Porumbul

Desi a ajuns in Carpati abia in urma cu doua sute de ani, porumbul a fost adoptat de romani mai cu drag decat in orice alta tara europeana, faimoasa mamaliga devenind rapid alimentul de baza al taranilor. Ba si mai ciudat, in medicina populara romaneasca intalnim mai numeroase utilizari terapeutice ale acestei plante, decat chiar in cea a tarii lui de origine, America. Cum este posibil acest lucru? Greu de spus, cert este insa ca romanii au o afinitate extraordinara pentru aceasta planta exotica, asa cum o dovedesc nenumaratele cercetari etnologice facute la noi, care au pus in evidenta existenta unor aplicatii terapeutice de o eficienta uimitoare. Prea putin cunoscut ca medicament, porumbul are efecte deosebite in multe boli.

Porumbul in uz intern

Dismenoree (ciclu menstrual neregulat sau dureros) - se ia pulberea de matase de porumb, cate o lingurita rasa de 3 ori pe zi, in cure de 28 de zile, cu 7 zile de pauza. Are efecte reglatoare ale activitatii hormonale, opreste hemoragiile abundente, diminueaza starile de disconfort in timpul menstrelor. Este un remediu recomandat si in cazul tulburarilor care apar la inceputul menopauzei.

Litiaza renala, oligurie - se beau zilnic, in cure de o saptamana, cate 2-3 litri de ceai de matase de porumb, preparat dupa metoda de mai sus. Are un puternic efect de stimulare a diurezei, fiind un excelent remediu pentru eliminarea pietrelor sau a nisipului din rinichi si din vezica.

Cistita cronica, infectii renale cronice - se bea un litru de ceai de matase de porumb pe zi, in cure de cate doua saptamani. Efectele sunt mai puternice daca se adauga in acest ceai si cozi de cirese (1 lingura la litru).

Guta, reumatism, reumatism cronic degenerativ - se face toamna un tratament de trei saptamani, timp in care se consuma in fiecare zi cate un litru si jumatate de ceai de matase de porumb. In paralel, se consuma numai hrana vegetariana, cu multe legume si fructe crude. Este un tratament cu efecte depurative extrem de puternice, care face adevarate minuni, mai ales atunci cand este repetat.

Ateroscleroza, arterita, ischemie cardiaca la persoane cu valori ridicate ale colesterolului - se iau zilnic, pe stomacul gol, ca atare sau in salate de cruditati, doua lingurite de ulei de germeni de porumb. Tratamentul dureaza 3-6 luni si are efecte extrem de benefice asupra intregului aparat cardio-vascular.

Ascita - se iau zilnic patru lingurite de pulbere de matase de porumb. Planta se tine vreme de 5 minute sub limba, dupa care se inghite cu putina apa. Are efecte diuretice puternice, ajutand la eliminarea surplusului de apa din organism. De asemenea, are un efect benefic asupra ficatului.

Umflarea picioarelor (inclusiv in urma tratamentelor hormonale) - se bea dimineata si seara cate o jumatate de litru-un litru de ceai de matase de porumb, in cure de doua saptamani, cu o saptamana de pauza.

Gastrita hipo-acida, fermentatii gastro-intestinale - se ia de 4 ori pe zi cate o lingura de tuica in care a fost dizolvata cenusa de coceni de porumb. Are efecte stimulente ale secretiei si ale activitatii gastrice, distruge microorganismele daunatoare din tubul digestiv.

Porumbul in uz extern

Amigdalita, dureri de gat - se pune intr-un tifon mamaliga cat de calda puteti suporta (dar fara a va opari!) si se aplica pe zona gatului. Se inveleste apoi gatul cu o bucata de material de lana si se tine aceasta cataplasma vreme de un sfert de ora - douazeci de minute. Tratamentul se poate face si de doua ori pe zi, repetandu-se pana la vindecare.

Pneumonia - se face acelasi tratament de la amigdalita, dar aplicatia se face pe zona toracelui. Dupa aplicarea mamaligii foarte calde, bolnavul se inveleste bine si se lasa sa asude vreme de zece minute. Hipertermia astfel realizata favorizeaza o puternica reactie a sistemului imunitar, care va combate mult mai puternic microorganismele daunatoare.

