15 martie 2012

Porumbelul care a salvat patru vieți în timpul celui de-al doilea război mondial




În urmă cu 70 de ani, un porumbel călător a primit, pentru actul său eroic, echivalentul pentru animale al Crucii Victoria, anume Medalia Dickin. Pasărea avea să fie prima din multe animale onorate de societatea veterinară caritabilă PDSA în timpul celui de-al doilea război mondial.

Pe 23 februarie 1942, un bombardier britanic s-a prăbușit în Marea Nordului. Echipajul aflat la bordul aeronavei se întorcea dintr-o misiune în Norvegia când avionul a fost lovit de focul inamic și s-a prăbușit în mare la mai bine de 160 de kilometri distanță de Anglia.

În apele înghețate ale Mării Nordului, neavând cum să transmită prin radio coordonatele geografice, cei patru bărbați riscau să moară în scurtă vreme. Dar înainte de prăbușirea avionului, echipajul a reușit să salveze arma lor secretă: un porumbel călător. Pasărea, pe nume Winkie, a fost eliberată în speranța că va putea zbura până acasă, în Broughty Ferry, în apropiere de Dundee, pentru a-i alerta pe cei de la baza militară de situația echipajului.

În timpul celui de-al doilea război mondial, porumbeii călători erau pasageri obișnuiți ai bombardierelor Royal Air Force tocmai pentru a putea fi folosiți în asemenea situații. În epoca dinaintea GPS-lui, salvarea echipajelor rătăcite era mult mai puțin probabilă, astfel că porumbeii călători erau practic ultima speranță în cazul unui accident.

Winkie a ajuns în cele din urmă acasă, după ce a zburat pe o distanță de aproape 200 de kilometri. Porumbelul, extenuat și acoperit de ulei, a fost descoperit de proprietarul său, George Ross, care a informat imediat autoritățile RAF. Porumbelul nu transporta nici un mesaj, dar experții din cadrul RAF au putut stabili poziția avionului prăbușit analizând diferența de timp dintre momentul pierderii legăturii cu echipajul și sosirea porumbelului, luând în calcul și impactul direcției vântului și al uleiului de pe penele păsării asupra vitezei sale de zbor.

Pe Medalia Dickin stă inscripționat mesajul „We also serve”.

Grație porumbelului, echipa de căutare i-a găsit pe cei patru bărbați în aceeași zi. Elaine Pendlebury, de la PDSA, a declarat că porumbelul călător a fost eliberat când echipajul și-a dat seama că nu aveau nicio altă opțiune.

Winkie a fost invitatul de onoare la baza aeriană, unde s-a ținut o cină în onoarea sa. Un an mai târziu, porumbelul a devenit primul animal care a primit Medalia Dickin (numită în cinstea fondatorului PDSA, Maria Dickin) pentru „transmiterea unui mesaj în ciuda unor dificultăți excepționale.” De atunci, peste 60 de animale au primit această medalie, inclusiv 18 câini, 3 cai și o pisică. Însă porumbeii se află în topul listei, primind 32 de medalii între 1942 și 1949.

Un reprezentant PDSA a declarat pentru BBC că „astăzi, nouă – având telefoane mobile, emailuri și alte lucruri de genul acesta – ne e foarte greu să ne imaginăm cum funcționa comunicarea în anii '40 în timpul războiului. Era foarte dificil, iar porumbeii au salvat cu siguranță foarte multe vieți zburând în condiții dificile.”

Un asemenea porumbel american, pe numele său GI Joe, a salvat peste 1000 de vieți când a transmis un mesaj despre un sat ce urma să fie bombardat de Aliați, dar care fusese deja recâștigat de forțele britanice. Altul – Mary din Exeter – era folosit pentru trimiterea de mesaje secrete și a trebuit să suporte 22 de copci după ce a fost rănit în cursul misiunilor.

Sursa: historia.ro

2 comentarii:

  1. Foarte interesant! Avem, noi oamenii, multe de învăţat de la necuvântătoarele din jurul nostru. Desi tehnica este foarte avansata si intelegem greu cum se comunica in anii 40 (fara GPS si sateliti), mai sunt şi astăzi situaţii în care oamenii ajung să ceară ajutor porumbeilor (nu doar să îi mănânce!). Am citit zilele trecute că rebelii/opoziţia din oraşul Homs din Siria, oraş închis, complet izolat de restul lumii, fără electricitate şi comunicaţii,bombardat zilnic de autorităţile siriene, folosesc porumbeii călători pentru a comunica în exterior! Articolul din ziar menţiona, despre sirieni, că au fost printre primii oameni de pe pământ care au folosit porumbeii voiajori ca mijloc de comunicare. În acelaşi sens, am gasit că în Siria şi Irak a apărut creşterea porumbeilor voiajori la anul 1150 e.n. (în lista cronologică a invenţiilor). Pe de altă parte ..în Europa, am înţeles, că sunt doar vreo 200 de ani de istorie în acest domeniu. Aşa este?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sincer, nu stiu istoria porumbeilor voiajori, dar stiu ca in prezent porumbeii si toate pasarile calatoare sunt foarte dezorientate din cauza modificarii undelor electromagnetice ale pamantului. Sunt tot mai multi porumbei voiajori care se pierd pe drum si nu mai ajung la destinatie.

      Ștergere

Daca doresti sa-mi spui parerea ta despre acest articol sau sa mai adaugi ceva, te rog sa scrii mai jos.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare