece, se face o cura de 60 de zile cu sirop de paducel, din care se iau cate 3-4 linguri pe zi. O varianta mai puternica a acestui tratament este cel cu sirop de paducel, asociat cu pulbere, fara samburi, de macese (Rosa canina), din care se iau de trei ori pe zi cate doua lingurite. Aceste tratamente imbunatatesc circulatia la nivelul vaselor de sange de mici dimensiuni, precum si circulatia de la nivelul finei retele de vase capilare. De asemenea, bioflavonoidele din pulpa ambelor fructe intaresc peretii vaselor de sange, fiind eficiente contra fragilitatii capilare.

Reumatism degenerativ, dureri articulare - se administreaza ceaiul de paducel, cate un litru pe zi, in cure de 3-4 saptamani. Fructele rosii ale paducelului sunt un puternic antioxidant si reintineritor, care opreste procesele degenerative ale articulatiilor. Mai mult, paducelul are efecte antiinflamatoare si usor calmante ale durerii. Pentru reumaticii foarte sensibili la frig, se recomanda asocierea fructelor de paducel cu cele de maces, in proportii egale.

Tulburari specifice premenopauzei (bufeuri, palpitatii, stari de neliniste si nervozitate) - se face o cura cu extract de paducel, din care se iau 1200 mg pe zi, pe o perioada de 30 zile, cu 4 zile de pauza. Tratamentul da rezultate exceptionale atunci cand este asociat cu dieta lacto-vegetariana, cu multe cruditati.

Nevroze, stari de anxietate, atacuri de panica - se face un tratament cu ceai de paducel, din care se beau trei pahare pe zi. De regula, acest preparat se administreaza pe stomacul gol, cu 15 minute inaintea meselor principale. Are un efect calmant si de stabilizare a emotiilor, fiind in mod special recomandat pacientilor care acuza si simptome cardio-vasculare, confirmate sau nu de analizele de specialitate.

Hepatita - studii facute in spitalele din China, atat pe loturi de animale, cat si pe bolnavii cu hepatita virala de tip B si C, au aratat ca administrarea extractului de fructe de paducel duce la unii pacienti la ameliorari suprinzatoare atat a simptomelor acestor afectiuni, cat si a analizelor de sange. Se pare ca fructele de paducel au efecte hepatoprotectoare, ajutand la mentinerea functiei celulei hepatice, stimulandu-i regenerarea si stimuland totodata sistemul imunitar sa tina infectia sub control. Se administreaza extractul, cate 600 mg pe zi. Rezultate foarte bune se obtin prin asocierea paducelului cu armurariul (Sylibum marianum).

Aplicatii externe

Piele sensibila la frig - se face o baie fierbinte, cat putem suporta, cu frunze si fructe de paducel, vreme de 15-20 de minute, dupa care se aplica pe piele un ulei de samburi de struguri. Este un tratament extraordinar de prevenire a uscarii pielii, care stimuleaza circulatia si ne da o anumita imunitate la frigul iernii care se apropie. Procedura se face macar o data pe saptamana, in timpul sezonului rece.

Insomnie - se face o baie cu frunze si fructe de paducel, in care se adauga si 20 de picaturi de ulei de lavanda. Imediat dupa baie, ne stergem tot trupul, ne invelim bine si ne relaxam usor - somnul va veni numaidecat.

Precautii si contraindicatii

Paducelul este foarte bine studiat sub aspectul reactiilor adverse, in doze normale neavand reactii adverse notabile. Totusi, in fitoterapie si in nutritie exista un capitol mai putin cunoscut, si anume cel al efectelor paradoxale, care apar foarte rar (sub 1% din cazuri), exercitandu-se asupra unor persoane care au predispozitii speciale. De pilda, valeriana, care este unul din cele mai puternice sedative si somnifere, asupra unui numar foarte mic de persoane are efecte opuse, creand stari de agitatie si insomnie. In ce priveste paducelul, el poate produce in cazuri foarte rare dereglari de ritm cardiac si stari de indispozitie (dureri de cap, greata etc.). Ca atare, paducelul va fi administrat in primele 2-3 zile in cantitati mici (1-2 capsule pe zi), doza crescandu-se pana la cea normala doar daca nu apar reactiile adverse mentionate. Supradozarea paducelului, adica depasirea de 10-20 de ori a dozelor normale, care sunt 30 g la planta intreaga si 16 g la extract, pot produce aritmie cardiaca, greata si hipotensiune.

Extractul din fructe de paducel

Cercetarile aprofundate facute de catre organismul guvernamental german pentru avizarea plantelor medicinale, cunoscut sub numele de Comisia E, arata ca aceasta planta are efecte benefice certe asupra aparatului cardiovascular.