Litiaza renala, colicile renale - se aplica pe rinichi o cataplasma cu mamaliga fierbinte, dupa ce in prealabil se bea un litru de ceai de matase de porumb. Temperatura ridicata va favoriza dilatarea cailor urinare, in timp ce efectul diuretic al ceaiului va favoriza eliminarea pietrelor sau a nisipului.

Reumatismul - se inveleste locul afectat in frunze de varza, iar deasupra se pune mamaliga cat de fierbinte puteti suporta. Efectul antiinflamator articular va fi foarte puternic, prin actiunea termica a mamaligii si prin intensificarea circulatiei, care va prelua mult mai bine principiile active din frunza de varza.

Infectii bacteriene si fungice la nivelul pielii - pe locurile afectate se pun comprese cu tuica in care a fost dizolvata cenusa de coceni. Aplicatia dureaza minimum o ora si se repeta pana la completa vindecare.

Contraindicatii la tratamentul intern cu matase de porumb

Tratamentul intern cu matase de porumb este contraindicat persoanelor cu infectii renale acute, precum si in litiazele cu saruri de calciu.

Avantajele terapeutice ale consumului de mamaliga

Simptomele specifice debutului menopauzei, precum si tulburarile hormonale la femei sunt mult atenuate sau chiar eliminate de consumul sistematic de porumb, care contine substante ce regleaza activitatea gonadelor, favorizeaza oprirea hemoragiilor si are chiar usoare efecte calmante psihice.

Diabeticii vor beneficia si ei de consumul de mamaliga, care s-a demonstrat ca favorizeaza secretia endocrina a pancreasului si stimuleaza diureza. Din acest ultim motiv, mamaliga este recomandata si celor cu boli renale cronice.

Bolnavii de inima vor beneficia si ei de consumul sistematic de porumb, care este bogat in potasiu si substante din complexul B, ce protejeaza sistemul cardiovascular.

Curele de slabire in care se consuma mari cantitati de mamaliga sunt foarte eficiente, deoarece acest aliment provoaca mult mai rapid senzatia de satietate, si chiar atunci cand este consumat repetat nu ingrasa, deoarece este destul de sarac in calorii.

Colecistita si dischinezia biliara, la fel ca si afectiunile biliare in general, raspund foarte bine la un regim alimentar cu multa faina de porumb, care este un bun antiinflamator, colagog (stimulent al secretiei de bila) si coleretic (favorizeaza varsarea bilei in intestin), fiind unul dintre putinele alimente care au aceste proprietati.

Sursa: formula-as.ro

Ceapa şi usturoiul

Natura ne-a dat doua legume incarcate cu vitamine care detin recordul in binefaceri: usturoiul si ceapa. Cine consuma regulat aceste legume nu se poate plange de gripa si raceala.

Documente dintre cele mai vechi amintesc de efectele terapeutice ale usturoiului. Constructorii de piramide din Egiptul Antic consumau usturoi, ceapa si ridichi pentru prevenirea bolilor contagioase. Legiunile romane foloseau cantitati insemnate de usturoi in alimentatie. In acele vremuri usturoiul era recomandat in tratarea a peste 60 de boli.

Usturoiul este o planta cu multiple calitati terapeutice, cunoscute de multa vreme, avand o serie de efecte benefice pentru organismul uman. Pe langa rolul deosebit pe care il are in buna functionare a sistemului cardiovascular, usturoiul poseda un puternic efect antibiotic, contribuie la procesul de digestie si ofera protectie fata de agentii cancerigeni.

Inroducerea cu regularitate a usturoiului si a cepei in alimentatie, contribuie la asigurarea bunei functionari a organelor tubului digestiv, la consolidarea rezistentei fata de agresiuni microbiene si virotice, la regenerarea normala a dermei si la menţinerea tenului frumos. Dar pe langa virtutiile lor nutritive, ele sunt apreciate si in tratamentul unor boli cronice. Aceste efecte se datoresc celor 200 de substante active pe care le contin: vitamine, minerale, aminoacizi, enzime.

