Toamna

Schimbarea anotimpurilor isi lasa amprenta asupra noastra... Zilele si serile devin din ce in ce mai racoroase, iar soarele "cu dinti" care incepe sa straluceasca pe cer ne arata tot mai clar ca nu ne mai jucam cu vremea... Inca ne permitem plimbari prin parcuri si gratare la padure, dar in curand vom scoate de la naftalina hainele de iarna. Este cazul sa iti protejezi sanatatea de pericolele care te pandesc in aceasta toamna!

Plamanii sunt cele mai sensibile organe in lunile de toamna. Ca atare, este momentul sa te concentrezi asupra prevenirii racelilor, gripelor, tusei, gatului inrosit si asa mai departe. Pentru persoanele care sunt deja predispuse la afectiuni ale plamanilor, cum ar fi bronsita, pneumonia si emfizemul, toamna este cel mai bun anotimp pentru a lua masurile de precautie ce ajuta la minimalizarea vulnerabilitatii organismului si la pregatirea sa pentru iarna. 

Evita curentul!

Temperaturile sunt in scadere, serile sunt tot mai reci, iar in anumite regiuni vantul incepe sa bata cu tot mai multa putere. Astfel incat, iti recomandam sa fii cat se poate de atent la curentii reci. Pentru a evita imbolnavirea, asigura-te ca gatul, incheieturile si gleznele nu iti sunt expuse la frig, vant si/sau curent. Acesta ar fi un inceput "clasic" de raceala...

Mare atentie la uscaciunea din aer!

In timpul toamnei, vantul - a carui putere creste treptat - si frigul creeaza un aer uscat, care iti afecteaza pielea si plamanii. Efectele tendintelor naturale spre uscaciune intalnite toamna se accentueaza de indata ce incepi sa dai drumul la caldura acasa, la serviciu sau in masina, pentru a scapa de frigul de afara.

Pielea si plamanii tai nu "agreeaza" in mod deosebit senzatia de uscaciune, astfel incat este important sa bei foarte multe lichide, pentru a mentine in permanenta aceste organe hidratate.

Mai putine alimente picante

Deoarece plamanii sunt in special sensibili in lunile de toamna, este o idee foarte buna sa micsorezi in dieta ta cantitatea de mancaruri picante, pentru a evita iritarea organelor. Drept rezultat, plamanii vor fi mai putin vulnerabili la agentii patogeni.

Atentie la felul in care te simti

Cel mai important este sa fii foarte atent la felul in care te simti. De indata ce ai primit primele semnale ale unei raceli care te "prinde", este cazul sa iei masuri preventive. Incearca sa iti echilibrezi dieta, incluzand legume, fructe, seminte si/sau grane (orez, grau etc.), dar si cateva alimente foarte putin condimentate. 

Frunzele cazute, un pericol pentru persoanele care sufera de alergii

Desi reprezinta o incantare pentru privirea noastra, datorita culorilor inedite si covorului frumos in care se astern pe pamant si pe alei, frunzele cazute din copaci, umede, pot gazdui bacterii si mucegaiuri care pot produce reactii alergice, ce se manifesta prin dureri de cap, nas rosu si cu secretii abundente, ochi umflati, care prezinta senzatia de mancarime, bronsita, astm etc. In cazul in care frunzele se ard, un obicei practicat toamna, pentru facilitarea descompunerii acestora, problemele de sanatate mai sus mentionate se complica...

De vreme ce doar aproximativ 15% din populatie sufera de alergii, foarte multe persoane nu vor avea probleme din cauza expunerii la alergeni. Insa, daca te numeri printre nefericitii alergici, este preferabil sa eviti complet aceasta expunere. In cazul in care trebuie neaparat sa aduni frunzele cazute in curtea sau pe aleile din fata casei tale, in timpul acestei activitati poarta pe fata o masca pentru filtrarea particulelor microscopice de praf, alergeni sau mucegai. In plus, operatiunea strangerii frunzelor cazute este prefarabil sa se faca atata vreme cat acestea sunt inca uscate si nu umede.

Dupa ce ai terminat, nu iti "contamina" casa cu hainele expuse in timpul strangerii frunzelor moarte. Foloseste un rand de haine "de munca" sau "de sacrificiu", haine pe care apoi le scoti imediat ce ai terminat treaba si pe care le speli.

