Apa - esenţa vieţii

De fiecare data cand ne gandim mai profund la apa, trei elemente esentiale ne vin atunci in minte cu privire la ea. Apa este originea vietii, matricea din care toate se nasc si fara de care viata, asa cum o stim noi, ar apune, este elementul purificator de baza si, nu in ultimul rand, simbol al regenerarii, al renasterii la o noua viata.

Fiecare epoca, fiecare stiinta, fiecare zona culturala si-a spus punctul sau de vedere cu privire la apa, dar in final, ca intr-un puzzle, imaginea obtinuta e coerenta. Medicina cauta sa aduca solutii practice. Vindecarea bolilor, imbunatatirea calitatii vietii sunt punctele ei de interes.

Care este rolul ei in organism? Care sunt pierderile? Care este aportul optim? Care ar trebui sa fie calitatea ideala a apei pe care o consumam? Care este relatia dintre apa si sanatate sau boala? Sunt intrebari dintr-o poveste fara de sfarsit.

Raspunsurile se remodeleaza cu fiecare clipa ce trece. Devenim mai intelepti, devine apa mai "inteleapta"? Cert e ca nu exista un raspuns general valabil. Raspunsurile sunt individuale si le aflam stabilind o relatie intima cu apa, fiind atenti la ea si la noi insine.

Deshidratarea cronica

Datorita unui stil de viata dezordonat, oamenii uita sa se hidrateze corect. E de la sine inteles ca nu ne vom opri asupra acelei situatii care apare in mod acut ca urmare a unor pierderi mari de lichide. Aceasta e apanajul terapiei intensive. Vom cauta sa intelegem ce se petrece atunci cand oamenii nu reusesc sa aduca o cantitate suficienta de apa in organism, fara ca aceasta sa puna in pericol imediat resursele vitale. Este vorba de ceea ce unii numesc "deshidratare cronica".

Fiecare functie a organismului are drept suport apa. In aceste mecanisme complicate care au loc in organism, apa nu are numai rolul de solvent, ci si rol reglator (rol atribuit de multe ori numai substantelor dizolvate). O greseala care s-a facut frecvent este faptul ca s-a urmarit doar identificarea substantelor raspunzatoare de aparitia unor afectiuni, netinandu-se cont de puterea reglatoare a apei. Variatiile in plus sau in minus ale apei sunt la fel de importante in declansarea unor tulburari, ca si cele ale celorlalte substante reglatoare.

Cea mai frecventa situatie cu care ne intalnim este cea a unui consum insuficient de apa. Multi dintre contemporanii nostri nu consuma suficiente lichide sau cele consumate sunt de o calitate inferioara. Substante precum alcoolul, cofeina continute in multe dintre bauturi sunt ele insele o sursa de deshidratare. Apare gradat o scadere a senzatiei de sete, organismul se invata sa traiasca cu cantitti din ce in ce mai mici de apa, in felul acesta apare deshidratarea. Dr. Julian Whitaker remarca "Majoritatea dintre noi nu bem cantitatea de apa necesara, astfel ca noi functionam la un nivel scazut de deshidratare si suferim de o multime de boli ce rezulta de aici."

Aportul scazut de apa induce cresterea secretiei de histamina pentru a permite unei cantitati mai mari de apa sa ajunga in zona deshidratata. Cand histamina traverseaza nervii, ea cauzeaza durere. Astfel deshidratarea produce durere ca prim semnal. Daca deshidratarea persista si nu e corectata in timp apare boala. Produsele chimice administrate pentru a inlatura durerea sau a celorlalte simptome asociate deshidratarii blocheaza mecanismele prin care organismul ne atentioneza, dar evident nu inlatura cauza (deshidratarea). Deshidratarea este, dupa cum afirma unii medici, una din cauzele importante ale sindroamelor dispeptice, problemelor articulare, asmului, alergiilor, hipercolesterolemiei, constipatiei, greturilor, problemelor menstruale, ale pielii si lista ar putea continua.

Solutia este administrarea apei cu regularitate pentru prevenirea si tratarea acestor afectiuni. Simpla administrare a apei in cantitati corecte poate rezolva dezechilibrele usoare. Pentru afectiuni mai grave administrarea de apa va trebui insotita de metode auxiliare.

Deshidratarea apare de regula in ani de zile, de multe ori debuteaza in copilarie. "Multi copii nu beau suficienta apa din cauza consumului de bauturi ce contin zahar. Acestea din urma nu sunt o sursa buna de hidratare si impiedica dezvoltarea sanatoasa a copiilor", afirma Dr. Donald K. Brown. Daca deshidratarea a aparut in ani nu ne putem astepta ca rehidratarea sa se produca imediat. Pentru ca rehidratarea sa se produca e necesar un consum regulat de apa si de lichide naturale, in cantitati adecvate. In tot acest timp se produce o reeducare a senzatiei de sete, o reobisnuire a organismului de a-si lua atata apa cat ii este necesar.

Nevoia de apa zilnica este in medie de 1,5 - 2 l/zi (8-10 cani/zi). Un test simplu de a verifica daca ne hidratam corect este de a obseva orarul mictiunilor si aspectul urinii. Situatia normala o constituie o mictiune la 3-5 ore in timpul zilei, iar urina sa fie usor colorata. Daca urina apare la mai multe ore sau urina este intens colorata, e foarte probabil ca noi nu consumam suficiente lichide. Acest test nu este valabil pentru cei ce sufera de afectiuni urinare.

Avem nevoie de un ritm al administrarii de apa. Ganditi-va ce s-ar intampla daca am bea toata cantitatea de apa necesara pentru o zi, seara. In culturism se recomanda sa bem apa in inghitituri mici pe toata durata unei zile. Fie ca acceptati sau nu aceasta propunere, evitati consumul de apa in timp ce mancati (cu exceptia situatiilor cand hrana e foarte uscata). Ideal ar fi sa consumati apa sau celelalte lichide cu o jumatate de ora inainte de masa si o jumatate de ora - o ora dupa masa.

Ce fel de apa folosim?

Intr-un raport OMS se precizeaza ca un miliard de oameni consuma o apa impura si cinci milioane de morti pe an sunt cauzate de consumul apei poluate. Cea mai buna apa de consum este apa de izvor din zonele nepoluate sau apa filtrata adecvat. Pentru ca nu intotdeauna avem acces la o asemenea sursa de apa va punem la indemana cateva metode de purificare si imbunatatire a calitatii apei.

1. Se adauga cinci lingurite de suc proaspat de lamaie la un litru de apa.

2. Se pune apa intr-o sticla iar aceasta se aseaza pe partea negativa (polul nord) ai unor magneti, timp de 3-4 ore. Acestia atrag elementele nocive si le dizolva.

3. Puneti un cristal in prealabil purificat in apa, si tineti-l cateva ore.

4. Se amesteca o lingurita de argila la un litru de apa, dupa care argila se lasa la decantat, apoi se consuma apa astfel purificata.

5. Lasati apa timp de 24 de ore in punctul focar benefic al unei piramide intr-un loc umbros si racoros inainte de a o bea sau a o folosi la gatit.

Rehidratarea

Indiferent de apa pe care o folosim nu trebuie sa uitam o idee esentiala: rehidratarea se face gradat si cu atentie. E necesar sa recunoastem indicatorii particulari ai setei asa cum se manifesta in cazul fiecaruia dintre noi. Nu toata lumea e la fel. Datorita adaptarii la nivele din ce in ce mai mici de lichid, corpul nu mai raspunde intotdeauna prin aparitia senzatiei de sete. In loc de asta, unii dintre noi constata oboseala, altii incetosarea vederii, a mintii, greata, dureri de cap, uscaciunea gurii, aciditate gastrica etc., simptome ce se remit aproape imediat dupa ce consumam apa.

E un exercitiu de atentie in care invatam ce se petrece cu propriul corp atunci cand devenim deshidratati. Apa inseamna viata si tocmai de aceea e necesar sa bem o apa buna, intr-un mod cat mai constient.

Vindecare prin dusul alternativ fierbinte-rece

Atat Hipocrate, in Grecia Antica, cat si Avicenna, medic si filozof arab din epoca medievala, foloseau intensiv terapia cu apa, aplicand alternativ apa fierbinte si rece, apoi facand masaj pacientului. Aceasta terapie imbunatateste circulatia sangelui si metabolismul, ajuta la inlaturarea mucozitatilor din organism si duce, in consecinta, la un proces de insanatosire rapida.

