Blesteme şi farmece

Blestemele sunt volume mari de energie ce conţin informaţii negative. Acestea se creează în momentul în care persoana începe să blesteme. Tot ce rosteşte se transformă în informaţii ce rulează apoi ca un program împreună cu energia creată atunci. Blestemele odată create sunt proiectate pe victima care rămâne de obicei învăluită în acel nor negru. Acel nor negru îşi rulează programele malefice şi atrage asupra victimei  evenimente negative .

Blestemele pot fi împărţite în două mari categorii şi anume: cele de neam, preluate de la o generaţie la alta, şi cele personale, dobândite în această viaţă sau în vieţile precedente.

Simptomele acestui tip de agresiune sunt destul de variate, în funcţie de ce anume rosteşte agresorul în momentul creării blestemului. 

In general pot afecta orice componentă a vieţii omului. Pot afecta viaţa socială, astfel apar situaţiile în care nimeni nu te place sau nimeni nu te doreşte ca partener. Pot afecta relaţiile de cuplu, şi aici apar neînţelegerile în familie pe toate planurile şi anume: probleme sexuale, probleme de comunicare, probleme legate de bani şi certuri. fără reale motive, despărţiri inexplicabile sau dispariţia bruscă a iubirii dintre parteneri. Blestemele se pot manifesta şi în sănătatea omului, determinând apariţia anumitor boli.

Farmecele şi vrăjile există şi se fac. Chiar dacă ştim că nu este bine pentru că prin ele încălcăm liberul arbitru al celui asupra cărora sunt făcute, sau o facem din invidie, din răzbunare, din disperare, uneori, sau unele dintre noi, ajung să recurgă la ele ca ultimă metodă pentru a-şi atinge scopul. Există nenumărate formule şi ritualuri, dar chiar dacă pe moment funcţionează, este interesant, şi trist în acelaşi timp, să observi toate urmările (atât asupra celui care le face, cât şi asupra celui căruia îi sunt făcute). Unii spun că dacă nu crezi în ele, nu se leagă de tine şi se întorc asupra celui de la care au pornit, alţii spun că, deşi nu credeau în aşa ceva, şi-au schimbat complet punctul de vedere în urma unei experienţe personale neplăcute de acest gen. Crezi sau nu, în cazul în care bănuieşti ceva, te poţi duce la un preot cu har care ar putea sa-ţi spună sau te poţi ghida după unele semne.

1. Vrei să faci un copil şi nu poţi
Îţi doreşti de multă vreme un copil, doctorii spun că din punct de vedere fizic nici tu, nici partenerul nu aveţi probleme şi totuşi, nu reuşeşti să rămâi însărcinată. Încercaţi diferite tratamente, dar nimic nu merge.

2. Ai o stare generală proastă
De ceva vreme te simţi apatică, te cuprind deseori stări de depresie sau ai ameţeli sau leşinuri repetate. Starea sănătăţii tale se agreavează pe zi ce trece, iar la analize afli brusc că suferi de o boală gravă. Slăbeşti brusc foarte mult, fără să faci ceva anume pentru asta.

3. Nu reuşeşti să te angajezi sau ai probleme la serviciu apărute din senin
Vrei să te angajezi dar de fiecare dată, deşi ţi-ai trimis CV-ul peste tot şi mergi mereu la interviuri, fie nu ţi se răspunde, fie în ultimul moment intervine ceva şi îţi scapă postul printre degete. Dacă ai deja un loc de muncă, relaţiile cu şeful şi colegii sunt tot mai tensionate iar tu nu mai reuşeşti să-ţi îndeplineşti sarcinile ca înainte.

4. Nu reuşeşti să-ţi găseşti un partener de viaţă
Deşi îţi doreşti şi practic faci tot ce este posibil ca să-ţi găseşti un partener de viaţă sau să legalizezi relaţia pe care deja o ai, ai tot timpul ghinion şi fie nu apare nimeni în viaţa ta, fie rămâi singură de fiecare dată.

5. Nu reuşeşti să te stabilizezi din punct de vedere financiar
Banii parcă ţi se scurg printre degete, nu mai reuşeşti să câştigi ca înainte, ai pierderi financiare neaşteptate, închei afaceri şi contracte în dezavantajul tău, eşti furat sau înşelat, îţi faci din ce în ce mai multe datorii iar lipsa banilor se simte din ce în ce mai acut. Există farmece care pot atinge doar un domeniu din viaţa ta sau generale care pot să-ţi dea întreaga existenţă peste cap, de parcă nimic nu ţi se mai leagă.

Cu cât este mai complex, cu atât mai greu este să te eliberezi de el. Unele farmece şi legături pot fi transmise şi urmaşilor, de aceea, este bine să scapi de ele imediat ce le descoperi. Cel mai  recomandat lucru este să mergi la biserică. Orice problemă are o soluţie şi orice legătură poate fi dezlegată, păstrează-ţi credinţa. 

Sursa: 1 , 2

Ființe invizibile

O persoana a carei puritate o face sa poata dialoga cu fiintele din invizibil este Claudia, o fetita de 15 ani din Germania. Aceasta, pe langa clarviziune, are capacitatea de a se dedubla, calatorind apoi in lumile astrale impreuna cu ingerul ei pazitor. Cel mai des viziteaza regatul zanelor. Dar si in stare de veghe ea se intalneste cu ele si se joaca impreuna. Acestea ii povestesc despre natura, despre plante, dezvaluind totodata foarte multa curiozitate. Claudia are prieteni si pitici (de ex piticul Molly), care o urmeaza chiar si in casa, si elfi (de ex Serenzeno)

Ea descrie aventura intalnirii ei si a prietenilor cu doi pitici, Persel si Kerbel. Totul a inceput intr-o seara de iunie din 1998, cand Claudia impreuna cu mama ei stateau in pat; deodata, ea vazu doua siluete sarind pe deasupra patului si asezandu-se apoi pe cearceaf. Asa cum a aflat chiar de le acestea, era un pitic batran, in varsta de 180 de ani, pe nume Persel, care avea o fata zbarcita, ochi veseli si burta mica. Pe celalalt, mai tanar, il chema Kerbel, avea doar 80 de ani, era slab si purta o cipilica. Kerbel era cel mai hazliu, avea multe ganduri comice, dar nu putea sa vorbeasca limba oamenilor. Batranul Persel trebuia sa traduca tot timpul ce zicea el. Ei i-au povestit Claudiei ca sunt pitici de casa si de curte, iar locuinta ei este ultima in care au ajuns. Totul era neobisnuit. In mod normal ei ar ocoli oamenii, pentru ca in zilele noastre acestia nu vor sa mai asculte sfaturile piticilor. Oamenii le ingreuneaza munca, distrug natura, arunca gunoaie peste tot, ceea ce ii face foarte furiosi pe pitici.

De bunica ei, care tot timpul lucra gradina cu sapa, nu puteau decat sa se minuneze. Pentru Persel era excelenta ideea de a planta trandafiri langa patrunjel. Combinatia de mirosuri e atat de inedită!

Spre deosebire de oameni, piticii nu dorm. Intr-o seara, Claudia il intreaba pe mai varstnicul Persel daca Kerbel are voie sa mearga cu ea in excursia scolara. Acesta i-a dat voie, dupa ce Kerbel a promis sus si tare ca nu va produce neplaceri. In noaptea excursiei a stat intr-unul din pantofii de sport al Claudiei, care, dupa cum a spus el, "erau caldurosi si inca nu miroseau urat".

In timpul excursiei, Kerbel a stat pe umarul Claudiei, a ajutat-o sa faca mancare; in rest, se juca cu copiii, sarea printre ei, le zburlea parul celor care erau rai. Pentru mai mult decat atat se pare ca nu i-a ajuns energia sa subtila. Consuma foarte multa energie daca voia sa influenteze ceva in lumea naturala. In autobuzul scolii, si-a schimbat de foarte multe ori infatisarea – o data era o floare, apoi un animal, iar pe urma s-a facut invizibil.

