Nucile

Fructe oleaginoase deosebit de nutritive şi vitalizante, foarte indicate în perioada rece a anului, nucile conţin, la 100 g, 15 g de proteine, 60 g de lipide, 15 g de glucide şi 2,4 g celuloză. Sunt bogate în minerale ca sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor, fosfor, sulf, fier, cupru, zinc şi iod. Conţin vitaminele C, B1, B2, B5, vitamina PP şi caroten. Au valoarea calorică 630 la 100 g.

Pe lângă faptul că sunt foarte hrănitoare, nucile au şi valoare terapeutică bine definită. Le sunt recunoscute atît proprietăţi laxative cât şi antidiareice, virtuţi antitoxice la nivelul pielii şi al circulaţiei limfatice şi, de asemenea, o acţiune vermifugă, în special asupra teniei.

Cura cu nuci este indicată ca adjuvant în tulburările de stomac şi intestine: ulcere, dispepsii, iritaţii, pirozis, diaree, constipaţie. Unii le reproşează că provoacă afte şi inflamaţii bucale, iritaţii ale mucoasei anale şi inducerea de crize hepatice. Aceste neajunsuri pot fi evitate dacă după consum clătiţi gura cu un decoct de salvie sau luaţi o linguriţă de miere de albine, pe care o "plimbaţi" prin gură pentru a calma iritaţia, apoi clătiţi gura cu apă caldă. Sfărâmate la mixer sau făcute pudră, nu provoacă iritaţie. În cură, doza maximă, echivalentă cu un fel de mâncare sățioasă, nu trebuie să depăşească 100 g pe zi, timp de o lună, sau 100 g o dată la doua zile, timp de două luni. Se mestecă îndelung.

Datorită conţinutului bogat în cupru, nucile sunt indicate în dieta persoanelor cu anemie, a persoanelor cu reumatism şi artroze, în stări precanceroase şi tuberculoză, în special tuberculoză osoasă şi, de asemenea, la bolnavii de sifilis şi blenoragie. Constituie un excelent adjuvant în scrofuloză pentru că favorizează drenajul limfei şi al pielii. Această calitate o recomandă în tratamentul adenitelor supurate, în eczeme şi impetigo.

Conţinutul bogat în zinc o recomandă ca tratament adjuvant în astenie, întîrzieri de creştere, tulburări ale sistemului nervos, afecţiuni ale pielii, psoriazis şi impotenţă. Este importantă ca adjuvant în caz de disfuncţii endocrine, tulburări ale hipofizei şi insuficienţă suprarenală, tulburări de ciclu menstrual şi tulburări de menopauză.

Nucile conţin tanin - de aceea au un efect astringent, folositor în tratamentul diareei. La persoanele constipate, pentru eliminarea materiilor fecale, nucile trebuie ţinute în apă câteva ore, apoi uscate şi mâncate.

Pentru cei surmenaţi şi slăbiţi (astenici) se recomandă următoarea reţetă energizantă: un pumn de nuci tăiate mărunt, amestecate cu o lingură de miere se mestecă îndelung, după care se bea un pahar de suc de fructe. Se recomandă  să  fie înmuiate, în apa, în prealabil, cel putin 3 ore, pentru a se activa enzimele.

Contrar unor afirmaţii vehiculate, nucile nu sunt contraindicate la hepatici, doar că aceştia vor trebui să consume cantităţi mai mici, stabilindu-şi singuri toleranţa personală. În orice caz nu se vor depăşi 100 g pe zi.

Pentru diabetici, nucile reprezintă un aliment preţios datorită conţinutului lor sărac în glucide.

Nucile nu provoacă tulburări şi dificultăţi de digestie dacă sunt corect asociate. Compoziţia meniurilor în care sunt incluse le fac indigeste. Datorită conţinutului lor bogat în grăsimi, felurile de mâncare asociate trebuie să fie uşoare. Ele nu vor fi incluse într-o cină copioasă sau la prânz după un mic dejun foarte bogat. Se combină bine cu crudităţi, verdeţuri, fructe acide şi nu trebuie asociate cu carnea, făinoasele, amidonul, produse de patiserie şi dulciuri. Prin calităţile şi conţinutul lor, nucile pot înlocui carnea, constituind un aliment de bază în hrana vegetarienilor.

Nucile au un nivel de antioxidanți de doua ori mai mare decât celelalte fructe înrudite. De asemenea ele nu conțin gluten - o substanță la care unele persoane prezintă intoleranta.

Uleiul de nucă

De el ar putea profita toţi cei care suferă de hipercolesterolemie şi sunt predispuşi la ateroscleroză. Având 73-84% acizi graşi polinesaturaţi, uleiul de nucă se situează pe primul loc între uleiurile nesaturate, înaintea uleiului de soia (50-60%) şi a celui de porumb (40-50%), pentru proprietăţile sale anticolesterolice. El conţine acid linoleic, linolenic şi oleic şi foarte puţini acizi graşi saturaţi (palmitic şi stearic). Datorită conţinutului bogat în acizi graşi polinesaturati sau esenţiali, el este indicat în curele de protecţie a aparatului cardio-vascular. În caz de hipercolesterolemie, este indicată o cură cu durata de 8-10 zile pe lună, cu două linguri administrate dimineaţa pe nemâncate. Are proprietăţi tonice. Este indicat doar uleiul presat la rece. Gustul său este extrem de apreciat de către cunoscători. Doza de consum curent oscilează între 20 şi 40 g pe zi, în funcţie de necesarul de lipide. Este indicat în tratamentul teniazei. Acesta este foarte simplu de urmat: se administrează timp de trei zile consecutiv, în locul mesei de seară, o salată de cartofi preparată cu 60 g de ulei de nucă.

Extern, frecţia cu ulei de nucă a întregului corp este indicată în tratamentul copiilor anemici şi rahitici. 

Sursa: artadeatrai.ro