25 septembrie 2012

Nucile



Fructe oleaginoase deosebit de nutritive şi vitalizante, foarte indicate în perioada rece a anului, nucile conţin, la 100 g, 15 g de proteine, 60 g de lipide, 15 g de glucide şi 2,4 g celuloză. Sunt bogate în minerale ca sodiu, potasiu, calciu, magneziu, clor, fosfor, sulf, fier, cupru, zinc şi iod. Conţin vitaminele C, B1, B2, B5, vitamina PP şi caroten. Au valoarea calorică 630 la 100 g.

Pe lângă faptul că sunt foarte hrănitoare, nucile au şi valoare terapeutică bine definită. Le sunt recunoscute atît proprietăţi laxative cât şi antidiareice, virtuţi antitoxice la nivelul pielii şi al circulaţiei limfatice şi, de asemenea, o acţiune vermifugă, în special asupra teniei.

Cura cu nuci este indicată ca adjuvant în tulburările de stomac şi intestine: ulcere, dispepsii, iritaţii, pirozis, diaree, constipaţie. Unii le reproşează că provoacă afte şi inflamaţii bucale, iritaţii ale mucoasei anale şi inducerea de crize hepatice. Aceste neajunsuri pot fi evitate dacă după consum clătiţi gura cu un decoct de salvie sau luaţi o linguriţă de miere de albine, pe care o "plimbaţi" prin gură pentru a calma iritaţia, apoi clătiţi gura cu apă caldă. Sfărâmate la mixer sau făcute pudră, nu provoacă iritaţie. În cură, doza maximă, echivalentă cu un fel de mâncare sățioasă, nu trebuie să depăşească 100 g pe zi, timp de o lună, sau 100 g o dată la doua zile, timp de două luni. Se mestecă îndelung.

Datorită conţinutului bogat în cupru, nucile sunt indicate în dieta persoanelor cu anemie, a persoanelor cu reumatism şi artroze, în stări precanceroase şi tuberculoză, în special tuberculoză osoasă şi, de asemenea, la bolnavii de sifilis şi blenoragie. Constituie un excelent adjuvant în scrofuloză pentru că favorizează drenajul limfei şi al pielii. Această calitate o recomandă în tratamentul adenitelor supurate, în eczeme şi impetigo.

Conţinutul bogat în zinc o recomandă ca tratament adjuvant în astenie, întîrzieri de creştere, tulburări ale sistemului nervos, afecţiuni ale pielii, psoriazis şi impotenţă. Este importantă ca adjuvant în caz de disfuncţii endocrine, tulburări ale hipofizei şi insuficienţă suprarenală, tulburări de ciclu menstrual şi tulburări de menopauză.

Nucile conţin tanin - de aceea au un efect astringent, folositor în tratamentul diareei. La persoanele constipate, pentru eliminarea materiilor fecale, nucile trebuie ţinute în apă câteva ore, apoi uscate şi mâncate.

Pentru cei surmenaţi şi slăbiţi (astenici) se recomandă următoarea reţetă energizantă: un pumn de nuci tăiate mărunt, amestecate cu o lingură de miere se mestecă îndelung, după care se bea un pahar de suc de fructe. Se recomandă  să  fie înmuiate, în apa, în prealabil, cel putin 3 ore, pentru a se activa enzimele.

Contrar unor afirmaţii vehiculate, nucile nu sunt contraindicate la hepatici, doar că aceştia vor trebui să consume cantităţi mai mici, stabilindu-şi singuri toleranţa personală. În orice caz nu se vor depăşi 100 g pe zi.

Pentru diabetici, nucile reprezintă un aliment preţios datorită conţinutului lor sărac în glucide.

Nucile nu provoacă tulburări şi dificultăţi de digestie dacă sunt corect asociate. Compoziţia meniurilor în care sunt incluse le fac indigeste. Datorită conţinutului lor bogat în grăsimi, felurile de mâncare asociate trebuie să fie uşoare. Ele nu vor fi incluse într-o cină copioasă sau la prânz după un mic dejun foarte bogat. Se combină bine cu crudităţi, verdeţuri, fructe acide şi nu trebuie asociate cu carnea, făinoasele, amidonul, produse de patiserie şi dulciuri. Prin calităţile şi conţinutul lor, nucile pot înlocui carnea, constituind un aliment de bază în hrana vegetarienilor.

