Ridichile

Cunoscute pentru virtutile lor terapeutice, ridichile erau cuprinse în alimentatia zilnica a sclavilor care lucrau la constructia piramidelor, în Egiptul antic, pentru a le mentine sanatatea.

În medicina noastra populara, ridichea este recomandata contra tusei, afectiunilor digestive, urticariei.

Ridichile de lună au proprietăţi remineralizante şi tonice datorită vitaminelor şi mineralelor. De asemenea, salatele cu ridichi şi verdeţuri de primăvară au efect de stimulare a imunităţii şi de combatere a asteniei prin conţinutul de vitamine din complexul B şi magneziu. Salata de ridichi asezonată cu puţin oţet de mere şi ulei de măsline este excelentă pentru persoanele care nu au poftă de mâncare. Acestea stimulează pofta de mâncare, nutriţioniştii recomandându-le pentru combaterea anorexiei alături de hrean, leuştean, pătrunjel, ţelină.

"Ridichile conţin terpene şi lignine, substanţe care previn cariile dentare, bolile cardiovasculare, care scad colesterolul şi inhibă dezvoltarea celulelor canceroase. Efect anticancerigen demonstrat au şi antocianidinele, substanţele care dau culoarea ridichilor", arată prof. dr Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare. Ridichile sunt mai tari decât alte legume din cauza conţinutului ridicat de fibre alimentare. Însă tocmai în cantitatea mare de fibre stă atuul ridichilor. Fibrele împiedică asimilarea grăsimilor şi scad nivelul colesterolului în sânge.

Ridichile sunt bogate în carbohidraţi cu asimilare lentă: amidon, fibre alimentare solubile şi insolubile. Carbohidraţii cu asimilare lentă au avantajul că eliberează treptat glucoza sau energia. Astfel încât salatele cu ridichi previn creşterea sau scăderea bruscă a glicemiei. Singurii care trebuie să evite salatele cu ridichi sunt cei care suferă de hiperaciditate gastrică sau ulcer gastric. În aceste cazuri, ridichile pot fi iritante pentru stomac.

Remedii terapeutice

Imunitatea: ridichile intaresc organismul impotriva infectiilor prin continutul mare de vitamina C (14,8 mg / 100 g), combat anorexia si sunt excelente pentru persoanele aflate in covalescenta sau care resimt o stare de extenuare fizica si psihica; de asemenea, sucul de ridichi scade febra si este foarte bun in combaterea racelii si a alergiilor.

Bolile de plamâni: se manânca minim 10 ridichi pe zi. Ridichile au actiune antiinfectioasa si favorizeaza degajarea cailor respiratorii, prin expectoratie. Eficienta tratamentului creste, daca se adauga si frunzele de ridichi, care au efect vitaminizant si detoxifiant.

Pietre la vezica biliara si pietre la rinichi: calculii nu se mai dezvolta si sunt maruntiti daca se beau, de trei ori pe zi, sase linguri cu suc de ridichi rosii. Este un leac eficient si usor de tolerat de tubul digestiv.

Colita: ridichile sunt un antiseptic energic si stimuleaza vezica biliara sa secrete mai mult. Se manânca de doua ori pe zi salata de ridichi, taiate marunt si amestecate cu putin ulei si otet de mere.

Migrena: ridichile calmeaza starile de excitatie cerebrala si au actiune extrem de favorabila asupra digestiei. Se consuma doua-trei ridichi crude pe stomacul gol. Efectul va aparea în maxim 25 de minute.

Tensiunea arteriala: fiind bogate in potasiu, ridichile contribuie la scaderea tensiunii arteriale, luptand in acelasi timp impotriva oboselii, a depresiei si a stresului.

Boli de ficat, dispepsie, diskinezie biliara: ridichile rosii ajuta la o mai buna functionare a ficatului. Primavara, toti cei care au afectiuni ale ficatului si ale vezicii biliare ar trebui sa faca o cura de ridichi rosii, consumate pe stomacul gol.