Vitaminizarea organismului

Toamna este anotimpul care ne oferă cele mai bune resurse pen­tru creşterea imunităţii şi pre­găteşte organismul pentru perioada rece. Legumele şi fruc­te­le de toamnă sunt cea mai să­nă­toasă sursă de vitamine şi mi­ne­rale necesare organismului şi trebuie să profităm la m­ax­i­mum de asta. Probabil că cele mai re­co­mandate fructe de toa­m­nă sunt merele, fructe care prin a­por­tul de vitamina C întăresc sis­temul imunitar, iar prin con­ţinutul de antioxidanţi pr­o­te­jea­ză împotriva cancerului de sân sau colon, susţin o digestie să­nătoasă şi menţin un nivel sănătos al colesterolului. Prin con­ţinutul ridicat de fibre şi cu­pru perele sunt la fel de utile, aju­tând la neutralizarea radi­ca­li­lor liberi şi susţinând sănă­ta­tea inimii şi a colonului. Stru­gu­rii sunt o adevărată comoară a naturii. Ei conţin vitamine cu efect antioxidant care întăresc sis­temul imunitar: vitaminele C, K, B2 sau B6. Absolut toţi stru­gurii ajută la eliminarea oboselii acumulate în timpul unei zile, previn bolile de inimă şi îmbu­nă­tăţesc activitatea renală. Un alt fruct plin de vitamine, cu pu­ternic efect antistres şi an­ti­o­xidant este gutuia. În afară de a fi un fruct împotriva răcelii, este be­ne­fi­că digestiei prin con­ţi­nu­tul bo­gat de fibre. Gutuile aju­tă la scă­derea în greutate şi la men­­ţi­nerea unui corp sănătos. Nu­­ci­le sunt una dintre cele mai bu­­­ne surse de proteine vegetale, bo­gate în fibre şi antioxidanţi – se­leniu şi vitamina E. Prunele au efect decongestionat pentru ficat şi sunt un stimulent al func­ţiilor nervoase.

Sfe­cla, deşi dulce, se bucură de pu­ţi­ne calorii, iar o salată de sfe­clă roşie poate aduce o mare can­titate de vitamina B9 (acid folic), esenţială dezvoltării celu­le­­lor pe timpul sarcinii. Ardeiul gras este perfect, dacă aveţi nevoie de vitaminizare cu vitaminele A şi C. S-a demonstrat că doi ardei graşi conţin de trei ori can­ti­ta­tea necesară de vitamina C, mai mult de 100% din cantitatea ne­cesară zilnică de vitamina A, dar şi alţi antioxidanţi esenţiali pen­tru menţinerea sănătăţii şi fru­museţii. Vitamina A se gă­seş­te din abundenţă în morcovi şi în dovlecei, vitamină ce spri­ji­nă sistemul imunitar. Deşi nu este la fel de cunoscut precum morcovul, păstârnacul are un conţinut superior de potasiu şi vitamina B9, substanţe care men­ţin o inimă sănătoasă şi scad şansele apariţiei canc­e­ru­lui în organism. Păstârnacul con­ţine multe fibre esenţiale pen­tru sănătatea sistemului di­gestiv şi poate fi folosit în su­pele şi ciorbele de toamnă. Pra­zul este o altă legumă mai puţin fo­losită, dar care are multiple efecte benefice: scade co­les­te­ro­lul nociv, creşte nivelul celui bun, previne cancerul şi sta­bi­li­zea­ză nivelul de zahăr în sânge. Ei, şi cum puteam uita de vine­te, cele care stimulează sis­te­mul imunitar printr-o gamă com­pletă de antioxidanţi, care menţin ini­ma sănătoasă, iar conţinutul re­dus de calorii şi grăsimi din această pătlăgea vânătă ajută si­lueta să aibă numai de câş­ti­gat. Iar varza se află printre pri­me­le locuri în topul legumelor ca­re conţin vitamina C şi este su­ficient să servim 200 de gra­me de varză proaspătă pentru a obţine doza zilnică din această vitamină. 

Sursa: 1 , 2

Strugurele

Fructul zeilor

Strugurii ocupa un loc considerabil in mitologia greaca si latina. Dionisos, fiul lui Zeus, - alias Bachus in mitologia latina - a cunoscut de mic euforia ascunsa in miezul acestui fruct. Lasat in grija nimfelor, micului Dionisos i s-au dat in loc de jucarii, boabe de struguri. Si tot ele au incercuit fruntea acestui zeu frumos si vesel cu ghirlande verzi si struguri aurii si dulci. A fost astfel primul care a gustat din betia atat de vesela de care au profitat nimfele si satirii.

Ajuns barbat in toata firea, Dionisos a pornit sa imprastie in lume rodul parfumat si imbatator  al vitei de vie.  Umbla intr-un car tras de lei si tigri si era urmat de un cortegiu galagios format din nimfe si satiri, care dantuiau si cantau in jurul lui, iar vinul curge garla.