Nucile au un nivel de antioxidanți de doua ori mai mare decât celelalte fructe înrudite. De asemenea ele nu conțin gluten - o substanță la care unele persoane prezintă intoleranta.

Uleiul de nucă

De el ar putea profita toţi cei care suferă de hipercolesterolemie şi sunt predispuşi la ateroscleroză. Având 73-84% acizi graşi polinesaturaţi, uleiul de nucă se situează pe primul loc între uleiurile nesaturate, înaintea uleiului de soia (50-60%) şi a celui de porumb (40-50%), pentru proprietăţile sale anticolesterolice. El conţine acid linoleic, linolenic şi oleic şi foarte puţini acizi graşi saturaţi (palmitic şi stearic). Datorită conţinutului bogat în acizi graşi polinesaturati sau esenţiali, el este indicat în curele de protecţie a aparatului cardio-vascular. În caz de hipercolesterolemie, este indicată o cură cu durata de 8-10 zile pe lună, cu două linguri administrate dimineaţa pe nemâncate. Are proprietăţi tonice. Este indicat doar uleiul presat la rece. Gustul său este extrem de apreciat de către cunoscători. Doza de consum curent oscilează între 20 şi 40 g pe zi, în funcţie de necesarul de lipide. Este indicat în tratamentul teniazei. Acesta este foarte simplu de urmat: se administrează timp de trei zile consecutiv, în locul mesei de seară, o salată de cartofi preparată cu 60 g de ulei de nucă.

Extern, frecţia cu ulei de nucă a întregului corp este indicată în tratamentul copiilor anemici şi rahitici. 

24 septembrie 2012

Afinul



Afinul (Vaccinium myrtillus) este un arbust, care creşte la munte, cu fructe de culoare negru‑albăstrui şi gust duce‑acrişor. Frunzele şi fructele de afin sunt folosite de secole pentru efectele terapeutice pe care le are asupra sănătăţii umane. Ceaiurile şi sucurile de afine reprezintă o sursă extrem de bogată de vitamina A şi C, dar şi de nutrienţi precum flavonoide şi antocianine, care protejează organismul uman împotriva diabetului şi bolilor de inimă.


Frunzele de afin conţin "insulină vegetală"

Din frunze de afin se prepară un ceai recomandat celor cu diabet, având proprietatea de a scădea zahărul din sînge, acţiune datorată mirtilinei, substanţă denumită şi "insulină vegetală".
Pentru a mări eficacitatea ceaiului, frunzele de afin se pot asocia cu păstăi de fasole şi frunze de dud. Ceaiul se bea neîndulcit, câte o ceaşcă înaintea fiecărei mese principale.
Ceaiul dietetic recomandat diabeticilor are în compoziţia sa, pe lângă alte plante, şi frunze de afin. Datorită conţinutului în tanin, frunzele au acţiune astringentă, folosindu‑se şi în diaree, iar datorită arbutinei, au proprietăţi bacteriostatice, utilizîndu‑se ca antiseptic urinar şi uşor diuretic. Se mai recomandă în cazuri de gută şi reumatism.

Efectele curative ale afinelor

Fructele de afin sînt bogate în tanin, pectine, mirtilină, acizi organici (acid malic, citric, oxalic, lactic, succinic), dar cea mai mare bogăţie a lor sunt provitamina A şi vitamina C. Aceste vitamine, în combinaţie cu pigmentul antocianină, îmbunătăţesc acuitatea vizuală, circulaţia sângelui la nivelul ochilor şi la nivelul sistemului nervos şi pot preveni sau ajuta la tratarea unor boli de ochi precum retinita pigmentoasă, glaucomul, miopia. Aceste efecte benefice sunt datorate antocianinelor, care ajută la protejarea ţesuturilor retinei împotriva radicalilor liberi.

Vitaminele şi nutrienţii din afine au o mare eficienţă şi împotriva oboselii ochilor sau a orbirii pe timp de noapte.

Ceaiul de afine combate diareea, are proprietăţi antiseptice în infecţiile intestinale, mai ales în gastroenterite, contribuind la ameliorarea proceselor de fermentaţie şi putrefacţie. Unii autori le recomandă în combaterea oxiurilor.