Fara doar si poate, in momentul de fata, nu exista un alt remediu natural care sa aiba o actiune atat de complexa si de intensa, pentru prevenirea infarctului miocardic, care este prima cauza de mortalitate la nivel mondial. De pilda, un studiu facut in anul 1999, pe mai bine de 1000 de pacienti suferind de insuficienta cardiaca a dat rezultate uimitoare. Conform acestui experiment, dupa sase luni, peste 65% dintre pacientii cardiaci se simteau mult mai bine sau bine dupa tratamentul intensiv cu paducel, iar la alte 10 procente dintre participanti, se constata o imbunatatire a starii de sanatate. Pe termene lungi, administrarea paducelului reduce incidenta infarctului miocardic cu mai bine de 40%, inclusiv la persoanele hipertensive, care sufera de tulburari de ritm cardiac, ori care au valori ale colesterolului si ale trigliceridelor marite.

Cura cu paducel se face vreme de 3-6 luni pe an, timp in care se administreaza cate 1-2 capsule cu extract de fructe, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Cel mai bun moment pentru curele cu extract de fructe de paducel este la venirea sezonului rece, cand aparatul cardiovascular si sistemul nervos fac un mare efort de adaptare, dar si in perioadele foarte calduroase, cand riscul de infarct creste exponential. Paducelul, in special fructele, sunt printre cele mai bine tolerate medicamente din lume, 98% dintre cei tratati cu extract neprezentand nici un fel de reactie adversa, iar ceilalti doar simptome usoare.

Paducelul si... ranile sufletului

In medicina magica a celtilor, a galilor, dar si a tracilor, se credea ca fructele rosii ale paducelului au proprietati exceptionale de intarire a legaturilor de iubire, dar si de refacere a inimilor zdrobite din dragoste. Celtii, de pilda, aveau adevarate ritualuri la inceput de toamna, in care tinerii si tinerele erau impodobiti cu o cununa de paducel, cu frunze si fructe, pentru a-si pastra sufletul viu si pentru a-si putea iubi perechea toata viata.

Apoi, cel care era ranit in dragoste se retragea sub un paducel si ramanea tacut pana la asfintitul soarelui, incredintandu-si intr-un fel de transa sufletul spiritului acestui copac sacru, pentru a-l tamadui. Cand se intorcea, odata cu aparitia stelelor de pe cer, de la ritualul de sub paducel, sufletul sau, pana atunci chinuit, era curatat de patimi si suferinte, fiind din nou liber.

Popoarele germanice si cele slave credeau ca insusi lemnul de paducel are proprietati magice, intarind inima celor buni si slabind inima celor rai si cu ganduri necurate. Din lemn de paducel erau facute sageti ritualice cu care erau atinsi si anihilati cei banuiti a lucra cu spiritele malefice.

O parte din credintele populare despre paducel sunt in buna masura confirmate de studii moderne, care arata ca atat fructele, cat si florile, au efecte sedative si calmante, ajutand la depasirea tensiunilor psihice, calmand trairi negative cum ar fi anxietatea, panica, instabilitatea emotionala - specifice celor care au suferit deceptii sentimentale puternice.

Paducelul si varsta a treia

Tratamentul de lunga durata cu flori de paducel are efecte aproape magice asupra persoanelor in varsta. Studii facute in Franta arata ca administrarea a 2-3 cani pe zi de ceai de paducel, in cure de foarte lunga durata (6 luni minimum), previne aparitia sau agravarea bolilor de inima si a bolilor vasculare, previne depresia si alterarea capacitatilor mentale ivite odata cu varsta. Mai mult, studii facute in spitale universitare au aratat cresterea cu pana la 40% a capacitatii de efort a batranilor tratati cu paducel. Astfel, testele facute pe bicicleta medicinala si la mersul pe jos au aratat ca cei care consuma aceasta planta au o mult mai mare rezistenta la efort, respiratia lor este mai bine reglata si mai ampla, iar inima rezista mult mai bine la solicitarile indelungate, fata de cei din loturile martor. In concluzie, daca vreti sa traiti nu doar mult, ci si bine si in deplinatatea facultatilor fizice si psihice, consumati paducel.

Sursa: formula-as.ro

Cătina

Catina (Hipophae rhamnoides) este un arbust foarte putin pretentios la conditiile de sol sau la precipitatii. Este mare iubitoare de lumina si creste in general in locurile unde alte plante nu pot vegeta. Asa ca o vom gasi pe prundisuri, pe coastele de deal uscate si erodate, pe terenurile saraturoase, pe stancarii, dar si in luncile raurilor. Are ramurile albicioase si "inarmate" cu spini puternici, pentru a se apara de orice fel de daunator. In aceasta perioada a anului este practic imposibil de confundat, fructele sale portocalii fiind singurele care au mai ramas pe ramuri si nu sunt uscate, ceea ce o face foarte usor de recunoscut.