Deosebit de activi sunt cei 70 de compusi ce au in structura lor sulf. Principalul component activ al usturoiului este alicina, substanta cu un puternic efect antibiotic. Acest compus rezulta in urma actiunii unei enzime – alinaza – asupra alinei din compozitia plantei

Ceapa este stimulent al sistemului nervos, hepatic, renal, puternic diuretic, expectorant, vermifug, hipoglicemiant, dizolvant si eliminator al ureei si al clorurilor, afrodisiac, antiseptic si antiinfectios, antalgic (calmeaza durerea), antireumatic etc. Se comporta exact ca un antibiotic fata de culturile de stafilococi; este antihelmintic (combate viermii intestinali), vermifug;

Ceapa curăţă si calmeaza durerile, iar datorita continutului ridicat de sulf, stimuleaza metabolismul. Una dintre metodele cele mai folosite in tratamentul cu ceapa sunt compresele. Acestea pot fi utilizate calde sau reci, in functie de caz.

Pentru vindecarea otitei medii se folosesc comprese cu ceapa pe urechi. Se taie o ceapa in doua si se cresteaza usor fiecare jumatate de sus in jos, astfel incat foaia exterioara sa se desfaca in doua parti care se ridica. Se aseaza cele doua parti cu partea interioara in jos pe un tifon, se impaturesc marginile si se incalzeste compresa. Se preseaza compresa cu ceapa intre palme, ca sa iasa zeama, si se aplica pe urechea bolnava, fixandu-se tragand o caciula peste urechi.

Compresele cu ceapa pe piept sunt si ele folositoare pentru calmarea tusei. Puneti o ceapa tocata sau taiata felii pe un tifon, pliati peste ea marginile si lipiti-le cu un plasture. Incalziti compresa, aplicati-o pe pieptul pacientului si puneti deasupra lana sau o panza intermediara si fixati-o.

Pentru imbunatatirea auzului, inainte de culcare se incalzeste o bucatica de ceapa, se introduce adanc in ureche, invelita in tifon, si se scoate abia dimineata. Ziua, picurati in nas, de 3 ori, cate 3 picaturi de suc de ceapa, timp de 21 zile, fara pauze.

Febra poate scadea daca puneti in urechi pe timpul noptii cate o bucata de ceapa, invelita in tifon.

Pentru dereglari intestinale, ceapa se curata, se cresteaza in cruce pe circa 2/3 din adancime. Apoi ceapa se introduce intr-un pahar cu ceai chinezesc fierbinte. Ceaiul trebuie sa fie nici prea dulce nici prea tare. Dupa 10-15 minute puteti sa il beti. Peste ceapa se mai poate turna inca o data ceai.

Pentru suferinzii de tuberculoza, 1 kg de ceapa se taie marunt, se amesteca cu 1 kg de zahar si se coace la cuptor acoperita cu capac. Cand se raceste se taie cubulete. Cu 9 zile inainte, se iau 4 ridichi de toamna (negre) foarte mari, se spala bine, se taie si se amesteca cu 2 litri de alcool. Se lasa 9 zile la intuneric. Dimineata pe nemancate se ia 1 lingura de tinctura de ridiche, dupa care se mananca 1 cubulet de ceapa coapta, si 2 ore nu se mananca nimic. Se repeta de 3 ori pe zi, pana se amelioreaza boala.

Sursa: 1, 2, 3

Beneficiile condimentelor

Condimentele sunt utilizate de secole nu numai pentru a da gust si savoare mancarurilor ci si pentru proprietatile lor medicinale. Studii realizate recent sustin ca mirodeniile promoveaza sanatatea si bunastarea organismului printr-o serie de actiuni care inhiba dezvoltatea bolilor degenerative.

Despre condimente si mirodenii se stie ca au un continut mai ridicat de antioxidanti in comparatie cu fructele si legumele. Antioxidantii ajuta la prevenirea cancerului, bolii Alzheimer, boli cardio vasculare, dar se implica si in pastrarea fermitatii si elesticitatii pielii.