Curatare si detoxifiere a pielii: vitamina C, fosforul, zincul si complexul de vitamina B din compozitia ridichilor, dar si cantitatea mare de apa, ajuta la mentinerea tineretii si stralucirii pielii; ridichile crude zdrobite pot fi apicate direct pe suprafata tenului, pentru a preveni uscaciunea, petele rosii sau crapaturile.

Nu aruncati frunzele de la ridichi. Când le cumparati aveti grija sa nu fie vestede. Sunt excelente pentru salata. Se spala bine si se prepara la fel ca salata verde. Frunzele de ridiche contin vitaminele A, B1, B2 si vitamina C, avand efecte antitoxice si depurative puternice, mai ales in cure indelungate. Cura cu frunze de ridiche de luna este recomandata in sangerarile gingiilor, astenie, tulburarile de ritm cardiac si somnolenta. De asemenea, cura de o luna cu salata preparata din frunze de ridiche este un exceptional detoxifiant pentru intregul organism, ajuta la refacerea florei intestinale, protejeaza stomacul si elimina o buna parte din bolile infectioase care apar atunci cand sistemul imunitar este slabit dupa administrarea abuziva de medicamente.

Sursa: 1 , 2 , 3 

Ceapa şi usturoiul

Natura ne-a dat doua legume incarcate cu vitamine care detin recordul in binefaceri: usturoiul si ceapa. Cine consuma regulat aceste legume nu se poate plange de gripa si raceala.

Documente dintre cele mai vechi amintesc de efectele terapeutice ale usturoiului. Constructorii de piramide din Egiptul Antic consumau usturoi, ceapa si ridichi pentru prevenirea bolilor contagioase. Legiunile romane foloseau cantitati insemnate de usturoi in alimentatie. In acele vremuri usturoiul era recomandat in tratarea a peste 60 de boli.

Usturoiul este o planta cu multiple calitati terapeutice, cunoscute de multa vreme, avand o serie de efecte benefice pentru organismul uman. Pe langa rolul deosebit pe care il are in buna functionare a sistemului cardiovascular, usturoiul poseda un puternic efect antibiotic, contribuie la procesul de digestie si ofera protectie fata de agentii cancerigeni.

Inroducerea cu regularitate a usturoiului si a cepei in alimentatie, contribuie la asigurarea bunei functionari a organelor tubului digestiv, la consolidarea rezistentei fata de agresiuni microbiene si virotice, la regenerarea normala a dermei si la menţinerea tenului frumos. Dar pe langa virtutiile lor nutritive, ele sunt apreciate si in tratamentul unor boli cronice. Aceste efecte se datoresc celor 200 de substante active pe care le contin: vitamine, minerale, aminoacizi, enzime.

Deosebit de activi sunt cei 70 de compusi ce au in structura lor sulf. Principalul component activ al usturoiului este alicina, substanta cu un puternic efect antibiotic. Acest compus rezulta in urma actiunii unei enzime – alinaza – asupra alinei din compozitia plantei

Ceapa este stimulent al sistemului nervos, hepatic, renal, puternic diuretic, expectorant, vermifug, hipoglicemiant, dizolvant si eliminator al ureei si al clorurilor, afrodisiac, antiseptic si antiinfectios, antalgic (calmeaza durerea), antireumatic etc. Se comporta exact ca un antibiotic fata de culturile de stafilococi; este antihelmintic (combate viermii intestinali), vermifug;

Ceapa curăţă si calmeaza durerile, iar datorita continutului ridicat de sulf, stimuleaza metabolismul. Una dintre metodele cele mai folosite in tratamentul cu ceapa sunt compresele. Acestea pot fi utilizate calde sau reci, in functie de caz.

Pentru vindecarea otitei medii se folosesc comprese cu ceapa pe urechi. Se taie o ceapa in doua si se cresteaza usor fiecare jumatate de sus in jos, astfel incat foaia exterioara sa se desfaca in doua parti care se ridica. Se aseaza cele doua parti cu partea interioara in jos pe un tifon, se impaturesc marginile si se incalzeste compresa. Se preseaza compresa cu ceapa intre palme, ca sa iasa zeama, si se aplica pe urechea bolnava, fixandu-se tragand o caciula peste urechi.