Se pare ca, doar aplicand alternativ apa rece si fierbinte, putem obtine rezultate neasteptate impotriva multor boli. Temperatura ridicata stimueaza suprafetele corpului si mareste cantitatea de sange in piele, in timp ce temperatura joasa stimuleaza circulatia sangelui in organe. Actiunea alternanta a temperaturilor joase si inalte in terapia cu apa devine un leac deoarece regleaza circulatia sangelui, intareste muschii si inima, imbunatateste sistemul imunitar. De asemenea micsoreaza sensibilitatea organismului la frig si caldura si intareste sistemul nervos.

Dusul cald-rece se recomanda si persoanelor in varsta deoarece le micsoreaza senzatia de oboseala si transpiratie, sensibilitatea muschilor si incheieturilor si reactia la schimbarile vremii. Efectele sunt si mai bune daca se adauga in apa extracte de musetel, salvie sau alte ierburi medicinale, folosite si la masaj.

Cum puteti face singur un masaj cald-rece? Inmuiati un prosop in apa rece, stoarceti-l si masati gatul, bratele, pieptul, spatele, picioarele. Timpul total pentru intregul organism sa nu depaseasca 5 minute. Apoi acelasi proces, dar cu un prosop uscat. Veti observa cum pielea se incalzeste si inroseste. Cel mai bine este sa urmati aceasta mica terapie dimineata: va revigoreaza, reenergizeaza, conecteaza la realitate  Iarna puteti incerca o "sapuneala" (baie cu zapada).

Sa mai spunem despre dusul cald-rece ca acesta se face in limitele confortului! Potriviti temperatura apei pentru a fi confortabila si placuta timp de 40 de secunde, apoi scadeti-o (in limita confortului dvs!) pentru 20 de sec. Repetati timp de 3-8 minute, in functie de cum va simtiti!

Observatie: cand faceti dus in apa fierbinte, incepeti cu capul; cand dati drumul la apa rece, spalati-va intai pisioarele si apoi partea superioara a corpului unde se gasesc organele vitale. Faceti trecerea cald-rece treptat! Intotdeauna terminati cu un dus rece, pentru ca vasele de sange sa se contracte pentru a preveni raceala. In timpul sezonului rece, nu iesiti afara timp de 40 min dupa dusul alternant cald-rece.

Sursa: 1, 2

Ce să nu facem după masă ?

1. Nu fumati! - expertii au dovedit ca fumatul unei singure tigari dupa masa este comparabil cu fumatul a 10 tigari (sansa de a te imbolnavi de cancer este mai mare) 

2. Nu mancati fructe imediat dupa mese – stomacul se va umple cu aer. Mancati fructe dupa 1-2 ore sau cu 1 ora inainte de masa.

3. Nu beti ceai deoarece frunzele de ceai au un continut ridicat de acid. Aceasta substanta va duce la incetinirea digestiei deoarece proteina continuta de mancare se va intari.

4. Nu va dati drumul la curea – slabind cureaua dupa ce ati mancat veti cauza rasucirea intestinelor si blocarea lor.

5. Nu faceti baie – baia va creste presiunea sangelui in maini, picioare si corp astfel incat. in jurul stomacului va scadea. Acest lucru va conduce la incetinirea procesului de digestie din stomac.

6. Nu va plimbati! – Intotdeauna oameni spun ca dupa masa sa mergi 100 de pasi si vei trai 99 de ani. In zilele noastre acest lucru nu mai este valabil. Plimbandu-ne facem ca sangele sa se indrepte spre extremitati si va duce sistemul digestiv in imposibilitatea de a absorbi nutrientii din mancarea pe care am consumat-o.

7. Nu va culcati imediat! – mancarea tocmai ingerata nu poate fi digerata cum trebuie. Aceasta va conduce la infectii gastrice si intestinale.

Sursa: dezvoltarepersonala2012.blogspot.ro

Blesteme şi farmece

Blestemele sunt volume mari de energie ce conţin informaţii negative. Acestea se creează în momentul în care persoana începe să blesteme. Tot ce rosteşte se transformă în informaţii ce rulează apoi ca un program împreună cu energia creată atunci. Blestemele odată create sunt proiectate pe victima care rămâne de obicei învăluită în acel nor negru. Acel nor negru îşi rulează programele malefice şi atrage asupra victimei  evenimente negative .

Blestemele pot fi împărţite în două mari categorii şi anume: cele de neam, preluate de la o generaţie la alta, şi cele personale, dobândite în această viaţă sau în vieţile precedente.

Simptomele acestui tip de agresiune sunt destul de variate, în funcţie de ce anume rosteşte agresorul în momentul creării blestemului. 

In general pot afecta orice componentă a vieţii omului. Pot afecta viaţa socială, astfel apar situaţiile în care nimeni nu te place sau nimeni nu te doreşte ca partener. Pot afecta relaţiile de cuplu, şi aici apar neînţelegerile în familie pe toate planurile şi anume: probleme sexuale, probleme de comunicare, probleme legate de bani şi certuri. fără reale motive, despărţiri inexplicabile sau dispariţia bruscă a iubirii dintre parteneri. Blestemele se pot manifesta şi în sănătatea omului, determinând apariţia anumitor boli.

Farmecele şi vrăjile există şi se fac. Chiar dacă ştim că nu este bine pentru că prin ele încălcăm liberul arbitru al celui asupra cărora sunt făcute, sau o facem din invidie, din răzbunare, din disperare, uneori, sau unele dintre noi, ajung să recurgă la ele ca ultimă metodă pentru a-şi atinge scopul. Există nenumărate formule şi ritualuri, dar chiar dacă pe moment funcţionează, este interesant, şi trist în acelaşi timp, să observi toate urmările (atât asupra celui care le face, cât şi asupra celui căruia îi sunt făcute). Unii spun că dacă nu crezi în ele, nu se leagă de tine şi se întorc asupra celui de la care au pornit, alţii spun că, deşi nu credeau în aşa ceva, şi-au schimbat complet punctul de vedere în urma unei experienţe personale neplăcute de acest gen. Crezi sau nu, în cazul în care bănuieşti ceva, te poţi duce la un preot cu har care ar putea sa-ţi spună sau te poţi ghida după unele semne.

1. Vrei să faci un copil şi nu poţi
Îţi doreşti de multă vreme un copil, doctorii spun că din punct de vedere fizic nici tu, nici partenerul nu aveţi probleme şi totuşi, nu reuşeşti să rămâi însărcinată. Încercaţi diferite tratamente, dar nimic nu merge.

2. Ai o stare generală proastă
De ceva vreme te simţi apatică, te cuprind deseori stări de depresie sau ai ameţeli sau leşinuri repetate. Starea sănătăţii tale se agreavează pe zi ce trece, iar la analize afli brusc că suferi de o boală gravă. Slăbeşti brusc foarte mult, fără să faci ceva anume pentru asta.

3. Nu reuşeşti să te angajezi sau ai probleme la serviciu apărute din senin
Vrei să te angajezi dar de fiecare dată, deşi ţi-ai trimis CV-ul peste tot şi mergi mereu la interviuri, fie nu ţi se răspunde, fie în ultimul moment intervine ceva şi îţi scapă postul printre degete. Dacă ai deja un loc de muncă, relaţiile cu şeful şi colegii sunt tot mai tensionate iar tu nu mai reuşeşti să-ţi îndeplineşti sarcinile ca înainte.

4. Nu reuşeşti să-ţi găseşti un partener de viaţă
Deşi îţi doreşti şi practic faci tot ce este posibil ca să-ţi găseşti un partener de viaţă sau să legalizezi relaţia pe care deja o ai, ai tot timpul ghinion şi fie nu apare nimeni în viaţa ta, fie rămâi singură de fiecare dată.

5. Nu reuşeşti să te stabilizezi din punct de vedere financiar
Banii parcă ţi se scurg printre degete, nu mai reuşeşti să câştigi ca înainte, ai pierderi financiare neaşteptate, închei afaceri şi contracte în dezavantajul tău, eşti furat sau înşelat, îţi faci din ce în ce mai multe datorii iar lipsa banilor se simte din ce în ce mai acut. Există farmece care pot atinge doar un domeniu din viaţa ta sau generale care pot să-ţi dea întreaga existenţă peste cap, de parcă nimic nu ţi se mai leagă.