In cinstea acestui zeu al vitei de vie, ocrotitor al viticultorilor, se organizau serbari cu fast si mult antren - elinii le numeau orgii, iar latinii, bachanale.

Vita de vie

Vita de vie era cunoscuta cu mult inaintea Mantuitorului. In Geneza (9:20), se spune ca Noe cultiva aceasta planta "imbatandu-si" simturile cu produsul ei rubiniu. Vinul era foarte apreciat si in Grecia antica, dar, in general, era consumat indoit cu apa.

Acest obicei a fost preluat si de romani, care au plantat vita de vie in teritoriile cucerite din Africa, Spania, Iliria si altele. La noi, licoarea bahica a cunoscut si o perioada de "prohibitie". Ptr. ca dacii de pe vremea lui Burebista se intrecusera cu gluma in privinta consumului de vin, regele - sfatuit de preotul Deceneu - a hotarat distrugerea tuturor acestor culturi. Totusi cand romanii au cucerit Dacia, cultivarea vitei de vie era din nou in floare.

In Antichitate, vinul se pastra in amfore de ceramica cu gatul subtire, iar gurile acestora erau astupate cu carpe inmuiate in ulei, ptr. a se opri continuarea fermentatiei. De-abia in secolul al XII-lea au ajuns la moda sticlele si dopurile de pluta.

In tara noastra exista la ora actuala peste 40 de podgorii recunoscute pe plan international, semn ca romanii nu si-au pierdut gustul si priceperea ptr. sucul de struguri fermentati.

Substantele si proprietatiile strugurilor

100 g de struguri copti contin: apa – 81 g; protide – 1 g; lipide – 1 g; glucide – 17 g; celuloza – 0,2 g.

Elemente minerale (mg la 100 g): sulf – 8 mg; fosfor – 20 mg; clor – 3 mg; sodium – 2 mg; potasiu – 198 mg; magmeziu – 10 mg; calciu – 20 mg; fier, zinc, cupru, mangan, iod (sub 1 mg)

Vitamine (mg la 100 g): acid ascorbic – 4 mg; B1, tiamina – 0,04 mg; B2, riboflavina – 0,02 mg; PP, acid nicotinic – 0,20 mg; B5, acid pantotenic – 0,07 mg; B6, pirodoxina – 0,08 mg; carotenoizi active – 0,03 mg.

Substantele numite procyanidine, care se gasesc in special in strugurii negri si brumarii, reprezinta un factor important in apararea inimii. Aceste substante scad hipertensiunea si nivelul colesterolului. Aceleasi procyanidine protejeaza pielea de influenta substantelor nocive din atmosfera si de actiunea razelor solare. Impreuna cu siliciul care se gaseste in coaja boabelor de struguri, redau elasticitatea si prospetimea tenului.

Biochimia lui alcalina ii permite sa pastreze echilibrul pH-ului, care indica, in mod firesc, un usor caracter alcalin.

Tonifiant al fortei musculare, element remineralizant de inalta calitate, strugurele participa la intinerirea cutanata prin accelerarea trecerii influxului nervos si contribuie la tonicitatea muschiului cardiac.

Capacitatea sa de detoxifiere descongestioneaza ficatul prin stimularea actiunii sale si a diferitelor functii hepatice.

Un veritabil concencentrat de energie solara, strugurele restabileste mineralizarile deficiente si vine in ajutorul persoanelor astenice si a celor surmenanti sau stresati, prin cresterea rezistentei la oboseala fizica si nervoasa.

Descongestioneaza splina si combate anemia.

Actiunea sa de detoxificare combate reumatismul si artritismul prin accelerarea eliminarii acizilor organici.

Este un drenor puternic, actioneaza impotriva edemelor, azomiei si calmeaza tulburarile intestinale rebele prin actiunea sa laxative.

Se digera usor, desi e acru la gust, iar aceasta aciditate persista pe tot parcursul digestiei stomacale; creste secretia de suc gastric. Pentru persoanele “hipoclorhidrice” este foarte indicat sa bea cate un pahar cu suc de struguri cu o jumatate de ora inainte de masa.

Are o puternica actiune anticancerigena.

Consumul de struguri

Atentie! Strugurii trebuie consumati in cantitati moderate de catre diabetici si persoanele supraponderale. Strugurii proaspeti se pot consuma de minune cu branza sau cu lapte batut.

Conservare

Printr-o  reteta italieneasca din 1831, strugurii se pot conserva vreme indelungata. Boabele care nu sunt stricate sau sparte se aleg, si se pun cu grija in 2 sau 3 straturi intr-o lada, separand fiecare strat cu frunze de piersic. Lada se asaza pe scanduri si se depoziteaza intr-un loc uscat si bine aerisit. Astfel, strugurii se conserva bine pana in luna ianuarie, uneori chiar si pana in februarie.