Ceaiul de afine poate fi făcut dintr-o linguriţă şi jumătate de fructe uscate, peste care se toarnă două pahare cu apă fiartă şi răcită. Fructele se lasă la macerat opt ore, apoi se bea întreaga cantitate de lichid în cursul unei zile. Pentru a mări acţiunea astringentă şi antiseptică a fructelor de afin, se adaugă coajă de stejar, flori de muşeţel şi frunze de mentă.

Tot din fructe de afin se mai pot prepara lichior şi vin, care au proprietăţi antiseptice şi astringente. Consumate în stare proaspătă, afinele reglează scaunele, fac să înceteze fermentaţiile intestinale, ameliorează inflamaţiile hemoroidale şi restabilesc pofta de mîncare.

Flavonoidele, antocianinele şi glucochinina

Alături de vitamine, afinele mai conţin flavonoide, antocianine şi glucochinină, care ajută la prevenirea şi tratarea afecţiunilor vasculare sau problemelor sanguine precum varice, tromboză venoasă, angină, fragilitatea capilarelor.

Flavonoidele reprezintă o clasă de compuşi naturali întâlniți în plante, care funcţionează la nivelul organismului plantelor ca antioxidanţi. Aceşti compuşi sunt, de fapt, pigmenţi ai plantelor şi chiar dacă nu sunt enumeraţi printre nutrienţii vegetali esenţiali, aceştia ajută la sinteza de vitamina C în organism. Flavonoidele sunt necesare organismului şi datorită faptului că protejează pereţii capilarelor şi organismul împotriva infecţiilor. Deficitul de flavonoide în organism influenţează rănirea cu uşurinţă, după care este nevoie de un timp îndelungat pentru refacerea ţesuturilor lezate.

Antocianina este, de asemenea, un pigment regăsit în corpul plantelor, la nivelul vacuolelor celulare. Conferă pigmentul de culoare multor plante şi flori, fiind tot un antioxidant, protejând plantele împotriva razelor UV, pe care le absoarbe.

Glucochinina este un compus regăsit în majoritatea fructelor bace (zmeură, fragi, căpşuni, smochine, mure, struguri, afine) şi a fost folosită în multe cercetări ştiinţifice efectuate asupra bolnavilor de diabet, deoarece specialiştii consideră că această substanţă reduce nivelul de zahăr din vasele de sânge şi, prin urmare, reduce dependenţa de administrarea insulinei.

Pentru prevenirea şi tratarea gastritei şi a ulcerului peptic

Ceaiurile de afine ajută şi la vindecarea diferitelor afecţiuni ale stomacului şi la calmarea problemelor tractului digestiv. Acest fapt se datorează taninurilor din afine, care mai ajută şi la vindecarea mai rapidă a leziunilor sau la reducerea inflamaţiilor de la nivelul laringelui în cazul gripei, răcelii sau diferitelor tipuri de alergii.

Peste toate, efectele antioxidante ale vitaminelor şi celorlalţi compuşi nutritivi din afine protejează împotriva oxidării celulelor care ar putea provoca pierderi de memorie asociate cu vîrsta înaintată şi disfuncţii cognitive, cum ar fi în cazul maladiei Alzheimer.

20 septembrie 2012

Astenia de toamnă




Pe masura ce zilele se micsoreaza si vremea incepe sa se raceasca se accentueaza oboseala, sistemul imunitar este mai slabit, iar psihicul are si el de suferit. Suntem predispusi la depresie, devenim mai irascibili, ne confruntam cu dificultati de concentrare, cu insomnie si cu flucuatii ale apetitului. Toate aceste simtome indica un singur vinovat: astenia de toamna. 

Modificarile climatice afecteaza, in special, femeile cu varste cuprinse intre 18 si 30 de ani, acestea fiind mai sensibile si predispuse, astfel, la depresii  senzoniere. Natura vine in sprijinul celor care sufera din cauza asteniei de toamna si ofera numeroase remedii, la indemana oricui. Specialistii in nutritie recomanda, in aceasta perioada, alimente si plante care sa ajute organismul sa faca fata provocarilor climatice. Cateva plante pot fi folosite pentru prevenirea si ameliorarea simtomelor asteniei de toamna:


Valeriana are efect calmant, antidepresiv şi este folosită pentru tratarea hiperexcitabilităţii nervoase, anxietăţii şi insomniei. Se găseşte sub formă de capsule, tinctură şi ceai, iar dacă este administrată cu 30 de minute înainte de culcare oferă un somn liniştit. Atenţie la efectele adverse! Consumată în doze mari, valeriana poate cauza dureri de cap, ameţeală şi poate reduce viteza de reacţie.