Ce folosim de la catina 

In principal, se folosesc fructele, care sunt o adevarata farmacie, continand aproape toate vitaminele si mineralele necesare organismului uman. Foarte putini stiu insa ca si alte parti ale plantei au proprietati terapeutice deosebite. De pilda, scoarta de pe ramuri are efecte antiseptice, astringente si remineralizante foarte puternice, in timp ce radacinile sunt un antibiotic si un stimulent imunitar extraordinar.

Fructele se desprind foarte greu de pe ramuri, iar spinii va vor rani in timpul culesului. Pentru a simplifica lucrurile, crengutele incarcate cu fructe vor fi mai intai desprinse prin taiere de pe trunchi, urmand ca ulterior sa fie luate fructele de pe ramuri cu ajutorul unei furculite. Contrar asteptarilor, acest tratament nu va dauna plantei, care are o asemenea vitalitate, incat in urma taierii va scoate de doua - trei ori mai multe ramuri (este o metoda folosita de gradinari pentru a indesi arbustii de catina din gardurile vii) in anul urmator de vegetatie.

Scoarta de pe ramurile care raman dupa culegerea fructelor se desprinde simplu, prin cojirea cu un cutit. Pentru simplificare, in terapie se folosesc ramurile cu tot cu scoarta, asa cum vom vedea in continuare, la metodele de preparare.

Radacinile sunt rareori folosite in terapie, pentru ca, pe de o parte, sunt greu de obtinut (dezgroparea acestora nu este o treaba deloc usoara), iar pe de alta parte, taierea lor, spre deosebire de cea a crengutelor, afecteaza grav vitalitatea arbustului. In plus, aceste radacini au proprietati destul de asemanatoare cu scoarta, asa ca avem un inlocuitor valoros.

Cum preparam scoarta si ramurile de catina

Pulberea - se obtine din scoarta lasata la uscat vreme de doua saptamani si apoi macinata cu rasnita electrica de cafea. Se obtine astfel un praf gri-albicios, cu virtuti vindecatoare deosebite, din care se administreaza cate o jumatate de lingurita de patru ori pe zi.

Tinctura - sapte linguri de praf de coaja se pun intr-o sticla cu 250 ml alcool alimentar de 70-80 de grade. Se lasa la macerat 15 zile, agitand des, dupa care se strecoara. Se ia de 3 ori pe zi cate o lingurita diluata in 100 ml apa. Extern, se dilueaza in functie de toleranta si se aplica pe rani ca cicatrizant.

Decoctul - se obtine din crengile necojite si cu eventualele frunze care au ramas. Doua maini de ramuri de catina, maruntite in prealabil, se lasa intr-o jumatate de litru de apa de seara pana dimineata, cand se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar ramurile se maruntesc si se fierb vreme de douazeci de minute la foc mic, dupa care se filtreaza si se lasa la racit. In final, se combina cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ trei sferturi de litru de preparat, care se consuma pe parcursul unei zile.

Preparat dezinfectant - se fierbe o mana de ramuri de catina, taiate marunt, in jumatate de litru de otet, la foc mic, vreme de 10 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza. Ramurile ramase dupa filtrare se ard complet, iar cenusa rezultata se combina cu putin din otetul obtinut anterior, asa incat sa se formeze o pasta, care se aplica pe locurile afectate.

Cum preparam fructele de catina

Sucul proaspat se obtine din fructele de catina de curand culese, care se spala cu apa rece si apoi se zdrobesc in mixer sau prin masina de tocat. Se obtine un suc gros, portocaliu la culoare, care se consuma in maximum 24 de ore de la preparare. Se iau 2-3 linguri de patru ori pe zi, de obicei diluat cu suc de mere.

Siropul se prepara amestecand o jumatate de litru de suc cu o jumatate de litru de miere. Dupa omogenizare, acest amestec se pastreaza intr-o sticla bine inchisa, la frigider, unde rezista si cateva luni. Se iau cate patru-sase linguri pe zi, in cure de lunga durata.

Pulberea de fructe uscate se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a fructelor uscate. Se administreaza cate o lingurita, de patru ori pe zi, ca vitaminizant si remineralizant.

Uleiul de catina poate fi extras numai cu o aparatura speciala. Il gasim in Plafaruri si farmacii, ca atare, sau conditionat sub forma unor gelule. Se administreaza cate 30 de picaturi, de trei ori pe zi, in cure de minimum trei saptamani.