Cu cât este mai complex, cu atât mai greu este să te eliberezi de el. Unele farmece şi legături pot fi transmise şi urmaşilor, de aceea, este bine să scapi de ele imediat ce le descoperi. Cel mai  recomandat lucru este să mergi la biserică. Orice problemă are o soluţie şi orice legătură poate fi dezlegată, păstrează-ţi credinţa. 

Sursa: 1 , 2

Alcoolul

Alcoolul este un drog care in timp poate creea dependenta. Cei care spun ca nu se intampla asa se inseala. In timp, fara sa-ti dai seama, alcoolul iti poate crea dependenta. Consumat in cantitati mari, este foarte daunator organismului uman caruia ii cauzeaza multe efecte negative care duc la boli precum: hepatita, ciroza, marirea in greutate a ficatului, inflamarea ficatului sau cancer la ficat. Alcoolul mai poate cauza: atacuri de cord, boli de inima, gastrita, ulcer digestiv, cancer intestinal sau cresterea presiunii sangelui. Persoanele care consuma alcool în cantitati prea mari au sanse mai mari decât altele sa sufere de anxietate, paranoia sau depresie.

Alcoolul incetineste functionarea celulelor si a organelor, pana cand acestea isi desfasoara activitatea cu mult mai putina eficienta. Mersul impleticit si cazaturile sunt alte cauze ale consumului de alcool. O persoana care consuma prea mult alcool poate adormi sau poate intra in coma.

Consumat in cantitati mari, alcoolul iti da curaj, iti schimba caracterul (dispar inhibitiile) si faci lucruri pe care in mod normal nu le faceai. Se poate intampla ca fara sa-ti dai seama sa faci lucruri pe care apoi le vei regreta o perioada sau … poate o viata intreaga. Si asta din cauza ca alcoolul afecteaza creierul, ceea ce duce la pierderea echilibrului psihic, la dificultati de gandire.

Boli cauzate de alcool

Marirea in greutate a ficatului. Poate apara la persoanele care consuma zilnic o cantitate mai mare de 30 ml alcool.

Hepatita alcoolica. Excesul de alcool este una din cauzele aparitiei hepatitei cronice (inflamarea ficatului). De obicei apare la persoanele care consuma zilnic bauturi alcoolice. Simptomele aparitiei acestei boli sunt: aparitia de icter, confuzie mentala sau aparitia ascitei. Hepatita cauzata de alcool poate fi vindecata daca este descoperita la timp si daca cel care o are nu va mai consuma deloc alcool. Boala apare foarte frecvent la alcoolicii care au deja ciroza.

Ciroza. Este cea mai grava boala pe care o poate produce consumul de alcool. Apare din cauza consumului excesiv de alcool. Celulele ficatului incep sa moara si se poate ajunge la pierderea ficatului in cazurile cele mai grave. Unele tipuri de ciroze pot fi tratate. Pe langa tratamentul medicamentos, pacientului i se recomanda diferite diete dar si i se interzice cu desavarsire consumul de alcool.

Alte efecte ale consmului de alcool

Efecte psihologice: dificultati de dormire, anxietate, agitatie, depresii, confuzie, panica si poate duce chiar la sinucidere.

Efecte sociale: pierderea prietenilor, dificultati familiare, divort, neglijarea copiilor, probleme la locul de munca, pierderea locului de munca, probleme financiare. Alcoolul poate duce insa si la lucruri extrem de grave precum accidente de masini sau crime.

Cine bea cel putin sapte halbe de bere pe saptamana i se va micsora creierul, au descoperit niste cercetatori de la Colegiul Wellesley din Massachusetts. Studiul citat de "Libertatea" de sambata avertizeaza ca micsorarea dimensiunii creierului este direct proportionala cu cantitatea de alcool consumata, iar femeile sunt mult mai vulnerabile decat barbatii.

Studiul a comparat preferintele in materie de alcool si tomografiile creierelor a 1.839 de persoane de varsta medie. O parte din voluntari erau abstinenti, iar ceilalti au fost clasificati in mai multe grupuri, in functie de cantitatea de alcool consumata saptamanal.

In urma studierii tomografiilor, specialistii au remarcat faptul ca abstinentii aveau creierele cele mai mari in timp ce bautorii inveterati, care consumau peste 14 pahare cu bautura pe saptamana, aveau creierele cele mai mici.

Diferenta dintre cele doua categorii a fost, in medie, de 1,6%. In timpul unui proces normal de imbatranire, moartea celulelor cerebrale duce la micsorarea creierului, in medie cu 0,19% pe an. Studiul nu a analizat daca efectele asupra creierului sunt permanente.

Studii anterioare au demonstrat ca distrugerea celulelor creierului in urma consumului de alcool duce la pierderi de memorie, confuzie si probleme de coordonare. Micsorarea creierului poate provoca aparitia crizelor de epilepsie, in timp ce alcoolismul poate duce la dementa.

Alcoolismul este de două ori mai periculos pentru femei decât pentru bărbați, arată un nou studiu realizat în Germania, potrivit: myhealthnewsdaily.com

Studiul a descoperit că femeile dependente de alcool prezentau un risc de deces de până la de cinci ori mai mare de a muri în intervalul de 14 ani luat în calcul de cercetători decât restul femeilor. În ceea ce-i privește pe bărbații alcoolici, rata decesului în rândul lor s-a dovedit a fi de două ori mai mare decât în cazul bărbaților care nu se confruntau cu această dependență.

Pe de altă parte, studiul a descoperit că persoanele alcoolice care urmau tratamente medicale sau programe de deztoxificare nu aveau șanse mai mari de a supraviețui decât cei care nu se tratau.

„Deocamdată, tratamentele aplicate nu reușesc să crească perioada de supraviețuire”, a declarat Ulrich John, autorul studiului și epidemiolog la Școala de Medicină de la Universitatea Greifswald.

Anterior, cele mai multe studii despre rata mortalității în rândul alcoolicilor se concentrau pe pacienți aflați sub tratament, însă noua cercetare s-a desfășurat pe o populație de 4.070 de persoane din nordul Germaniei din care numai o parte suferea de alcoolism.

Cercetătorii i-au intervievat pe participanții la studiu, punându-le întrebări despre consumul de alcool. Pe baza răspunsurilor lor și a criteriilor care definesc alcoolismul, 153 dintre participanți au fost definiți drept alcoolici. După 14 ani, oamenii de știință au reluat legătura cu participanții la studiu și au descoperit că o cincime dintre persoanele alcoolice muriseră: șapte dintre cele 30 de femei și 21 dintre cei 119 bărbați. 

Sursa: 1, 2, 3

 

Castanele comestibile

In primul rand, trebuie sa stim ca sunt doua tipuri de castani: comestibili si salbatici. Am gasit pe diferite site-uri ca, consumate in mod regulat, castanele pot preveni boli precum diabetul, iar pe altele ca sunt neindicate in cazul diabeticilor. Sincer eu tind sa cred ca sunt bune pentru orice boala, chiar si pentru diabet. Este recomandat ca persoanele care sufera de diabet sa consume zilnic, pe o perioada de 3 saptamani cate 100 de grame de castane. Aceasta cura este foarte benefica deoarece ajuta la reglarea glicemiei.

Castanele comestibile sunt bogate in fibre alimentare cu ajutorul carora afectiunile digestive vor fi indepartate. De asemenea, castanele mai contin si carbohidrati complecsi care ofera organismului necesarul de energie pe o perioada de timp indelungata. In alcatuirea castanelor intra o gama larga de vitamine ( B6, B9, C, E, K), dar si substante minerale precum zinc, magneziu, calciu sau potasiu.

Castanele comestibile sunt diferite de alte fructe oleaginoase prin faptul ca sunt sarace in grasimi si au un continut mai ridicat de amidon. Acestea au o textura sfaramicioasa si o aroma usoara, dulce.

Beneficile castanelor:

- detin valoroase depozite de vitamina B6 si E, dar si glucide cu absorbtie lenta, potasiu si acid linoleic (substanta care reduce colesterolul si previne bolile de inima).