Compresele cu ceapa pe piept sunt si ele folositoare pentru calmarea tusei. Puneti o ceapa tocata sau taiata felii pe un tifon, pliati peste ea marginile si lipiti-le cu un plasture. Incalziti compresa, aplicati-o pe pieptul pacientului si puneti deasupra lana sau o panza intermediara si fixati-o.

Pentru imbunatatirea auzului, inainte de culcare se incalzeste o bucatica de ceapa, se introduce adanc in ureche, invelita in tifon, si se scoate abia dimineata. Ziua, picurati in nas, de 3 ori, cate 3 picaturi de suc de ceapa, timp de 21 zile, fara pauze.

Febra poate scadea daca puneti in urechi pe timpul noptii cate o bucata de ceapa, invelita in tifon.

Pentru dereglari intestinale, ceapa se curata, se cresteaza in cruce pe circa 2/3 din adancime. Apoi ceapa se introduce intr-un pahar cu ceai chinezesc fierbinte. Ceaiul trebuie sa fie nici prea dulce nici prea tare. Dupa 10-15 minute puteti sa il beti. Peste ceapa se mai poate turna inca o data ceai.

Pentru suferinzii de tuberculoza, 1 kg de ceapa se taie marunt, se amesteca cu 1 kg de zahar si se coace la cuptor acoperita cu capac. Cand se raceste se taie cubulete. Cu 9 zile inainte, se iau 4 ridichi de toamna (negre) foarte mari, se spala bine, se taie si se amesteca cu 2 litri de alcool. Se lasa 9 zile la intuneric. Dimineata pe nemancate se ia 1 lingura de tinctura de ridiche, dupa care se mananca 1 cubulet de ceapa coapta, si 2 ore nu se mananca nimic. Se repeta de 3 ori pe zi, pana se amelioreaza boala.

Sursa: 1, 2, 3

Telina

Este uimitor de cata popularitate se bucura legumele exotice in defavoarea unor legume precum telina, legume cu traditie in bucataria romaneasca. Ignorand proprietatile culinare si medicinale ale acestei legume, nu putini sunt cei care o catalogheaza drept lipsita de importanta pentru sanatatea cea de zi cu zi. In antichitate insa, telina era considerata o planta sfanta, fiind cunoscuta de catre romani ca o planta cu deosebite insusiri medicale si de vechii chinezi ca o planta harazita sa mentina agerimea spiritului si tineretea spiritului. Astazi, telina este intrebuintata atat in medicina, cat si in bucatarie.

De la telina se consuma cu precadere radacina, frunzele, tulpina si ocazional semintele. Radacina de telina reprezinta o sursa pretioasa de acid folic, fiind recomandata consumarea legumei in stare cruda de femeile care doresc sa ramana insarcinate. Telina are un efect pozitiv si asupra dereglarilor hormonale, ajutand la combaterea sterilitatii feminine si la prevenirea impotentei masculine. Gratie continutului sau bogat de vitamine: A, B, C, K, PP si minerale Na, K, Ca, Mg, Fe, P, I, Mn, Cu, telina reprezinta o leguma indicata nu numai in alimentatia zilnica, pentru intarirea sistemului imunitar, dar si in perioadele de convalescenta, in anemii (telina contine o cantitate importanta de fier si magneziu, necesare in tratarea starilor de epuizare) sau in starile acute de surmenaj (telina contine substante ce reduc hormonii stresului).

Telina este un afrodiziac recunoscut. Romanii preparau vin din frunze de telina pentru sporirea potentei. Sucul din frunze de telina se bea zilnic, cate un pahar, in cure de trei - patru saptamani, ajutand la cresterea virilitatii, a potentei sexuale, tratand impotentele psihogene, rezultate din surmenaj fizic sau intelectual, dar si pe cele de origine vasculara sau endocrina.

Bogate in vitamina C, frunzele de telina pot fi folosite cu succes si extern in cazul degeraturilor sau al plagilor, accelerand ritmul de cicatrizare a pielii. Datorita proprietatilor sale depurative si diuretice, telina poate fi consumata cu incredere in salate, in timpul curelor de slabire inlesnind procesul de eliminare a toxinelor din organism si ajutand la digestie. 100 de grame de radacina de telina contin: Calorii 14, Proteine 0.7, Lipide 0.2, Carbohidrati 3, Fibre 1.6.