Sunătoarea combate insomniile şi depresiile, fiind excelentă în perioadele de astenie. Însă şi aceasta poate avea efecte adverse - cele mai întâlnite sunt disconfortul gastric, durerile de cap, senzaţia de uscăciune a gurii.

Rozmarinul sub formă de ceai, frunze sau ulei, ajută la combaterea oboselii şi a durerilor de cap, având efect tonifiant.

Produse apicole pentru întărirea sistemului imunitar: mierea, polenul, lăptişorul de matcă şi celelalte produse ale stupului sunt o sursă importantă de vitamine şi minerale, esenţiale pentru întărirea organismului, şi pot fi consumate de oricine, cu excepţia bolnavilor de diabet. Combat stările gripale, bolile de stomac, anemia, insomniile şi multe alte afecţiuni, menţinând sănătatea fizică şi psihică. Mierea de tei şi cea de salcâm sunt cele mai indicate pentru ameliorarea simptomelor asteniei de toamnă. 

Daca doriti bunatati de la albinute va recomand din suflet albinuta veninoasa, unde toata munca o fac cu mare pasiune si iubire fata de sanatate.

Terapia prin lumina este unul dintre cele mai eficiente remedii pentru astenia de toamnă. Petreceţi mai mult timp în aer liber şi profitaţi de lumina naturală, aceasta fiind cea mai simplă modalitate de a spori cantitatea de vitamina D din organism.

Organizaţi-vă timpul, stabiliţi-vă un program şi rezervaţi-vă cel puţin 8 ore de somn pe noapte. În această perioadă trebuie mărit consumul de fructe, lactate, cereale, făinoase, spun specialiştii. O dietă cât mai echilibrată şi sănătoasă vă poate feri de depresie.

Sursa: 12

17 septembrie 2012

Culorile



Culorile ne pot ajuta sa ne constientizam mai bine nevoile, starile sufletesti, tendintele interioare si chiar unele dorinte profunde. Dar cum pot face aceasta tocmai culorile? Observam uneori ca dorim sa avem in preajma noastra anumite culori, sa achizitionam haine sau lucruri de o anumita culoare, sau ca ne simtim confortabil intr-un anumit mediu cromatic. Uneori simtim respingere fata de unele culori. Aceasta preferinta sau respingere fata de anumite culori are pentru fiinta noastra anumite semnificatii. Vom descoperi in continuare ce semnifica preferintele, respectiv respingerile noastra in legate de culori.

Preferinta preponderenta fata de anumite culori

Rosu semnifica starea de efervescenta launtrica, miscare, energie, dinamism, forta, vigoare.

Portocaliu semnifica nevoia de senzualitate, de conservare fizica, aspiratia catre trairile erotice plenare, satisfacerea pornirilor sexuale, exacerbarea senzatiilor amoroase, nevoia de liniste, fascinatia confortului fizic.

Galben semnifica dorinta de a realizare interioara, speranta in fericire, aspiratia catre desavarsire.

Verde semnifica o structura mobila, flexibila, adaptabila la schimbarea situatiilor, a imprejurarilor, a contextelor problematice.

Albastru semnifica modalitate pasnica, afectuoasa de abordare a ambiantei, a situatiei si a problemelor, inteligenta dublata de afect, admirabila armonie interioara.

Indigo semnifica o fiinta foarte evoluata, detasata de contingent, integrata in ideal, care se afla deasupra a tot ceea ce este profan si efemer; in unele situatii aceasta arata revolta si evadarea dintr-un mediu perceput ca nefiind asa cum ar trebui sa fie si care nu o satisface cu nimic pe respectiva fiinta.

Violet semnifica dorinta de a stabili relatii intime fundamentale ideale, care sa ofere satisfactii depline armonizand total fiinta; exprima, de asemenea, fascinatia intelepciunii, tendinta de a atinge realitatea ultima, nevoia adevarurilor de nezdruncinat, concretizarea sui-generis a idealurilor.

Respingerea unor culori

Rosu indica fragilitate, slabiciune, teama de actiune si influentele mobilizatoare ale mediului exterior.