- sunt o sursa importanta de hidrati de carbon, fosfor, lecitina si vitamina C.

- contin protide, lipide, calciu, fier, magneziu, mangan, zinc, potasiu, valoarea lor calorica fiind de 200 calorii la 100 g.

- caloriile continute in castane nu provin din grasimi, ci din carbohidrati.

- sunt lipsite de colesterol si de sodiu, fapt pentru care sunt o alegere foarte buna pentru cardiaci.

- sunt o buna sursa de fibre, asa ca persoanele care isi doresc sa se ingrase sau sa isi fortifice musculatura si organismul nu ar trebui sa le ocoleasca.

- contin tiamina - vitamina care completeaza rezervele de energie, echilibreaza digestia si apetitul - si riboflavina, vitamina ce imbunatateste activitatea metabolica.

- ajuta la tratarea problemelor respiratorii, cum ar fi tusea convulsiva.

- repara gaurile microscopice din vasele de sange si capilare si imbunatatesc elasticitatea acestora.

- cura de castane este recomandata in cazul depresilor.

Pentru uzul intern, se folosesc fructele proaspete de castan, care se consuma coapte, fierte, sub forma de piure si in diverse combinatii. Acestea sunt excelente ca aliment, avand proprietati stomahice, bacteriostatice, antianemice si remineralizante. Castanele comestibile sunt recomandate persoanelor cu astenie fizica si intelectuala, convalescentilor, batranilor si copiilor datorita bogatiei lor de minerale si vitamine (putin degradabile in procesul prepararii). 

Piureul din castane este unul dintre putinele produse care, prelucrate termic, pastreaza in mare parte vitaminele fructului proaspat. Datorita aportului imens de vitamine si minerale, acesta este un tonic natural extrem de puternic, fiind perfect pentru persoanele aflate in convalenscenta, in crestere, pentru sportivi, copii si batrani sau pentru cei care sufera de anemie sau astenie.

Pentru utilizari externe, sunt foarte eficiente si castanele uscate (uscarea se face la fel ca la castanele salbatice).

In cazul degeraturilor sau durerilor reumatice care se agraveaza la frig, se fierb cinci maini de castane cu trei litri de apa pana cand scad la jumatate. Se filtreaza decoctul rezultat, cu care se fac spalaturi cat mai calde posibil pe locurile afectate. Aplicarea dureaza 10-15 minute si se repeta zilnic, pana la completa vindecare.

In cosmetica este folosita masca din castane si miere pentru toate tipurile de ten, datorita proprietatilor antiinflamatoare, de reducere a fragilitatii capilarelor, fotoprotectoare pentru radiatii UV. De asemenea, aceasta masca protejeaza acidul hialuronic din piele si normalizeaza secretia glandelor sebacee.

Rezultatele sunt vizibile mai ales in intarzierea procesului general de imbatranire a pielii si in revitalizarea pielii uscate, careia ii reda supletea si catifelarea. Masca se tine pe fata timp de 30 de minute, dupa care se indeparteaza cu apa calduta. 

Sursa: 1, 2, 3

Uleiurile presate la rece

Uleiurile presate la rece au o serie de avantaje deloc de neglijat pentru sănătate. Fitoterapeutul Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie precizează că uleiurile presate la rece sunt transformate în energie şi ajută la dezvoltarea celulelor. În plus, aceste „grăsimi bune” sunt benefice în lupta cu colesterolul cel rău. Mai puţin procestae, aceste grăsimi au efecte revigorante folosite în salatele de crudităţi.

Uleiul de floarea-soarelui, foarte bogat în vitamina E, este considerat o sursă importantă de protecţie pentru artere şi pentru inimă. Această vitamină are un puternic efect antioxidant, previne îmbătrânirea celulară, stimulează sistemul imunitar şi asigură dezvoltarea normală a nervilor. Uleiul de floarea-soarelui este valoros şi pentru aportul de grăsimi polinesaturate şi de vitamina A, care ajută la creşterea oaselor şi a dinţilor, previne infecţiile de tot felul şi este responsabilă de perceperea luminii. În stare naturală, uleiul din floarea-soarelui, presat la rece, este util în alimentaţia celor cu ateroscleroză şi cu hipertensiune.

Uleiul de măsline, atât de bogat în acizi graşi nesaturaţi, în numeroase substanţe antioxidante şi în săruri minerale, este foarte gustos şi eficient în tratamentul unei game largi de afecţiuni, de la colici hepatice, gută, reumatism, hemoroizi şi până la combaterea cancerului. De asemenea, consumul frecvent de ulei de măsline presat la rece are puterea să protejeze inima, colonul, să ţină în frâu hipertensiunea arterială şi, nu în ultimul rând, ajută la evacuarea calculilor biliari. Dieta mediteraneană are succes pentru că foloseşte măslinele şi uleiul obţinut prin presarea acestora la rece, alimente valoroase pentru sănătatea sistemului cardiovascular.

Uleiul de nucă este un alt protector al bolilor de inimă. Când este administrat consecvent (câte 20-40 g pe zi), efectul său este considerabil, pentru că previne procesul de dereglare a pereţilor arteriali. Mai mult, prin aportul de minerale şi acţiunea sa hipogliceminată, acest tonic poate fi folosit de diabetici, de anemici, de persoanele cu un program de muncă foarte încărcat, dar şi de cele marcate de instabilitate emoţională. Pentru că este foarte sensibil şi poate să râncezească foarte repede, sticlele cu acest ulei se păstrează la rece.

Uleiul de susan conţine, ca şi celelalte sortimente de uleiuri, vitamina E, acizi graşi esenţiali, dar şi lecitină şi minerale, pentru a enumera doar câteva dintre elementele componente cu o mare putere terapeutică. După exemplul orientalilor care folosesc frecvent acest ulei în preparatele gastronomice, această grăsime a fost importată şi de alte ţări. Nu de multă vreme, preţioasa grăsime a fost introdusă şi în gastronomia românească pentru savoarea sa, iar nutriţioniştii care o recomandă la asezonarea salatelor asortate au în vedere efectele sale terapeutice în prevenirea bolilor degenerative (artrita, ateroscleroza şi Alzheimer) şi în creşterea imunităţii.

Uleiul extras din sâmburi de strugure s-a dovedit valoros pentru industria alimentară, apoi s-au descoperit extraordinarele lui proprietăţi terapeutice care acţionează ca un puternic stimulent imunitar. De aceea specialiştii recomandă un consum zilnic de minimum 20 de grame. Acest remediu obţinut din sâmburi prin presare la rece conţine cantităţi importante de vitamine E şi F, de minerale precum zincul, cuprul, seleniul şi de procianidine, o substanţă care are proprietăţi antiîmbătrânire, fiind de 50 de ori mai puternică decât vitamina E şi de 20 de ori mai puternică decât vitamina C.

Când este folosit în dieta zilnică, adăugat în salatele de crudităţi, uleiul din sâmburi de strugure presat la rece previne apariţia bolilor vasculare, cum ar fi ateroscleroza, fragilitatea vasculară sau arterita. Specialiştii spun că aceste atuuri se datorează grăsimilor nesaturate prezente în compoziţia uleiului, dar şi unor substanţe care împiedică procesele degenerative ale vaselor de sânge.

Specialiştii precizează că acest ulei trebuie consumat zilnic, pentru a preveni apariţia tulburărilor circulatorii, cum ar fi temuta hipertensiune arterială şi tensiunea arterială oscilantă. Un astfel de regim alimentar, cu o porţie zilnică de două linguri de ulei din acest sortiment, trebuie urmat în special de persoanele care consumă frecvent multă carne sau grăsimi rele cum ar fi uleiurile rafinate, margarinele şi alimentele prăjite.

S-a constatat că în zonele unde se consumă acest ulei (în Franţa şi Italia), bolile cardiovasculare nu sunt o ameninţare pentru populaţie. Locuitorii din aceste ţări nu au probleme nici cu sistemul nervos, iar substanţele antioxidante din sâmburii de strugure sunt eficiente, deoarece opresc procesele degenerative ce afectează creierul la vârstnici. Studiile pe această temă demonstrează că dieta cu acest ulei este un antidot promiţător împotriva bolii Alzheimer.