Telina este indicata de asemenea si in tratarea diverselor infectii urinare, in tratarea afectiunilor renale sau in combaterea gazelor intestinale. Uleiul volatil de telina se extrage din semintele plantei prin distilarea cu vapori de apa. Uleiul de telina stimuleaza pofta de mancare si are un efect de purificare asupra sangelui, actionand pozitiv si asupra tractului urinar.

Telina contine anumite substante care dilata vasele de sange. Infuzia de telina se recomanda adesea persoanelor care sufera de hipertensiune arteriala.

Pentru ca este un bun drenor pulmonar si un excelent calmant al tusei, se recomanda consumul de telina in timpul racelilor sau al gripelor, sub forma de ceai, tinctura sau in salate alaturi de alte ingrediente.

Tinctura de telina se poate prepara in casa foarte simplu si se foloseste timp de doi ani. Intr-o jumatate de litru de alcool de 40 de grade se pune la macerat o radacina de telina de marime medie, tocata marunt sau eventual data prin masina de tocat carne. Dupa opt - zece zile se filtreaza amestecul obtinut.

Din acest amestec se beau cate doua lingurite pe zi, cu 30 de minute inainte de masa. Cura cu tinctura de telina dureaza 10 zile, cu pauza de 10 zile, dupa care se reia.

Extern, frunzele de telina oparite se pun pe articulatiile dureroase, sub forma de cataplasme, cu efecte benefice deosebite in mai multe tipuri de artroza.

Sursa: 1, 2

Dovleacul

Această postare am furat-o de pe blogul lui Ariel - Frumoasa verde, un blog drag mie, în care gasiţi informaţii foarte preţioase în mai multe domenii, printre care şi despre sănătate şi alimentaţie.

Culoarea galben-portocalie dovedește că dovleacul este plin de betacaroten, ce îi conferă proprietăţi antiinflamatoare şi antioxidante. Betacarotenul împiedică apariţia bolilor cardiovasculare şi diminuează riscul apariţiei diabetului. Dovleacul este o legumă săracă în calorii, care nu conţine grăsimi saturate sau colesterol, însă este o sursă bogată de fibre, antioxidanţi, minerale, vitamine, fiind recomandat de dieteticieni pentru controlul colesterolului şi reducerea greutăţii. Dovleacul este recomandat persoanelor cu afecţiuni cardiovasculare, dar şi celor cu risc de a dezvolta tumori canceroase. Dovleacul copt este indicat persoanelor care suferă de anemie, deoarece este bogat în acid folic (vitamina B9). 100 g de dovleac asigură 70% din necesarul zilnic de vitamina A.

Efecte terapeutice

Reduce riscul de cancer de colon. Dovleacul are un conţinut bogat în fibre alimentare, care protejează mucoasa colonului, precum şi de vitamina A, care oferă o bună protecţie antioxidantă. Persoanele care suferă de diabet sau afecţiuni cardiovasculare se vor vindeca mult mai repede dacă includ în dietă supe sau mâncăruri cu dovleac crud.

Combate viermii intestinali. Un gram de seminţe de dovleac conţin tot atâtea proteine cât un pahar cu lapte. Un consum regulat de seminţe de dovleac, în stare crudă, ţine departe viermii intestinali. În caz de oxiuri, copiilor li se dau câte 10-15 seminţe de dovleac decojite zilnic, iar adulţii vor lua câte 20-30 de seminţe pe zi. Trebuie păstrată pieliţa fină şi uscată pe ele şi mestecate foarte bine. După o oră, se ia o linguriţă cu ulei de ricin. Seminţele crude de dovlecel sunt o sursă bună de magneziu, mangan şi fosfor, ce cresc imunitatea ficatului.

