În urmă cu 70 de ani,
un porumbel călător a primit, pentru actul său eroic, echivalentul
pentru animale al Crucii Victoria, anume Medalia Dickin. Pasărea
avea să fie prima din multe animale onorate de societatea veterinară
caritabilă PDSA în timpul celui de-al doilea război mondial.
Pe 23 februarie 1942, un
bombardier britanic s-a prăbușit în Marea Nordului. Echipajul
aflat la bordul aeronavei se întorcea dintr-o misiune în Norvegia
când avionul a fost lovit de focul inamic și s-a prăbușit în
mare la mai bine de 160 de kilometri distanță de Anglia.
În apele înghețate ale
Mării Nordului, neavând cum să transmită prin radio coordonatele
geografice, cei patru bărbați riscau să moară în scurtă vreme.
Dar înainte de prăbușirea avionului, echipajul a reușit să
salveze arma lor secretă: un porumbel călător. Pasărea, pe nume
Winkie, a fost eliberată în speranța că va putea zbura până
acasă, în Broughty Ferry, în apropiere de Dundee, pentru a-i
alerta pe cei de la baza militară de situația echipajului.
În timpul celui de-al
doilea război mondial, porumbeii călători erau pasageri obișnuiți
ai bombardierelor Royal Air Force tocmai pentru a putea fi folosiți
în asemenea situații. În epoca dinaintea GPS-lui, salvarea
echipajelor rătăcite era mult mai puțin probabilă, astfel că
porumbeii călători erau practic ultima speranță în cazul unui
accident.
Winkie a ajuns în cele
din urmă acasă, după ce a zburat pe o distanță de aproape 200 de
kilometri. Porumbelul, extenuat și acoperit de ulei, a fost
descoperit de proprietarul său, George Ross, care a informat imediat
autoritățile RAF. Porumbelul nu transporta nici un mesaj, dar
experții din cadrul RAF au putut stabili poziția avionului prăbușit
analizând diferența de timp dintre momentul pierderii legăturii cu
echipajul și sosirea porumbelului, luând în calcul și impactul
direcției vântului și al uleiului de pe penele păsării asupra
vitezei sale de zbor.
Pe Medalia Dickin stă
inscripționat mesajul „We also serve”.
Grație porumbelului,
echipa de căutare i-a găsit pe cei patru bărbați în aceeași zi.
Elaine Pendlebury, de la PDSA, a declarat că porumbelul călător a
fost eliberat când echipajul și-a dat seama că nu aveau nicio altă
opțiune.
Winkie a fost invitatul
de onoare la baza aeriană, unde s-a ținut o cină în onoarea sa.
Un an mai târziu, porumbelul a devenit primul animal care a primit
Medalia Dickin (numită în cinstea fondatorului PDSA, Maria Dickin)
pentru „transmiterea unui mesaj în ciuda unor dificultăți
excepționale.” De atunci, peste 60 de animale au primit această
medalie, inclusiv 18 câini, 3 cai și o pisică. Însă porumbeii se
află în topul listei, primind 32 de medalii între 1942 și 1949.
Un reprezentant PDSA a
declarat pentru BBC că „astăzi, nouă – având telefoane
mobile, emailuri și alte lucruri de genul acesta – ne e foarte
greu să ne imaginăm cum funcționa comunicarea în anii '40 în
timpul războiului. Era foarte dificil, iar porumbeii au salvat cu
siguranță foarte multe vieți zburând în condiții dificile.”
Un asemenea porumbel
american, pe numele său GI Joe, a salvat peste 1000 de vieți când
a transmis un mesaj despre un sat ce urma să fie bombardat de
Aliați, dar care fusese deja recâștigat de forțele britanice.
Altul – Mary din Exeter – era folosit pentru trimiterea de mesaje
secrete și a trebuit să suporte 22 de copci după ce a fost rănit
în cursul misiunilor.
Sursa: historia.ro
Foarte interesant! Avem, noi oamenii, multe de învăţat de la necuvântătoarele din jurul nostru. Desi tehnica este foarte avansata si intelegem greu cum se comunica in anii 40 (fara GPS si sateliti), mai sunt şi astăzi situaţii în care oamenii ajung să ceară ajutor porumbeilor (nu doar să îi mănânce!). Am citit zilele trecute că rebelii/opoziţia din oraşul Homs din Siria, oraş închis, complet izolat de restul lumii, fără electricitate şi comunicaţii,bombardat zilnic de autorităţile siriene, folosesc porumbeii călători pentru a comunica în exterior! Articolul din ziar menţiona, despre sirieni, că au fost printre primii oameni de pe pământ care au folosit porumbeii voiajori ca mijloc de comunicare. În acelaşi sens, am gasit că în Siria şi Irak a apărut creşterea porumbeilor voiajori la anul 1150 e.n. (în lista cronologică a invenţiilor). Pe de altă parte ..în Europa, am înţeles, că sunt doar vreo 200 de ani de istorie în acest domeniu. Aşa este?
RăspundețiȘtergereSincer, nu stiu istoria porumbeilor voiajori, dar stiu ca in prezent porumbeii si toate pasarile calatoare sunt foarte dezorientate din cauza modificarii undelor electromagnetice ale pamantului. Sunt tot mai multi porumbei voiajori care se pierd pe drum si nu mai ajung la destinatie.
Ștergere