Kerbel i-a spus odata Claudiei ca, in mod normal, ei nu prea aveau de-a face cu lumea oamenilor, nu intelegeau multe lucruri pe care le faceau acestia, majoritatea oamenilor nici macar nu-i puteau vedea, si cei cativa care puteau  s-o faca ii goneau si ii certau.

Claudia l-a intrebat de ce oamenii nu mai puteau sa-i vada. Piticul i-a răspuns astfel: "Acest lucru are legatura cu iubirea dintre oameni dar si cu hrana. Un om care poate vedea piticii sau poate avea incredere in pitici are intotdeauna o aura luminoasa. Noi vedem asta si ne putem da seama ca de la acel om nu vine nici un pericol. Asemenea oameni ne pot vedea, dar nu neaparat. Unii nu pot pentru ca nu au timp, nu au nici un interes sa o faca, sau pur si simplu nu pot, asa cum e mama ta. Piticii nu inteleg multe lucruri din lumea oamenilor. Este o experienta noua si placuta, dar si periculoasa sa te apropii de oameni, asa cum ne-am apropiat noi de tine, Claudia. Este periculos mai ales pentru ca tu ne poti vedea."

Intr-o excursie, Claudia si mama ei au ajuns intr-un magazin de pietre pretioase, unde Persel si Kerbel s-au imprietenit cu fiintele care păzeau bijuteriile. Acestea au explicat ca lor li se datora energia vindecatoare a cristalelor şi a pietrelor pretioase.

Intr-un raion cu plante pentru gradina, ei au vazut pentru prima data pomi care stateau in ghivece. Piticii au devenit furiosi, dar si extrem de tristi pentru ca oamenii le puteau face asa ceva pomilor si plantelor. Ei au explicat ca acolo unde oamenii pun ingrasaminte plantelor, piticii nu se mai pot apropia, caci mirosul este insuportabil.

Probabil ca multora le va fi greu sa considere aceste povestiri realitate. Dar dacă luăm în considerare faptul ca foarte multi copii din zone geografice şi culturi foarte diferite spun asemenea povesti (un copil din Karnten, un baietel din Luneburger Heide, o fetita din Padurea Neagra, alta din Hawai si una din Noua Zeelanda) şi descriu asemanator zanele, atunci cu greu se poate accepta ideea ca este vorba doar de fantezia lor. 

Alte povesti despre elfi si ingeri puteri citi aici: angelinspir.ro

Sirenele

În 1830, o fiinţă jumătate peşte - jumătate femeie a fost văzută înotând în apropiere de insula Benbucla în Ibride. Martorii au încercat să o captureze. În fine, un tânăr a lovit-o cu o piatră iar ea a dispărut în ocean. Câteva zile mai târziu, corpul acestei sirene a fost găsit pe plajă. Şeriful Ducan Shaw a examinat cadavrul şi a scris un raport. Corpul sirenei a fost îngropat în cimitirul de la Nuntun.

La 15 iunie 1608, pe când nava lui Henry Hudson se întorcea de la Polul Nord, în apropiere de Novaya Zemyla, un lanţ de insule situate în largul Rusiein de Nord, doi dintre marinarii săi au zărit o sirenă: Spatele şi sânii erau asemănători cu cei ai unei femei, mărimea sa era la fel de mare ca a noastră, pielea sa era foarte albă şi purta un păr lung negru. Atunci când a plonjat în ape, ei i-au văzut coada de marsuin, care se zbătea.

În 1833, trei marinari afirmă că au capturat o fiinţă fabuloasă, jumătate-femeie, jumătate-peşte în largul insulelor Shetland, în Scoţia. Au observat-o timp de 3 ore pe bord, după care i-au dat drumul în ape.