Portocaliu indica inhibarea, pudoarea excesiva, frigiditatea psihica, subordonarea, refularea sexuala, inchistarea in prejudecati, respingerea nefireasca a nevoilor si trebuintelor elementare naturale, frustrarea.

Galben indica deziluzia, dezamagirea, deceptia, izolarea masochista, retragerea dureroasa in sine.

Verde indica rigiditate, inflexibililtate, teama de a schimba modul de actiune, punctul de vedere si atitudinile, chiar atunci cand situatiile o impun; in esenta, indica rezistenta la schimbare.

Albastru indica neimplinirea aspiratiei de liniste si echilibru interior profund, lipsa afectiunii si a increderii in cei care ne inconjoara, frustarea afectiva, egoismul, frica de dragoste.

Indigo indica dorinta de concret, tendinta de a mentine un control activ asupra ambiantei, dorinta de integrare in actiuni pozitive, efective.

Violet indica dizarmonia interioara, nerealizarea idealurilor, alienarea, lipsa ambiantei sublime, dorinte intime, teama obsesiva de deziluzie, frica de angajare in relatii personale profunde.


14 septembrie 2012

În Poiana cu Goruni



Am ajuns la postarea 100 si m-am gandit sa va pun niste fotografii de la Festivalul international de folclor ( ideea mi-a dat-o Cristi ), la care am participat si eu in data de 26 august, in frumoasa si impresionanta Poiana cu Goruni de la marginea localitatii Vinerea - Cugir. Zeci de artisti si asambluri romanesti, ucrainiene, rusesti, grecesti, manghiare si irlandeze au venit pentru a lua parte la un mare eveniment dedicat folclorului.
Acest festival a luat nastere in 2010, cand s-au implinit 700 de ani de la prima atestare documentara a localitatii Vinerea si de atunci, la initiativa Primariei Cugir, se desfasoara in fiecare an, timp de 4 zile.














A fost o zi minunata, mai ales ca printre tinerele talente se afla și nepoatele mele, Paula și Diana (dreapta si stanga).


11 septembrie 2012

Râpa Roşie - Sebeş




Pentru cei care trec prin Sebeș, judetul Alba, nu trebuie să rateze o plimbare la rezervaţia naturală Râpa Roşie, aflată la doar 3 km de oras. Am spus bine plimbare, pentru că accesul cu maşina nu este prea recomandat, drumul fiind neamenajat. Sunt niste proiecte în prezent de asfaltare a drumului şi de amenajare a spatiului în scop turistic, dar nu sunt de acord cu acest lucru, pentru că valoarea Râpei Roşii este data chiar de sălbaticia ei şi de liniştea cu care este înconjurată.

Râpa Roşie este o rezervaţie geologică cu o suprafaţă de 10 ha. Pereţii săi au înălţimi cuprinse între 80 si 100 m. Este singura rezervaţie din România, de acest gen; formaţiunile sale pot fi comparate cu cele întâlnite în Marele Canion din Colorado. Apa a săpat pe un substrat variat (pietrişuri, nisipuri cuarţoase, gresii) forme ciudate: coloane, turnuri, piramide - toate de culoare roşiatică.



Hăuri adânci se deschid în stânga şi dreapta, iar apa de ploaie formează pârâiaşe sângerii, care se prăvălesc în fundul văgăunilor cu un zgomot sinistu. Pasările au săpat în lut zeci şi zeci de găuri. Coborârea spre pod, peste apa Secaşului atrage atenţia asupra tunelurilor săpate de apa de ploaie, care cu timpul se surpă formând şanturi enorme.

Dacă te nimereşti în zonă în preajma zilei de 1 Mai, poţi să vânezi şi un concurs de aeromodele, Fun fo Fly, care se organizează anual de către pasionaţii domeniului şi dacă îmi aduc bine aminte ţine o săptămână.  



Şi dacă tot v-am vorbit despre Rapa Roşie, cred că o să-mi iau bicicleta şi am să fac o mica plimbare la această minune a naturii. Vă astept şi pe voi !


10 septembrie 2012

Dovleacul




Această postare am furat-o de pe blogul lui Ariel - Frumoasa verde, un blog drag mie, în care gasiţi informaţii foarte preţioase în mai multe domenii, printre care şi despre sănătate şi alimentaţie.

