Porumbelele si măceşele

Porumbelele sunt fructele porumbarului (Prunus spinosa L.), arbust spinos foarte raspandit in flora spontana, in zonele de campie si coline.

Prumbelele sunt drupe mici, sferice, negricioase, cu pruina (bruma) albastra, groasa. Ele au pulpa aderenta la sambure, verde, acida si pronuntat astringenta; de aceea nu pot fi consumate proaspete decat la supracoacere si in cantitate foarte mica; se recolteaza foarte tarziu, in noiembrie, dupa caderea brumei, care duce la scaderea astringentei.

La coacerea deplina, porumbele contin apa (circa 86 %), zaharuri (6-8 %), acizi ( cca 2 %), substante tanante, proteine, celuloza, polifenoli, antociani, elemente minerale (potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, cupru, sodiu s.a.), provitamina A, vitaminele B1, B2, PP, C. s.a. Dintre fructe, porumbele sunt cele mai bogate in tanin. Valoarea lor energetica este de circa 56 kcal la 100 g.

In scopuri terapeutice se folosesc fructele si florile de porumbar, ambele avand efect astringent (antidiareic), diuretic, depurativ, tonifiant, antiseptic si sedativ (in bolile cardiovasculare). Totodata, fructe (sub forma de decoct) si florile de porumbar (sub forma de infuzie) contribuie la eliminarea (dezintegrarea) acidului uric din sange.

Decoctul de fructe de porumbar, o ligurita de fructe la 250 ml apa, se fierbe 20 de minute; se beau 2-3 cani pe zi; are efect antidiareic si detoxifiant; se foloseste la tratarea diareei, gutei, tusei convulsive, bronsitei cronice, hipertensiunii artreriale, cardiopatiei ischemice, dischineziei biliare, artritismului, uremiei, intoxicatiilor etc.

Mustul din fructe de porumbar se foloseste pentru oprirea scurgerii de sange din nas (epistaxis).

Florile de porumbar se recolteaza la inceputul infloriririi, deorece mai tarziu petalele se scutura cu usurinta. Intrucat sunt asezate solitar (cate una) pe ramuri, se recolteaza floare cu floare. Florile uscate sunt slab mirositoare si au gust dulceag-astringent.

Infuzia din flori de porumbar, o lingurita de flori la 250 ml apa clocotita, are ca efect detoxifiant (depurativ), diuretic si sedativ; se beau 2-3 cani pe zi; combate aceleasi boli ca si decoctul din fructe.

Măceşele

Utilizate inca din Antichitate, macesele au fost deosebit de apreciate pentru bogatia de vitamine pe care o contin. Macesul este cunoscut in popor sub numele de trandafir-salbatic, rug, cacadar, ruja, rasura. Denumirea stiintifica este de “Rosa canina” si vine de la o utilizare medicinala. Cuvantul “canina” inseamna in latina “cainesc”, iar macesele se considera a fi un bun remediu contra turbarii.

Macesul este un arbust intalnit in Europa, in nord-vestul Africii si in vestul Asiei. Acest arbust numit maces creste in zone insorite, la marginea padurilor, in pasuni, fanete, pe marginea drumurilor si a cailor ferate. Arbustul maces are o inaltime cuprinsa intre 1 si 5 m, cu o tulpina acoperita de tepi mici si ascutiti, cu frunze penate, cu flori roz pal, albe sau roz inchis. Florile au 5 petale si au un diametru de 4-6 cm.

Fructele macesului se numesc macese, au culoarea rosu sau portocaliu inchis si au o forma elipsoidala. Fructele de maces sunt folosite in scopuri medicinale. Cand macesele au culoarea rosu-inchis, se pot recolta incepand din luna august, pana la caderea brumei.

Compozitia fructelor de maces

Fructele de maces sunt foarte bogate in vitamina C – contin peste 2.000 mg la 100 g de grame de fructe. In ceea ce priveste vitamina C, macesele intrec citricele, intrec ciresele, visinele, piersicele, caisele, merele, prunele si pepenii. La continutul in vitamina A, macesele nu au egal. Fructele macesului mai contin si vitaminele B1, B2, P, K, E si acid nicotinic, malic, citric. Fructele macesului de munte (“Rosa pendulina“) au un continut mult mai mare in vitamina C.

Modalitati de preparare

Macesul este un mare rezervor de vitamine pentru organismul uman. Datorita continutului bogat in vitamine, din fructele de maces se pregatesc dulceturi, gemuri, siropuri, ceaiuri si vin. Se recomanda ca la prepararea gemurilor si siropurilor sa se foloseasca vase inoxidabile (smaltuite), pentru ca metalele descompun vitamina C.

Fructele de maces se pot consuma si sub forma de decoct – se introduc in apa, cand apa incepe sa clocoteasca (asta pentru a nu se pierde vitamina C) si se fierb 10 minute.

Ceaiul de macese este indicat in:

• tratarea bronsitei cronice
• afectiunile ficatului (maresc secretia biliara)
• afectiunile rinichilor si ale vezicii urinare
• avitaminoze
• palpitatii si in tulburari de circulatie periferic
• tratarea intoxicatiilor
• reducerea febrei
• tratarea diareei
• eliminarea viermilor intestinali.

Viermii intestinali pot fi eliminati cu ajutorul fructelor de maces in felul urmator: fructele se curata de seminte si de perisori si se transforma in pulbere, apoi se amesteca cu miere de albine.

Macesele se recomanda tuturor si in primul rand convalescentilor.

Sursa: 1, 2