Povesti despre sirene exista de secole si formeaza o mare parte a folclorului despre fiinte supranaturale acvatice, mai ales in jurul regiunilor de coasta ale Angliei cum ar fi Cornwall sau insulele nordice din Scotia. Vederea sirenelor a fost considerata semn rau, prevestind furtuni si mare zbuciumata. Exista numeroase povestiri care descriu interactiunea lor cu oamenii.

Descrierea sirenelor este foarte asemanatoare din Cornwall pana la Hebridele Exterioare. De regula partea superioara a trupului era a unei femei frumoase cu par lung, iar partea de la brau in jos era ca de peste. In multe dintre desrierile clasice sirenele stau pe o stanca aproape de mal, fluturandu-si parul, cantand dulce si admirandu-si frumusetea intr-o oglinda pe care o tin in mana. Cantecul lor frumos ademeneste barbatii cam ca in cazul sirenelor antice si nefericitele victime erau ori inecate, deportate in lumea lor sau mancate in adancimile marii. Piatra-Sirenelor este un asemena loc langa Lamorna, la capatul estic al Cornwall-ului. Acesta era un loc bantuit de sirene care le canta pescarilor, ademenindu-i spre moarte. Cateodata sirenele sunt atrase afara din apa de vreun cantec deosebit. O sirena din Zennor in Cornwall l-a revendicat pe Mathew Trewella datorita vocii lui frumoase.

In anumite povestiri sirenele sunt mult mai binevoitoare si au abilitatea de a acorda puteri magice, dar de obicei este un pret mare de platit pentru asta. In ,,POVESTEA LUI LOTEY SI SIRENA" (Bothrell, "POVESTI TRADITIONALE DIN VESTUL CORNWALL-ULUI"), Lotey, un pescar gaseste o sirena esuata pe tarm in timp ce se plimba pe plaja. El o ajuta sa ajunga inapoi in mare si ea ii ofera indeplinirea a trei dorinte. El alege puterea de a desface vraji, puterea de a supune spirite pentru binele colectiv si aceste puteri sa treaca de la el la urmasii lui. Ea ii indeplineste dorintele dar aproape il trage in apa; doar fluturand un stilet inaintea ei (creaturile supranaturale sunt de obicei ingrozite de fier) il lasa din stransoare. Dupa noua ani in care si-a folosit puterile sirena se intaorce dupa el si il ia in adancuri. De atunci la fiecare noua ani unul din descendentii lui s-a spus ca a pierit pe mare.

Desi cele mai multe povestiri descriu sirenele ca fiind dependente de mare, ele nu stau numai in apele marine si exista cateva relatari despre sirene care bantuie rauri si lacuri adanci. Iazul-sirenelor, mai jos de Kinder Downfall in Derbyshire este o astfel de locatie. Sirena apare aici la a anumita data si are de obicei o natura inselatoare. Black Mere, langa Leek in Staffordshire era de asemenea crezut a fi un loc unde locuia o sirena. Este posibil ca termenul ,,sirena" sa descrie o gama mai larga de creaturi acvatice supranaturale.

Exista credinta in creaturi jumatate peste, jumatate om de mii de ani. Prma referinta la aceste fiinte o gasim in forma zeului Oannes, care era stapanul apelor, adorat la inceputul civilizatiei in stravechiul Babilon. Mai sunt cativa asemena zei cu coada de peste, dar sirena clasica cunoscuta in Anglia este mai probabil derivata din folclorul celtic, folclor si povestiri din zonele de langa mare, in locuri unde oameni erau in contact cu marea ca parte a vietii de zi cu zi.

Au fost cateva aparitii actuale ale sirenelor in ultimele sute de ani, chiar in secolul 20, mai ales in locurile unde vechile traditii se sting greu. In nordul Golfului Sandwood in nordul Scotiei s-a crezut mult timp ca sunt sirene, fiinde raportate aparitii cel mai recent in secolul 19, azi zona are reputatia de a fi sediul unui alt fenomen, probabil inrudita intr-un fel cu mai vechile aparitii. 

Sursa: ipedia.ro