Regenerează celulele pancreatice. Ajută la regenerarea celulelor pancreatice deteriorate, ducând la creşterea nivelului de insulină din sânge. Pentru a beneficia de proprietăţile acestui miracol al naturii, trebuie consumat fiert, copt, adăugat în mâncăruri sau preparat ca un piure.

Bun în afecţiunile prostatei. Ca remediu popular este folosit de persoanele care suferă de prostată, fiind cunoscute proprietăţile acestuia de a combate tumorile maligne ale acestei boli. Acizii graşi conţinuţi de uleiul seminţelor de dovleac ajută la menţinerea sănătoasă a vaselor de sânge, a ţesuturilor şi nervilor.

Calmant uşor al sistemului nervos. Dacă suferi de insomnii sau ai un somn agitat, încearcă o metodă bătrânească: bea înainte de culcare 50 ml de suc de dovleac proaspăt, amestecat cu o linguriţă de miere de albine. Ca efect secundar, ai putea scăpa de pungile de sub ochi, care apar în timpul somnului.

Eficient în arderea caloriilor. Supraponderalilor le sunt de ajutor dietele cu 1,5 kg de dovleac pe zi, fiert sau copt la cuptor. Se mănâncă împărţit în 5 porţii, cald sau rece. Se poate servi stropit cu suc de grepfrut sau lămâie. Pentru arderea mai rapidă a grăsimilor se condimentează cu boia de ardei iute.

Sucul de dovleac este diuretic. Poate fi utilizat în afecţiunile cardiovasculare, afecţiuni ale ficatului, rinichilor şi constipaţii rebele. În funcţie de afecţiune, se pot consuma de trei ori pe zi câte 100 ml suc. Pentru a obţine sucul de dovleac se alege un dovleac copt bine care se curăţă de coajă şi seminţe, se taie bucăţele, se stoarce sucul cu ajutorul unui storcător, iar lichidul obţinut se consumă imediat.

Atenţie! Dacă ai alergie la castraveţi sau dovlecei, se poate să fii alergic şi la dovleac.

Toamna

Schimbarea anotimpurilor isi lasa amprenta asupra noastra... Zilele si serile devin din ce in ce mai racoroase, iar soarele "cu dinti" care incepe sa straluceasca pe cer ne arata tot mai clar ca nu ne mai jucam cu vremea... Inca ne permitem plimbari prin parcuri si gratare la padure, dar in curand vom scoate de la naftalina hainele de iarna. Este cazul sa iti protejezi sanatatea de pericolele care te pandesc in aceasta toamna!

Plamanii sunt cele mai sensibile organe in lunile de toamna. Ca atare, este momentul sa te concentrezi asupra prevenirii racelilor, gripelor, tusei, gatului inrosit si asa mai departe. Pentru persoanele care sunt deja predispuse la afectiuni ale plamanilor, cum ar fi bronsita, pneumonia si emfizemul, toamna este cel mai bun anotimp pentru a lua masurile de precautie ce ajuta la minimalizarea vulnerabilitatii organismului si la pregatirea sa pentru iarna. 

Evita curentul!

Temperaturile sunt in scadere, serile sunt tot mai reci, iar in anumite regiuni vantul incepe sa bata cu tot mai multa putere. Astfel incat, iti recomandam sa fii cat se poate de atent la curentii reci. Pentru a evita imbolnavirea, asigura-te ca gatul, incheieturile si gleznele nu iti sunt expuse la frig, vant si/sau curent. Acesta ar fi un inceput "clasic" de raceala...

Mare atentie la uscaciunea din aer!

In timpul toamnei, vantul - a carui putere creste treptat - si frigul creeaza un aer uscat, care iti afecteaza pielea si plamanii. Efectele tendintelor naturale spre uscaciune intalnite toamna se accentueaza de indata ce incepi sa dai drumul la caldura acasa, la serviciu sau in masina, pentru a scapa de frigul de afara.

Pielea si plamanii tai nu "agreeaza" in mod deosebit senzatia de uscaciune, astfel incat este important sa bei foarte multe lichide, pentru a mentine in permanenta aceste organe hidratate.