Scortisoara
Uleiurile esentiale ale scortisoarei ii confera actiuni binefacatoare: impiedica formarea de cheaguri in arborele circulator, are efect antiinflamator si antimicrobian. Studiile au aratat ca este o arma eficienta impotriva candidozelor. In ultimii ani s-a evidentiat ca anumiti compusi din scortisoara pot avea o actiune pozitiva asupra mentinerii glicemiei in limite normale, ceea ce, in viitor, ar face din clasicul condiment un adjuvant util in terapia diabetului de tip 2. Tot scortisoara coboara valorile colesterolului „rau” in sange, combate cancerele de colon si stimuleaza functiile sistemului nervos central.

Coriandru
Prezent intre condimentele larg folosite si la noi, coriandrul este plin de surprize pozitive. Semintele de coriandru sunt foarte bogate in fitonutrienti (carvon, geraniol, limonen etc.), flavonoizi (quercitina, epigenina) si acizii cafeic si clorogenic. Acest complex exceptional de substante determina actiunea sa antioxidanta, de control al glicemiei si de scadere a colesterolului. Mai mult, recent, s-a dovedit ca poate lupta impotriva unor microbi patogeni de tipul Salmonellei.

Ghimbirul
Ghimbirul provine din Asia si India si se estimeaza ca acesta este utilizat de mai bine de 5000 ani. Acesta poate fi folosit cu incredere la prajituri, biscuiti si alte deserturi.  Ghimbirul este un puternic antioxidant care ajuta la relaxarea vaselor de sange, stimuland circulatia si calmand durerile. De asemenea, ghimbirul calmeaza spasmele si reduce flatulenta sistemului digestiv, dar este un remediu naturist excelent si impotriva greturilor asociate calatoriilor, sarcina sau mahmureala.

Oregano
Frunzele de oregano, ca si uleiul de oregano, au proprietati antibacteriene si antivirale, ajutand la distrugerea organismelor care contribuie la aparitia infectiilor pielii. Aplicat local pe piele, uleiul de oregano ajuta la tratarea mancarimilor si a iritatiilor pielii, la nivelul cavitatii bucale uleiul de oregano este eficient in tratarea gigivitelor.

Mai mult oregano, poate fi utilizat si la tratarea sinuzitei: se administreaza zilnic 2-3 picaturi ulei de oregano (de preferat acestea se introduc intr-un pahar cu suc proaspat de legume sau fructe), timp de 10-15 zile. Primele efecte le veti simti dupa 3-5 zile de la inceperea tratamentului.

Oregano contine o cantitate considerabila de vitamine si minerale, fiind o sursa excelenta de fier, magneziu, calciu, vitamina C si vitamina A, dar si de acizi grasi omega-3. Frunzele uscate de oregano pot fi utilizate pentru tratarea durerilor aparute din cauza artritei sau reumatismului, acestea se aplica local pe zona dureroasa, dupa care se panseaza.

Rozmarin
Un buchet de rozmarin tinut in casa actioneaza ca un odorizant de camera, putand fi utilizat in acelasi timp si pentru diferite preparate culinare. Despre rozmarin se stie de stopeaza mutatiile genetice care ar putea conduce la aparitia cancerului, si ajuta la prevenirea deteriorarii vaselor de sange si a circulatiei sanguine, prevenind astfel riscul aparitiei atacului de cord.

Uleiul de rozmarin stimuleaza cresterea parului, activitatea mentala si previne aparitia afectiunilor respiratorii.

Curry pudra

Curry este o mixtura formata din mai multe condimente: coriandru, schinduf, predominant fiind insa sofranul de India. Praful de curry contine antioxidanti si compusi antiinflamatori, despre care se stie ca imbunatatesc functia cognitiva, previn aparitia cancerului de piele si stimuleaza buna functionare a creierului, prevenind astfel aparitia bolii Alzheimer.