O altă virtute a acestui sortiment de ulei este aceea că îmbunătăţeşte vederea, astfel că vasele de sânge din ochi să funcţioneze mai eficient. Cura cu acest ulei se recomandă persoanelor cu tulburări de vedere datorate vârstei sau din cauza unor probleme circulatorii.

Sursa: clicksanatate.ro

Porumbelele si măceşele

Porumbelele sunt fructele porumbarului (Prunus spinosa L.), arbust spinos foarte raspandit in flora spontana, in zonele de campie si coline.

Prumbelele sunt drupe mici, sferice, negricioase, cu pruina (bruma) albastra, groasa. Ele au pulpa aderenta la sambure, verde, acida si pronuntat astringenta; de aceea nu pot fi consumate proaspete decat la supracoacere si in cantitate foarte mica; se recolteaza foarte tarziu, in noiembrie, dupa caderea brumei, care duce la scaderea astringentei.

La coacerea deplina, porumbele contin apa (circa 86 %), zaharuri (6-8 %), acizi ( cca 2 %), substante tanante, proteine, celuloza, polifenoli, antociani, elemente minerale (potasiu, fosfor, calciu, magneziu, fier, cupru, sodiu s.a.), provitamina A, vitaminele B1, B2, PP, C. s.a. Dintre fructe, porumbele sunt cele mai bogate in tanin. Valoarea lor energetica este de circa 56 kcal la 100 g.

In scopuri terapeutice se folosesc fructele si florile de porumbar, ambele avand efect astringent (antidiareic), diuretic, depurativ, tonifiant, antiseptic si sedativ (in bolile cardiovasculare). Totodata, fructe (sub forma de decoct) si florile de porumbar (sub forma de infuzie) contribuie la eliminarea (dezintegrarea) acidului uric din sange.

Decoctul de fructe de porumbar, o ligurita de fructe la 250 ml apa, se fierbe 20 de minute; se beau 2-3 cani pe zi; are efect antidiareic si detoxifiant; se foloseste la tratarea diareei, gutei, tusei convulsive, bronsitei cronice, hipertensiunii artreriale, cardiopatiei ischemice, dischineziei biliare, artritismului, uremiei, intoxicatiilor etc.

Mustul din fructe de porumbar se foloseste pentru oprirea scurgerii de sange din nas (epistaxis).

Florile de porumbar se recolteaza la inceputul infloriririi, deorece mai tarziu petalele se scutura cu usurinta. Intrucat sunt asezate solitar (cate una) pe ramuri, se recolteaza floare cu floare. Florile uscate sunt slab mirositoare si au gust dulceag-astringent.

Infuzia din flori de porumbar, o lingurita de flori la 250 ml apa clocotita, are ca efect detoxifiant (depurativ), diuretic si sedativ; se beau 2-3 cani pe zi; combate aceleasi boli ca si decoctul din fructe.

Măceşele

Utilizate inca din Antichitate, macesele au fost deosebit de apreciate pentru bogatia de vitamine pe care o contin. Macesul este cunoscut in popor sub numele de trandafir-salbatic, rug, cacadar, ruja, rasura. Denumirea stiintifica este de “Rosa canina” si vine de la o utilizare medicinala. Cuvantul “canina” inseamna in latina “cainesc”, iar macesele se considera a fi un bun remediu contra turbarii.

Macesul este un arbust intalnit in Europa, in nord-vestul Africii si in vestul Asiei. Acest arbust numit maces creste in zone insorite, la marginea padurilor, in pasuni, fanete, pe marginea drumurilor si a cailor ferate. Arbustul maces are o inaltime cuprinsa intre 1 si 5 m, cu o tulpina acoperita de tepi mici si ascutiti, cu frunze penate, cu flori roz pal, albe sau roz inchis. Florile au 5 petale si au un diametru de 4-6 cm.

Fructele macesului se numesc macese, au culoarea rosu sau portocaliu inchis si au o forma elipsoidala. Fructele de maces sunt folosite in scopuri medicinale. Cand macesele au culoarea rosu-inchis, se pot recolta incepand din luna august, pana la caderea brumei.

Compozitia fructelor de maces

Fructele de maces sunt foarte bogate in vitamina C – contin peste 2.000 mg la 100 g de grame de fructe. In ceea ce priveste vitamina C, macesele intrec citricele, intrec ciresele, visinele, piersicele, caisele, merele, prunele si pepenii. La continutul in vitamina A, macesele nu au egal. Fructele macesului mai contin si vitaminele B1, B2, P, K, E si acid nicotinic, malic, citric. Fructele macesului de munte (“Rosa pendulina“) au un continut mult mai mare in vitamina C.

Modalitati de preparare

Macesul este un mare rezervor de vitamine pentru organismul uman. Datorita continutului bogat in vitamine, din fructele de maces se pregatesc dulceturi, gemuri, siropuri, ceaiuri si vin. Se recomanda ca la prepararea gemurilor si siropurilor sa se foloseasca vase inoxidabile (smaltuite), pentru ca metalele descompun vitamina C.

Fructele de maces se pot consuma si sub forma de decoct – se introduc in apa, cand apa incepe sa clocoteasca (asta pentru a nu se pierde vitamina C) si se fierb 10 minute.

Ceaiul de macese este indicat in:

• tratarea bronsitei cronice
• afectiunile ficatului (maresc secretia biliara)
• afectiunile rinichilor si ale vezicii urinare
• avitaminoze
• palpitatii si in tulburari de circulatie periferic
• tratarea intoxicatiilor
• reducerea febrei
• tratarea diareei
• eliminarea viermilor intestinali.

Viermii intestinali pot fi eliminati cu ajutorul fructelor de maces in felul urmator: fructele se curata de seminte si de perisori si se transforma in pulbere, apoi se amesteca cu miere de albine.

Macesele se recomanda tuturor si in primul rand convalescentilor.

Sursa: 1, 2

Gutuile

Bogate in vitaminele B, C, E, in potasiu, calciu, magneziu, fier, gutuile sunt unele dintre cele mai aromate roade ale toamnei. Cu 63 de calorii/100 g, gutuile asigura succesul in curele de slabire. Nutritionistii recomanda persoanelor care vor sa slabeasca sa manance doua-trei gutui zilnic. Au putine calorii. Sunt insa foarte bogate in fibre alimentare, care impiedica asimilarea grasimilor. De asemenea, au proprietati diuretice si depurative, de aceea stimuleaza eliminarea toxinelor si a kilogramelor in plus. In acelasi scop poate fi folosit sucul din gutui proaspete.

In caz de anemie si pentru fortificarea organismului este recomandata tinctura de gutui: 50 g de gutuie proaspata se pun an 50 ml de alcool alimentar, se acopera vasul si se tine antr-un loc intunecos timp de o saptamana; se iau cate 15 picaturi, de 3 ori/zi. Tot pentru anemie, se recomanda consumarea, zilnic, a unei gutui crude sau fierte. De asemenea, pentru combaterea lipsei poftei de mancare, a slabiciunii de dupa o boala grea, bolnavului i se recomanda sa manance, o data pe zi, cate o jumatate de gutuie proaspata (poate fi consumata si cu miere).

Calmeaza tusea

In afara de fruct in sine, recunoscut pentru proprietatile sale emoliente, infuzia de frunze este foarte buna pentru calmarea crizelor de tuse. In plus, decoctul de gutui este un adjuvant in tratarea tuberculozei pulmonare.

Distruge celulele canceroase

Senzatia de greata si greutate in stomac dimineata trece cu o jumatate de gutuie mancata pe stomacul gol. Pentru hemoroizi, se consuma dimineata si seara cate o gutuie cu tot cu coaja, rasa si amestecata cu miere. Are efecte usor laxative, astringente (opreste sangerarile) si antiinflamatoare.

Tonifica ficatul

Bolnavii de hepatita sau cei aflati in convalescenta dupa aceasta boala trebuie sa introduca in alimentatia lor gutuia. Are proprietati tonifiante si emoliente si ajuta la regenerarea celulei hepatice. Ideal ar fi sa se faca o cura cat mai lunga cu aceste fructe, pe toata perioada cand pot fi gasite in piata. Cura nu numai ca imbunatateste activitatea hepatica, dar are si efecte de stimulare a sistemului imunitar, foarte binevenite inainte de instalarea iernii.