Catina in uz intern

Imunitate scazuta, sensibilitate la infectii - se va face o cura cu suc de catina, din care se beau 3 linguri, de patru ori pe zi, diluat cu putina apa sau suc de mere. Acest suc are puternice efecte remineralizante si vitaminizante, ajutand organismul sa lupte cu boala. Mai mult, fructul de catina are proprietati antibiotice, combatand direct infectiile bacteriene.

Hepatita acuta, hepatita cronica evolutiva, ciroza in faze incipiente - o eficienta extraordinara are urmatorul preparat: un sfert de litru de decoct de ramuri, obtinut dupa reteta de mai sus, se combina cu o jumatate de pahar (100 ml) de suc proaspat de fructe de catina. Rezulta o licoare foarte putin placuta la gust, dar cu efecte antivirale, tonice si regenerative hepatice extraordinare. Se beau doua pahare (aproximativ 400 ml) din acest preparat zilnic, in cure de minimum doua luni.

Adjuvant in gripa, bronsita, pneumonie - se iau zilnic 6 linguri de sirop de catina pe stomacul gol, cu putina apa. Este un stimulent imunitar rapid, mareste rezistenta organismului la accesele de febra, grabeste vindecarea.

Hemoragii interne - ca prim ajutor, pana la tratamentul medical de specialitate, se administreaza doua lingurite de pulbere de scoarta de catina pe stomacul gol, cu putina apa. Are efecte astringente si cicatrizante extrem de puternice.

Copii rahitici, distrofici, foarte sensibili la boli - se administreaza in fiecare zi cate 6 lingurite din amestecul in parti egale ale sucului de fructe cu decoctul de tulpini de catina. In ciuda gustului, are efecte remineralizante si vitaminizante inegalabile. In medicina populara romaneasca, se mai recomanda baile facute saptamanal cu decoct de tulpini de catina.

Bolile splinei - se combina o parte de tinctura de scoarta de catina cu trei parti de suc de fructe de catina. Se obtine un preparat slab alcoolizat, din care se ia cate o lingura de patru ori pe zi, in cure de minimum 60 de zile.

Sterilitate masculina si feminina, imbatranire prematura - se face o cura cu ulei de catina, din care se iau cate 30 de picaturi, de doua ori pe zi. Este un foarte puternic vitaminizant E (vitamina tineretii si fertilitatii) si relanseaza activitatea hormonala, atat la femei, cat si la barbati.

Depresie, anxietate - se face un tratament cu extract complet de catina, obtinut prin combinarea in proportie 2:1 a sucului de catina cu decoctul de catina. Acest preparat este bogat printre altele in serotonina - un neurotransmitator care induce o stare de calm, de curaj si de optimism.

Adjuvant in dermatoze diverse - se face o cura de patru - sase saptamani cu ulei de catina, care stimuleaza puternic procesele trofice de la nivelul pielii. Se iau cate 30-50 de picaturi de ulei de catina de doua ori pe zi.

Diaree, dizenterie - ca remediu de urgenta, se iau 1-3 lingurite de pulbere de scoarta de catina. Pe termen lung, rezultate foarte bune se obtin prin tratamentul cu decoct de ramuri, din care se beau 3 cani pe zi. Are puternice efecte astringente si antibiotice (neutralizeaza bacteriile din intestin), fiind util si in tratarea enteritelor, colitelor, precum si a cistitelor hemoragice.

Catina in tratamente externe 

Eczeme infectioase - se aplica pe locul afectat preparatul dezinfectant obtinut prin combinarea otetului din ramuri de catina cu cenusa rezultata in urma arderii lor. Aplicatia se face de doua ori pe zi, pana la completa vindecare.

Pentru protectia pielii impotriva razelor ultraviolete si a frigului - se recomanda combinarea a 50 de picaturi de ulei de catina cu o lingura dintr-un unguent obisnuit, obtinandu-se o crema cu virtuti de protectie excelente. In medicina populara, se folosea un preparat rudimentar, dar cu efecte uimitor de bune: trei linguri de pulbere fina de catina, obtinuta din fructele uscate prin macinare, urmata de o cernere ulterioara, se combinau cu patru linguri de unt si se amesteca bine pana la omogenizare. Aceasta unsoare se pastra la rece si se aplica de cate ori era nevoie.

Raie - se aplica pe locul afectat pasta obtinuta din cenusa de ramuri de catina combinata cu otetul. Dupa ce se unge bine locul, se pune deasupra o folie de plastic, care se leaga astfel incat sa creeze un mediu cat mai umed pe zona tratata. Aplicatia dureaza patru ore si se face de doua ori pe zi, vreme de minimum o saptamana.

Sursa: formula-as.ro