Mai putine alimente picante

Deoarece plamanii sunt in special sensibili in lunile de toamna, este o idee foarte buna sa micsorezi in dieta ta cantitatea de mancaruri picante, pentru a evita iritarea organelor. Drept rezultat, plamanii vor fi mai putin vulnerabili la agentii patogeni.

Atentie la felul in care te simti

Cel mai important este sa fii foarte atent la felul in care te simti. De indata ce ai primit primele semnale ale unei raceli care te "prinde", este cazul sa iei masuri preventive. Incearca sa iti echilibrezi dieta, incluzand legume, fructe, seminte si/sau grane (orez, grau etc.), dar si cateva alimente foarte putin condimentate. 

Frunzele cazute, un pericol pentru persoanele care sufera de alergii

Desi reprezinta o incantare pentru privirea noastra, datorita culorilor inedite si covorului frumos in care se astern pe pamant si pe alei, frunzele cazute din copaci, umede, pot gazdui bacterii si mucegaiuri care pot produce reactii alergice, ce se manifesta prin dureri de cap, nas rosu si cu secretii abundente, ochi umflati, care prezinta senzatia de mancarime, bronsita, astm etc. In cazul in care frunzele se ard, un obicei practicat toamna, pentru facilitarea descompunerii acestora, problemele de sanatate mai sus mentionate se complica...

De vreme ce doar aproximativ 15% din populatie sufera de alergii, foarte multe persoane nu vor avea probleme din cauza expunerii la alergeni. Insa, daca te numeri printre nefericitii alergici, este preferabil sa eviti complet aceasta expunere. In cazul in care trebuie neaparat sa aduni frunzele cazute in curtea sau pe aleile din fata casei tale, in timpul acestei activitati poarta pe fata o masca pentru filtrarea particulelor microscopice de praf, alergeni sau mucegai. In plus, operatiunea strangerii frunzelor cazute este prefarabil sa se faca atata vreme cat acestea sunt inca uscate si nu umede.

Dupa ce ai terminat, nu iti "contamina" casa cu hainele expuse in timpul strangerii frunzelor moarte. Foloseste un rand de haine "de munca" sau "de sacrificiu", haine pe care apoi le scoti imediat ce ai terminat treaba si pe care le speli.

Vitaminizarea organismului

Toamna este anotimpul care ne oferă cele mai bune resurse pen­tru creşterea imunităţii şi pre­găteşte organismul pentru perioada rece. Legumele şi fruc­te­le de toamnă sunt cea mai să­nă­toasă sursă de vitamine şi mi­ne­rale necesare organismului şi trebuie să profităm la m­ax­i­mum de asta. Probabil că cele mai re­co­mandate fructe de toa­m­nă sunt merele, fructe care prin a­por­tul de vitamina C întăresc sis­temul imunitar, iar prin con­ţinutul de antioxidanţi pr­o­te­jea­ză împotriva cancerului de sân sau colon, susţin o digestie să­nătoasă şi menţin un nivel sănătos al colesterolului. Prin con­ţinutul ridicat de fibre şi cu­pru perele sunt la fel de utile, aju­tând la neutralizarea radi­ca­li­lor liberi şi susţinând sănă­ta­tea inimii şi a colonului. Stru­gu­rii sunt o adevărată comoară a naturii. Ei conţin vitamine cu efect antioxidant care întăresc sis­temul imunitar: vitaminele C, K, B2 sau B6. Absolut toţi stru­gurii ajută la eliminarea oboselii acumulate în timpul unei zile, previn bolile de inimă şi îmbu­nă­tăţesc activitatea renală. Un alt fruct plin de vitamine, cu pu­ternic efect antistres şi an­ti­o­xidant este gutuia. În afară de a fi un fruct împotriva răcelii, este be­ne­fi­că digestiei prin con­ţi­nu­tul bo­gat de fibre. Gutuile aju­tă la scă­derea în greutate şi la men­­ţi­nerea unui corp sănătos. Nu­­ci­le sunt una dintre cele mai bu­­­ne surse de proteine vegetale, bo­gate în fibre şi antioxidanţi – se­leniu şi vitamina E. Prunele au efect decongestionat pentru ficat şi sunt un stimulent al func­ţiilor nervoase.