Sursa: 1 , 2

Cititul

Capacitatea de a citi un text, dobândită mult prea recent pentru a influenţa evoluţia genetică, are un impact important asupra creierului uman, care se adaptează şi utilizează, indiferent de vârsta la care se produce alfabetizarea, regiuni cerebrale asociate altor funcţii.

"Nu avem un sistem cerebral înnăscut specializat pentru lectură. Trebuie să improvizăm, să folosim sistemele care există deja", au declarat Laurent Cohen, profesor la Institut National de la Santé et de la Recherche Médicale (INSERM), şi Stanislas Dehaene, profesor la Collège de France, autorii acestui studiu publicat în revista americană Science.

Cercetătorii francezi au utilizat imagistica prin rezonanţă magnetică pentru a măsura activitatea cerebrală a voluntarilor participanţi la acest studiu.

Studiul a fost realizat pe 63 de voluntari adulţi - 10 nu ştiau să citească, 22 au fost alfabetizaţi la o vârstă adultă şi 31 au învăţat să citească în copilărie. Studiul a fost efectuat în Portugalia şi în Brazilia, ţări în care, în urmă cu câteva decenii, se întâmpla "destul de frecvent" ca mulţi copii să nu meargă la şcoală. Voluntarii au fost supuşi unor stimuli diverşi - fraze vorbite şi scrise, cuvinte, desene etc.

Cercetătorii au putut astfel să compare activitatea cerebrală a adulţilor analfabeţi cu cea a persoanelor alfabetizate - în copilărie sau la vârstă adultă - şi au comparat impactul avut de procesul de învăţare a literelor asupra creierului.

Ei au constatat că impactul avut de alfabetizare a fost "mult mai mare decât lăsau să se întrevadă studiile precedente" şi afectează atât zonele asociate văzului din creier, cât şi cele utilizate de vorbire.

Pentru persoanele care învaţă să citească, activitatea cerebrală se intensifică în regiunile primitive "atunci când sunt prezentate simboluri orizontale, deoarece linia lecturii, în cazul nostru, este orizontală, însă nu şi atunci când sunt prezentate simboluri verticale", afirmă autorii studiului.

Sunt activate, totodată, zonele folosite de creier pentru limbaj, deoarece lectura "activează sistemul limbajului", făcându-i pe oameni să devină conştienţi de sunetele pronunţate, permiţând "stabilirea unor legături între sistemul vizual şi sistemul limbajului, între literele scrise şi sunete".

Procesul de învăţare a literelor, chiar dacă are loc la o vârstă adultă, antrenează o redistribuire a resurselor de care dispune creierul. Astfel, recunoaşterea vizuală a obiectelor şi a chipurilor cedează parţial teren, pe măsură ce persoana în cauză învaţă să citească, deplasându-se "parţial în emisfera dreaptă a creierului".

Nu s-a stabilit, deocamdată, dacă cititul are vreo consecinţă negativă asupra capacităţii de recunoaştere a chipurilor umane.

O altă "descoperire cu adevărat frapantă", în opinia autorilor studiului, considerată o dovadă a capacităţii de adaptare a circuitelor cerebrale, este faptul că alfabetizarea la vârstă adultă are acelaşi impact asupra creierului ca alfabetizarea la vârsta copilăriei.

Oricât de puțin timp am avea, suntem datori să ne păstrăm nivelul de sănătate intelectuală, dacă nu prin lectură, atunci prin alte activități la fel de utile. Publicația The Insight Journal scrie că ”lectura este o activitate foarte eficientă pentru a învăța lucruri noi, dar mulți oameni nu vor să își petreacă timpul citind, iar aceasta este o situație cât se poate de firească. Pentru a-și asigura bunăstarea intelectuală, aceștia preferă să urmărească programe TV sau să asculte emisiuni radio cognitive. Altora le este mult mai interesant să călătorească și să descopere lucruri noi sau să viziteze expoziții artistice și să ia parte la evenimente culturale. Mintea se pune în mișcare și atunci când omul crează sau învață un hobby nou. Toate aceste acțiuni ne sporesc nivelul de sănătate intelectuală, dar cei care hotărăsc să citească, nu trebuie neapărat să lectureze lucruri care nu prezintă interes pentru ei. Beletristica, nuvelele, chiar și articolele cognitive din ziare și reviste ne vor ridica nivelul bunăstării intelectuale.”

Sursa: 1 , 2