Ajuta la slabire

Nutriţioniştii recomandă persoanelor care vor să slăbească să mănânce două-trei gutui zilnic. Au puţine calorii. Sunt însă foarte bogate în fibre alimentare, care împiedică asimilarea grăsimilor.

Elimina toxinele

Au proprietăţi diuretice şi depurative, de aceea stimulează eliminarea toxinelor şi a kilogramelor în plus. În acelaşi scop poate fi folosit sucul din gutui proaspete. Prin bogăţia de vitamine şi minerale, sucul de gutui este recomandat de asemenea cardiacilor, anemicilor. Pentru aceasta se bea cîte o jumătate de pahar de suc proaspăt stors înainte de masă.

Stimuleaza digestia

Cunoscuta din timpuri stravechi ca un prieten al stomacului si al intestinelor, gutuia favorizeaza digestia si reduce aciditatea gastrica. In plus, datorita proprietatilor astringente si a taninurilor pe care le contine, o puteti folosi in caz de extrema urgenta pentru tratarea diareei si a enterocolitei, dar si pentru a impiedica formarea gazelor in intestin. Stomacul mai lenes va fi pus la munca de cateva feliute de gutuie mancate dupa fiecare masa copioasa.

Impotriva intoxicatiilor medicamentoase

In cazul muscaturilor de insecte, se pune pe rana o bucata de panza inmuiata in suc de gutuie; compresa inlatura otrava si contribuie la vindecarea rapida a ranii. In cazul intoxicatiilor alimentare, cu alcool sau medicamente, pentru eliminarea toxinelor din organism, sant recomandate gutuile proaspete (din soiuri acrisoare) sau consumarea a 2-3 pahare de ceai verde cu dulceata de gutui.

Antiinflamatoare si dezinfectante pentru piele si ochi

In cazul arsurilor si ranilor cu puroi, se folosesc pentru comprese decoct din seminte de gutuie sau tinctura din seminte (an proportia 1:20); tinctura are proprietati calmante si dezinfectante. In cazul pielii inflamate, al cosurilor, an fiecare dimineata si seara se spala fata cu o infuzie de seminte de gutuie sau cu o jumatate de gutuie proaspata. In cazurile de conjunctivita, blefarita se pregateste un decoct din seminte de gutuie (an proportie de 1:10), se lasa sa se raceasca, apoi se pun comprese pe ochi, timp de 3-5 minute, ca mijloc antiinflamator.

Gutuile elimina plutoniul din organism

In cazul radiatiilor, pentru eliminarea din organism cat mai repede a plutoniului, este foarte important sa va folositi de fierul din gutuie, care este foarte usor asimilabil: gutuile se dau pe razatoare, se amesteca cu zahar (an proportia 1:2) sau miere de albine si se pun la foc mic pana se dizolva zaharul; se ia de 3 ori/zi cate o lingura. Remediul se pastreaza la rece.

Alte proprietati In hipertensiunea arteriala, se pun la macerat frunze proaspete sau uscate de gutuie in alcool alimentar (100 g frunze la 20 ml alcool); se iau de 2 ori/zi cate 20-30 de picaturi. Celor care sufera de afectiuni ale sistemului cardiovascular si excretor li se recomanda consumarea gutuilor crude, ca mijloc diuretic. In cistita, este indicat sucul de gutuie (50-100 ml/zi) ca mijloc diuretic si dezinfectant. Hemoragiile uterine pot fi ameliorate luand cate un pahar de decoct de gutui uscate, de 2-3 ori/zi.In caz de depresie, dupa fiecare masa se consuma cate o jumatate de gutuie oparita in miere fierbinte sau cate o lingura de dulceata de gutui. De asemenea, 1-2 fructe se pun pe masa an camera unde doarme bolnavul. Substantele eterice care se gasesc an gutuie au proprietati antidepresive.

In cosmetica

• In mentinerea frumusetii si sanatatii parului. inca din antichitate se cunostea valoarea terapeutica a semintelor de gutui in tratarea parului fragil, cu fire foarte subtiri, sau a celui prea gras. Deaseamenea, semintele reprezinta un remediu pentru indepartarea matretii si a seboreii.

Cel mai eficient remediu este gelul de gutui. O lingura de seminte de gutui la un sfert de litru de apa: dupa ce au fiert timp de 15 minute, cand compozitia primeste un aspect gelatinos, se va filtra si, dupa ce s-a racit, se aplica pe pielea capului.

Utilizarea regulata a acestu extract vegetal va imbunatati sanatatea pielii capului. Parul nu se va mai spala atat de des si nu se va mai ingasa atat de rapid. Iritabilitatea pielii capului se va reduce, la fel ca si aparitia matretii.

• Evitarea aparitiei ridurilor: macinate sub forma de pulbere, semintele de gutui reprezinta un remediu sigur, prea neglijat pana acum, ce poate fi preparat in casa.

• Un excelent remediu il reprezinta maceratul cojilor de gutui in putin rachiu tare (lasate 15 zile) in caz de piele aspra sau pentru caratirea petelor de pe fata. Se aplica  de doua ori pe sapamana, pe pielea bine curatata.

• Semintele de gutui, macerate la rece ofera o lotiune eficienta pentru tenul obosit sau usor iritat.

• Pentru eliminarea iritatiilor frecvente ale fetei (in spcial cosurile) se va spala fata in fiecare dimineata si seara cu infuzia de seminte de gutui sau cu o jumatate de gutuie proaspata.

Sursa: 1, 2, 3, 4

Paducelul

Primul argument este de ordin estetic - primavara, paducelul ne incanta sufletul, umpland dealurile si pajistile cu roiurile lui de petale albe, plutind pe vantul primaverii. Apoi, toamna, fructele sale de un rosu viu sunt adevarate explozii de vitalitate printre copacii si tufele cu frunze uscate, culoarea lor inveselindu-ne inima atinsa de aripa melancoliei. Dar asul castigator se afla in domeniul sanatatii. Putine plante sau medicamente din lume se pot lauda cu asemenea efecte vindecatoare, in bolile de inima, ca paducelul. 

Primii care l-au studiat si l-au elogiat in tratatele lor au fost invatatii greci Galen si Dioscoride. Multe secole mai tarziu, Paracelsus introducea florile albe, fructele rosii si frunzele acestui arbore in celebrele sale elixiruri de tinerete si de viata lunga. Multi alti savanti ai Evului Mediu si, mai tarziu, ai secolului luminilor au remarcat proprietatile tamaduitoare ale fructelor rosii, ce stralucesc pe ramurile spinoase si subtirele, la inceputul lui octombrie. In prezent, paducelul este una din cele mai bine studiate plante medicinale, proprietatile sale vindecatoare fiind recunoscute de catre comunitatea stiintifica internationala.

Descrierea plantei

In lume exista nu mai putin de... 250 de specii de paducel, din care cea mai mare parte au proprietati medicinale. La noi in tara se gasesc cinci specii, cu diferente de aspect insesizabile pentru cei neinitiati si, conform studiilor efectuate, toate au virtuti tamaduitoare similare. Arborele are trei pana la sapte metri inaltime, ramurile sunt terminate cu spini puternici, iar frunzele sale sunt de un verde deschis, adanc crestate si nu foarte mari. Creste incepand cu zonele joase de campie, unde fructele ajung la maturitate in primele zile ale lui septembrie, si pana in ariile submontane, unde fructele de paducel se coc mai tarziu, inainte de caderea primelor brume. Efecte medicinale au fructele, dar si florile, cu care sunt adesea asociate in tratamente.

Recoltare si conservare

Culesul fructelor se face la sfarsitul lui septembrie - inceputul lui octombrie, inainte de a da prima bruma. Fructele ajunse la maturitate, cu o coloratie rosie intensa (nu rozii sau de un rosu inchis), se culeg de pe crengi si se pun apoi in saculeti de panza sau de hartie. Se usuca in locuri umbrite, ferite de umezeala, in strat foarte subtire (pe cat posibil fructele nu trebuie sa se atinga intre ele). Procesul de uscare este destul de indelungat (1-3 saptamani) si se incheie atunci cand pulpa fructelor de paducel este total deshidratata si usor casanta, rupandu-se cand le desfacem cu un cutit. Dintr-un kilogram de fructe proaspat culese rezulta, dupa uscare, aproximativ 300 de grame de fructe de paducel deshidratate.

Preparate din fructe de paducel

Ceaiul de fructe de paducel

Intr-un sfert de litru de apa se pun la macerat, vreme de 8-10 ore, 3-6 linguri de pulbere de paducel, dupa care lichidul se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca un sfert de litru de apa, vreme de doua minute, dupa care se lasa sa se raceasca. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ jumatate de litru de infuzie combinata, care se administreaza pe parcursul zilei. Pe cat posibil, in timpul prepararii, este bine ca extractele sa nu intre in contact direct cu metalul din strecuratoare (sunt preferate strecuratorile de plastic sau tifonul), din vase (cele mai bune sunt cele de sticla) sau din oale (vor fi preferate cele teflonate), metalul din care sunt facute va cataliza oxidarea vitaminelor si flavonoidelor.

Siropul de fructe de paducel

Intr-un borcan de sticla prevazut cu capac, se pun alternativ un strat de fructe proaspete de paducel, tocate cat mai marunt, un strat de miere (fiecare cu grosime de aproximativ doua degete), pana se ajunge la gura recipientului, unde se pune ultimul strat de miere. Se inchide ermetic vasul si se lasa la intuneric si racoare sau ingropat in pamant, vreme de patru-opt saptamani. Dupa trecerea acestui interval de timp, se filtreaza continutul (samburii nu trebuie sa ajunga in preparatul final), iar siropul obtinut se trage in sticle inchise la culoare. Este un elixir calmant pentru psihic si sistemul nervos, un excelent tonic cardiac si sustinator de efort. Se ia cate o lingura, de 4 ori pe zi, in cure de lunga durata.

Extractul de fructe de paducel

Este genul de remediu pe care cardiacii, dar si cei care fac eforturi fizice sau intelectuale intense, este bine sa il aiba in orice moment la indemana. Se obtine din tinctura de fructe de paducel, din care se evapora complet alcoolul, ramanand o pulbere rosietica fina, dulce-acrisoara si extrem de concentrata in principii active: extractul de paducel. El contine de 5-6 ori mai multe principii active decat simpla pulbere, care sunt asimilate integral de organism si nu doar in proportie de 25%, ca in cazul simplei pulberi. Ca atare, extractul este "medicamentul" cel mai concentrat care se poate obtine din paducel, asa incat nu este de mirare ca toate studiile facute in ultimele decenii cu aceasta planta au folosit extractul.

La noi in tara, extractul de fructe de paducel se gaseste combinat in proportii egale cu pulberea de flori, sub forma unor capsule cu o eficienta terapeutica remarcabila. Asocierea la extract a pulberii de flori ajuta pacientul sa beneficieze de proprietatile naturale, originale, ale plantei, eficientizand tratamentul. Dozele necesare de capsule cu extract vor fi precizate pentru fiecare tip de afectiune in parte.

Baia cu paducel

Se face folosind un remediu foarte simplu de obtinut - fiertura. Aceasta se obtine din doi pumni de frunze si boabe de paducel, care se fierb in doi litri de apa. Se strecoara si se toarna in apa din baie, impreuna cu un pumn de sare marina. Pielea, vasele de sange si circulatia sunt activate de catre principiile active din paducel, care au efecte benefice si asupra inimii si a sistemului circulator.

Tratamente interne cu paducel

Ischemie cardiaca (boala coronariana) - numeroase studii facute cu fructele de paducel arata ca aceasta planta este un tonic cardiac exceptional. Este bine de stiut, insa, ca doza si forma de administrare a paducelului sunt foarte importante in cazul afectiunilor cardiovasculare. Fara doar si poate extractul de fructe de paducel este cel mai eficient, insa in studiile facute cu doze reduse, efectele sunt foarte modeste asupra celor cu insuficienta cardiaca. In schimb, la cei care au folosit doze mari de extract (peste 900 mg pe zi), pentru o perioada de peste 8 saptamani, actiunea terapeutica a fost cu adevarat remarcabila: din a patra saptamana de cura capacitatea de efort a crescut, dispneea de efort s-a diminuat, la fel ca si senzatia de oboseala, oxigenarea tesuturilor a fost mai buna, la fel ca si starea fizica si psihica pe ansamblu a pacientilor cardiaci.

Angina pectorala - o doza de 400 mg de extract de paducel, luata de 3-4 ori pe zi, duce la rarirea frecventei crizelor cardiace dureroase, dar si a intensitatii acestora. Mai mult, extractul de paducel influenteaza in bine si starea emotionala a pacientilor, in conditiile in care tensiunea emotionala este implicata in aparitia a peste 60% din crizele de angina pectorala. Fructele acestui arbore au efect usor sedativ, reduc excitabilitatea psihica, calmand starile de panica, de anxietate, care conduc la aparitia crizei de angina pectorala.

Valori ridicate ale colesterolului - flavonoidele sunt acele substante care dau culoarea rosie a fructelor de paducel si tot ele au un puternic efect antioxidant, imbunatatind metabolismul grasimilor si impiedicand depunerea acestora pe artere. Studiile pe animale au confirmat aceste efecte benefice ale paducelului asupra nivelului colesterolului, dar si observatiile clinice facute pe pacienti umani. Se recomanda curele cu ceai de fructe de paducel, din care se bea cate un litru pe zi, vreme de 3-4 saptamani. Pentru cei hipertensivi si care au in acelasi timp colesterolul si trigliceridele marite, se recomanda urmatoarea cura:

Hipertensiunea arteriala - se administreaza extractul de fructe de paducel, cate 1000-1200 mg pe zi, in cure de 40-60 de zile, urmate de 14-21 de zile de pauza, dupa care administrarea se poate relua. Un studiu al Universitatii de Medicina din Maryland, Statele Unite, confirma efectele reglatoare ale tensiunii ale extractului de paducel, inclusiv asupra pacientilor cu diabet de tip II. Cura cu paducel este recomandata mai ales acum, la inceputul sezonului rece, dar si cand este foarte cald si sistemul cardiovascular este greu incercat. Tratamentul este mult mai eficient daca se asociaza cu o alimentatie vegetariana cu multe cruditati, saraca in sare si fara condimente iuti, indicatii valabile si pentru urmatoarea categorie de afectiuni:

Ateroscleroza - tratamentul cu paducel stopeaza evolutia acestei afectiuni si, important, previne multe dintre complicatiile sale. Se iau capsule cu extract de paducel, cate 4-6 pe zi, in cure de 3 luni, urmate de 1-2 luni de pauza, dupa care administrarea se reia. Suplimentar, se consuma ulei virgin de masline, cate 30-50 ml zilnic.

Tulburarile de ritm cardiac - studiile arata ca la aproximativ 40% dintre cei tratati cu extract de paducel, cate 900 mg pe zi, ritmul cardiac (la fel ca si tensiunea arteriala) este stabilizat. Efecte foarte bune se obtin prin asocierea paducelului cu talpa-gastei (Leonurus cardiaca), care este un alt anti-aritmic consacrat. Pe timpul tratamentului cu paducel se vor consuma alimente bogate in potasiu asimilabil (banane, mere, cartofi fierti, pepeni).

Sechele post-infarct - studii de medicina experimentala facute in mai multe laboratoare din lume au pus in evidenta faptul ca administrarea de paducel dupa infarctul miocardic favorizeaza revascularizarea muschiului cardiac, stabilizeaza valorile tensiunii arteriale, ajuta la marirea calibrului vaselor de sange care alimenteaza inima. Se administreaza extractul de fructe si pulberea de flori de paducel, cate 200 mg din fiecare, de patru ori pe zi.

Circulatie periferica deficitara - la venirea sezonului rece, se face o cura de 60 de zile cu sirop de paducel, din care se iau cate 3-4 linguri pe zi. O varianta mai puternica a acestui tratament este cel cu sirop de paducel, asociat cu pulbere, fara samburi, de macese (Rosa canina), din care se iau de trei ori pe zi cate doua lingurite. Aceste tratamente imbunatatesc circulatia la nivelul vaselor de sange de mici dimensiuni, precum si circulatia de la nivelul finei retele de vase capilare. De asemenea, bioflavonoidele din pulpa ambelor fructe intaresc peretii vaselor de sange, fiind eficiente contra fragilitatii capilare.