Sfe­cla, deşi dulce, se bucură de pu­ţi­ne calorii, iar o salată de sfe­clă roşie poate aduce o mare can­titate de vitamina B9 (acid folic), esenţială dezvoltării celu­le­­lor pe timpul sarcinii. Ardeiul gras este perfect, dacă aveţi nevoie de vitaminizare cu vitaminele A şi C. S-a demonstrat că doi ardei graşi conţin de trei ori can­ti­ta­tea necesară de vitamina C, mai mult de 100% din cantitatea ne­cesară zilnică de vitamina A, dar şi alţi antioxidanţi esenţiali pen­tru menţinerea sănătăţii şi fru­museţii. Vitamina A se gă­seş­te din abundenţă în morcovi şi în dovlecei, vitamină ce spri­ji­nă sistemul imunitar. Deşi nu este la fel de cunoscut precum morcovul, păstârnacul are un conţinut superior de potasiu şi vitamina B9, substanţe care men­ţin o inimă sănătoasă şi scad şansele apariţiei canc­e­ru­lui în organism. Păstârnacul con­ţine multe fibre esenţiale pen­tru sănătatea sistemului di­gestiv şi poate fi folosit în su­pele şi ciorbele de toamnă. Pra­zul este o altă legumă mai puţin fo­losită, dar care are multiple efecte benefice: scade co­les­te­ro­lul nociv, creşte nivelul celui bun, previne cancerul şi sta­bi­li­zea­ză nivelul de zahăr în sânge. Ei, şi cum puteam uita de vine­te, cele care stimulează sis­te­mul imunitar printr-o gamă com­pletă de antioxidanţi, care menţin ini­ma sănătoasă, iar conţinutul re­dus de calorii şi grăsimi din această pătlăgea vânătă ajută si­lueta să aibă numai de câş­ti­gat. Iar varza se află printre pri­me­le locuri în topul legumelor ca­re conţin vitamina C şi este su­ficient să servim 200 de gra­me de varză proaspătă pentru a obţine doza zilnică din această vitamină. 

Sursa: 1 , 2

Roșiile

A venit vara si principala sursa de vitamine si minerale ne-o luam din rosii. Rosiile sunt bogate in vitaminele A, B, C, K, acid folic, fibre, carbohidrati, potasiu, fier, magneziu, licopen, fosfor si sulf. Sunt foarte indicate in curele de slabit, pentru ca contine putine calorii, grasimi si saruri. Contin 95 % apa.

Rosiile contin o cantitate mare de licopen, un pigment rosu, care da culoarea rosie a acestei legume. Licopenul are urmatoarele proprietati:

- antioxidant;

- anticancerigen;

- protejeaza celulele organismului de efectele nocive ale radicalilor liberi;

- este foarte benefic pentru inima;

- intareste sistemul imunitar;

- combate arteroscleroza

Antioxidantii (vitamine, minerale, coloranti naturali) sunt substante care protejeaza celulele corpului de efectele negative ale radicalilor liberi, molecule care se formeaza in organism prin contactul cu oxigenul. Radicalii liberi sunt partial responsabili pentru procesele de imbatranire, bolile cardiovasculare si cancer, ataca membranele celulare si ADN-ul celular. Oxidarea celulara este un proces normal care afecteaza toate tesuturile si este inevitabila. Totusi exista anumiti factori: poluarea mediului, fumatul, expunerea excesiva la soare si radiatii, alimentatia bogata in grasimi saturate, activitatea fizica excesiva, care contribuie la cresterea productiei de radicali liberi. Cei mai multi antioxidanti se gasesc in fructe si legume, iar consumul lor este necesar pentru protectia organismului impotriva radicalilor liberi. Principalii antioxidanti sunt vitamina C, E, si provitamina A.

Contraindicatii
Rosiile contin acid oxilic, substanta care formeaza saruri insolubile de calciu, oxalat de calciu, care se pot transforma in pietre la rinichi. De asemenea din cauza aciditatii se recomanda consumul moderat de rosii, iar in cazul bolilor gastroduodenale, acestea trebuie evitate.