Boiaua
Boiaua contine o cantitate neobisnuit de mare de vitamina C. Ardeiul folosit la boia contine de 6-9 ori mai multa vitamina C decat o rosie obisnuita. Ca si chili, boiaua contine capsaicina, substanta cu actiune antiinflamatorie si antioxidanta care reduce riscul aparitiei cancerului. De asemenea, boiaua este un agent antibacterian si stimulant care ajuta la reglarea presiunii sanguine, imbunatatind circulatia sanguina, si creste cantitatea de saliva si acizi gastrici, ajutand la imbunatatirea digestiei.

Cuisoare
Cuisoarele sunt bobocii de flori uscate din arborele de cuisoare, un copac vesnic verde care creste in climele tropicale. In timp de cuisoarele sunt intens folosite astazi in scopuri culinare, proprietatile curative sunt cunoscute de secole. De exemplu, in China se folosesc cuisoarele de mai bine de 2000 ani pentru tratarea respiratiei urat mirositoare. Iar in alte tari, cuisoarele erau folosite pentru tratarea alcoolismului.

Cuisoarele au proprietati antibacteriene, antivirale, antifungice si antiseptice. De asemenea, acestea sunt si un anestezic natural, motiv pentru care cu secole in urma era folosit in timpul procedurilor stomatologice, iar in prezent mai sunt folosite de unele culturi ca remediu impotriva durerilor de dinti. De asemenea, cuisoarele sunt condimente care ajuta la vindecarea afectiunilor sistemului digestiv, ameliorand flatulentele si accelerand metabolismul. Totodata, acestea sunt de mare ajutor in cazul mai multor tulburari digestive, printre care si varsaturile si diareea.

Chimenul
Chimenul contine cantitati importante de magneziu si fier. Semintele de chimen au si proprietanti anti-cancerigene, in acest scop fiind indicat mai ales ceaiul din seminte de chimen. Beneficiile chimenului in cazul afectiunilor digestive sunt cunoscute de sute de ani, acesta ajutand in caz de flatulenta, indigestie, diaree, greturi etc. Pentru prevenirea afectiunilor digestive se recomanda mai ales ceaiul din seminte de chimen, care trebuie servit caldut.  Datorita proprietatilor sale antiseptice, chimenul este indicata in tratarea formelor usoare de raceala.

Busuiocul
Busuiocul este o sursa excelenta de vitamina A, magneziu, potasiu, fier si calciu. Beneficiile aduse de busuioc sanatatii sunt: tratarea greturilor, a raului de miscare, indigestia, constipatia, probleme respiratorii sau chiar diabetul.

Cimbrul
Cimbrul este bogat in timol, un ulei esential puternic antiseptic, antibacterian si antioxidant. Datorita proprietatilor acestui ulei esential cimbrul poate fi utilizat in tratarea infectiilor gatului, inflamatiilor, bronsitei acute si cronice si tusei convulsive. De asemenea, cimbrul stimuleaza actiunea cililor din interiorul bronhiilor, actionand direct asupra mucoasei bronsice, fapt care previne inflamatia tractului respirator.

Toti membrii familiei mentei, inclusiv cimbrul, detin terpenoide, substante recunoscute pentru prorietatile anti-cancerigene. Pe langa utilizarea cimbrului in bucatarie, acesta poate fi consumat si sub forma de ceai. La o cana de apa se adauga 1 lingura de cimbru, se infuzeaza, iar dupa 10 minute se strecoara si poate fi consumat. Ceaiul poate fi consumat de 3-4 ori pe zi pentru tratarea tusei.

Piperul

Piperul negru detine mai multe proprietati medicinale decat isi pot imagina oamenii. Piperul negru nu este ca sarea care daca este consumata in exces dauneaza sanatatii, ci proprietatile sale curative cresc direct proportional cu consumul. Printre proprietatile medicinale detinute de piper se regasesc: stimularea tractului digestiv, prevenirea gazelor intestinale, prevenind astfel flatulenta si balonarea, creste cantitatea de acid hidrocloric din stomac si inhiba dezvoltarea bacteriana mai ales la nivelul tractului intestinal. 

Sursa: 1, 2