Reumatism degenerativ, dureri articulare - se administreaza ceaiul de paducel, cate un litru pe zi, in cure de 3-4 saptamani. Fructele rosii ale paducelului sunt un puternic antioxidant si reintineritor, care opreste procesele degenerative ale articulatiilor. Mai mult, paducelul are efecte antiinflamatoare si usor calmante ale durerii. Pentru reumaticii foarte sensibili la frig, se recomanda asocierea fructelor de paducel cu cele de maces, in proportii egale.

Tulburari specifice premenopauzei (bufeuri, palpitatii, stari de neliniste si nervozitate) - se face o cura cu extract de paducel, din care se iau 1200 mg pe zi, pe o perioada de 30 zile, cu 4 zile de pauza. Tratamentul da rezultate exceptionale atunci cand este asociat cu dieta lacto-vegetariana, cu multe cruditati.

Nevroze, stari de anxietate, atacuri de panica - se face un tratament cu ceai de paducel, din care se beau trei pahare pe zi. De regula, acest preparat se administreaza pe stomacul gol, cu 15 minute inaintea meselor principale. Are un efect calmant si de stabilizare a emotiilor, fiind in mod special recomandat pacientilor care acuza si simptome cardio-vasculare, confirmate sau nu de analizele de specialitate.

Hepatita - studii facute in spitalele din China, atat pe loturi de animale, cat si pe bolnavii cu hepatita virala de tip B si C, au aratat ca administrarea extractului de fructe de paducel duce la unii pacienti la ameliorari suprinzatoare atat a simptomelor acestor afectiuni, cat si a analizelor de sange. Se pare ca fructele de paducel au efecte hepatoprotectoare, ajutand la mentinerea functiei celulei hepatice, stimulandu-i regenerarea si stimuland totodata sistemul imunitar sa tina infectia sub control. Se administreaza extractul, cate 600 mg pe zi. Rezultate foarte bune se obtin prin asocierea paducelului cu armurariul (Sylibum marianum).

Aplicatii externe

Piele sensibila la frig - se face o baie fierbinte, cat putem suporta, cu frunze si fructe de paducel, vreme de 15-20 de minute, dupa care se aplica pe piele un ulei de samburi de struguri. Este un tratament extraordinar de prevenire a uscarii pielii, care stimuleaza circulatia si ne da o anumita imunitate la frigul iernii care se apropie. Procedura se face macar o data pe saptamana, in timpul sezonului rece.

Insomnie - se face o baie cu frunze si fructe de paducel, in care se adauga si 20 de picaturi de ulei de lavanda. Imediat dupa baie, ne stergem tot trupul, ne invelim bine si ne relaxam usor - somnul va veni numaidecat.

Precautii si contraindicatii

Paducelul este foarte bine studiat sub aspectul reactiilor adverse, in doze normale neavand reactii adverse notabile. Totusi, in fitoterapie si in nutritie exista un capitol mai putin cunoscut, si anume cel al efectelor paradoxale, care apar foarte rar (sub 1% din cazuri), exercitandu-se asupra unor persoane care au predispozitii speciale. De pilda, valeriana, care este unul din cele mai puternice sedative si somnifere, asupra unui numar foarte mic de persoane are efecte opuse, creand stari de agitatie si insomnie. In ce priveste paducelul, el poate produce in cazuri foarte rare dereglari de ritm cardiac si stari de indispozitie (dureri de cap, greata etc.). Ca atare, paducelul va fi administrat in primele 2-3 zile in cantitati mici (1-2 capsule pe zi), doza crescandu-se pana la cea normala doar daca nu apar reactiile adverse mentionate. Supradozarea paducelului, adica depasirea de 10-20 de ori a dozelor normale, care sunt 30 g la planta intreaga si 16 g la extract, pot produce aritmie cardiaca, greata si hipotensiune.

Extractul din fructe de paducel

Cercetarile aprofundate facute de catre organismul guvernamental german pentru avizarea plantelor medicinale, cunoscut sub numele de Comisia E, arata ca aceasta planta are efecte benefice certe asupra aparatului cardiovascular.

Fara doar si poate, in momentul de fata, nu exista un alt remediu natural care sa aiba o actiune atat de complexa si de intensa, pentru prevenirea infarctului miocardic, care este prima cauza de mortalitate la nivel mondial. De pilda, un studiu facut in anul 1999, pe mai bine de 1000 de pacienti suferind de insuficienta cardiaca a dat rezultate uimitoare. Conform acestui experiment, dupa sase luni, peste 65% dintre pacientii cardiaci se simteau mult mai bine sau bine dupa tratamentul intensiv cu paducel, iar la alte 10 procente dintre participanti, se constata o imbunatatire a starii de sanatate. Pe termene lungi, administrarea paducelului reduce incidenta infarctului miocardic cu mai bine de 40%, inclusiv la persoanele hipertensive, care sufera de tulburari de ritm cardiac, ori care au valori ale colesterolului si ale trigliceridelor marite.

Cura cu paducel se face vreme de 3-6 luni pe an, timp in care se administreaza cate 1-2 capsule cu extract de fructe, de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Cel mai bun moment pentru curele cu extract de fructe de paducel este la venirea sezonului rece, cand aparatul cardiovascular si sistemul nervos fac un mare efort de adaptare, dar si in perioadele foarte calduroase, cand riscul de infarct creste exponential. Paducelul, in special fructele, sunt printre cele mai bine tolerate medicamente din lume, 98% dintre cei tratati cu extract neprezentand nici un fel de reactie adversa, iar ceilalti doar simptome usoare.

Paducelul si... ranile sufletului

In medicina magica a celtilor, a galilor, dar si a tracilor, se credea ca fructele rosii ale paducelului au proprietati exceptionale de intarire a legaturilor de iubire, dar si de refacere a inimilor zdrobite din dragoste. Celtii, de pilda, aveau adevarate ritualuri la inceput de toamna, in care tinerii si tinerele erau impodobiti cu o cununa de paducel, cu frunze si fructe, pentru a-si pastra sufletul viu si pentru a-si putea iubi perechea toata viata.

Apoi, cel care era ranit in dragoste se retragea sub un paducel si ramanea tacut pana la asfintitul soarelui, incredintandu-si intr-un fel de transa sufletul spiritului acestui copac sacru, pentru a-l tamadui. Cand se intorcea, odata cu aparitia stelelor de pe cer, de la ritualul de sub paducel, sufletul sau, pana atunci chinuit, era curatat de patimi si suferinte, fiind din nou liber.

Popoarele germanice si cele slave credeau ca insusi lemnul de paducel are proprietati magice, intarind inima celor buni si slabind inima celor rai si cu ganduri necurate. Din lemn de paducel erau facute sageti ritualice cu care erau atinsi si anihilati cei banuiti a lucra cu spiritele malefice.

O parte din credintele populare despre paducel sunt in buna masura confirmate de studii moderne, care arata ca atat fructele, cat si florile, au efecte sedative si calmante, ajutand la depasirea tensiunilor psihice, calmand trairi negative cum ar fi anxietatea, panica, instabilitatea emotionala - specifice celor care au suferit deceptii sentimentale puternice.

Paducelul si varsta a treia

Tratamentul de lunga durata cu flori de paducel are efecte aproape magice asupra persoanelor in varsta. Studii facute in Franta arata ca administrarea a 2-3 cani pe zi de ceai de paducel, in cure de foarte lunga durata (6 luni minimum), previne aparitia sau agravarea bolilor de inima si a bolilor vasculare, previne depresia si alterarea capacitatilor mentale ivite odata cu varsta. Mai mult, studii facute in spitale universitare au aratat cresterea cu pana la 40% a capacitatii de efort a batranilor tratati cu paducel. Astfel, testele facute pe bicicleta medicinala si la mersul pe jos au aratat ca cei care consuma aceasta planta au o mult mai mare rezistenta la efort, respiratia lor este mai bine reglata si mai ampla, iar inima rezista mult mai bine la solicitarile indelungate, fata de cei din loturile martor. In concluzie, daca vreti sa traiti nu doar mult, ci si bine si in deplinatatea facultatilor fizice si psihice, consumati paducel.

Sursa: formula-as.ro