Culoarea galben-portocalie dovedește că dovleacul este plin de betacaroten, ce îi conferă proprietăţi antiinflamatoare şi antioxidante. Betacarotenul împiedică apariţia bolilor cardiovasculare şi diminuează riscul apariţiei diabetului. Dovleacul este o legumă săracă în calorii, care nu conţine grăsimi saturate sau colesterol, însă este o sursă bogată de fibre, antioxidanţi, minerale, vitamine, fiind recomandat de dieteticieni pentru controlul colesterolului şi reducerea greutăţii. Dovleacul este recomandat persoanelor cu afecţiuni cardiovasculare, dar şi celor cu risc de a dezvolta tumori canceroase. Dovleacul copt este indicat persoanelor care suferă de anemie, deoarece este bogat în acid folic (vitamina B9). 100 g de dovleac asigură 70% din necesarul zilnic de vitamina A.

Efecte terapeutice

Reduce riscul de cancer de colon. Dovleacul are un conţinut bogat în fibre alimentare, care protejează mucoasa colonului, precum şi de vitamina A, care oferă o bună protecţie antioxidantă. Persoanele care suferă de diabet sau afecţiuni cardiovasculare se vor vindeca mult mai repede dacă includ în dietă supe sau mâncăruri cu dovleac crud.

Combate viermii intestinali. Un gram de seminţe de dovleac conţin tot atâtea proteine cât un pahar cu lapte. Un consum regulat de seminţe de dovleac, în stare crudă, ţine departe viermii intestinali. În caz de oxiuri, copiilor li se dau câte 10-15 seminţe de dovleac decojite zilnic, iar adulţii vor lua câte 20-30 de seminţe pe zi. Trebuie păstrată pieliţa fină şi uscată pe ele şi mestecate foarte bine. După o oră, se ia o linguriţă cu ulei de ricin. Seminţele crude de dovlecel sunt o sursă bună de magneziu, mangan şi fosfor, ce cresc imunitatea ficatului.

Regenerează celulele pancreatice. Ajută la regenerarea celulelor pancreatice deteriorate, ducând la creşterea nivelului de insulină din sânge. Pentru a beneficia de proprietăţile acestui miracol al naturii, trebuie consumat fiert, copt, adăugat în mâncăruri sau preparat ca un piure.

Bun în afecţiunile prostatei. Ca remediu popular este folosit de persoanele care suferă de prostată, fiind cunoscute proprietăţile acestuia de a combate tumorile maligne ale acestei boli. Acizii graşi conţinuţi de uleiul seminţelor de dovleac ajută la menţinerea sănătoasă a vaselor de sânge, a ţesuturilor şi nervilor.

Calmant uşor al sistemului nervos. Dacă suferi de insomnii sau ai un somn agitat, încearcă o metodă bătrânească: bea înainte de culcare 50 ml de suc de dovleac proaspăt, amestecat cu o linguriţă de miere de albine. Ca efect secundar, ai putea scăpa de pungile de sub ochi, care apar în timpul somnului.

Eficient în arderea caloriilor. Supraponderalilor le sunt de ajutor dietele cu 1,5 kg de dovleac pe zi, fiert sau copt la cuptor. Se mănâncă împărţit în 5 porţii, cald sau rece. Se poate servi stropit cu suc de grepfrut sau lămâie. Pentru arderea mai rapidă a grăsimilor se condimentează cu boia de ardei iute.

Sucul de dovleac este diuretic. Poate fi utilizat în afecţiunile cardiovasculare, afecţiuni ale ficatului, rinichilor şi constipaţii rebele. În funcţie de afecţiune, se pot consuma de trei ori pe zi câte 100 ml suc. Pentru a obţine sucul de dovleac se alege un dovleac copt bine care se curăţă de coajă şi seminţe, se taie bucăţele, se stoarce sucul cu ajutorul unui storcător, iar lichidul obţinut se consumă imediat.

Atenţie! Dacă ai alergie la castraveţi sau dovlecei, se poate să fii alergic şi la dovleac.

05 septembrie 2012

Amigdalina - vitamina B17



Cancerul si-ar putea gasi leacul in consumarea unor alimente care contin amigdalina. Vitamina B17 nu doar ca previne aparitia bolii, ci chiar ajuta la tratarea pacientilor suferinzi. Cu toate acestea, industria farmaceutica, direct interesata sa-si vanda produsele, continua sa nege calitatile vindecatoare ale amigdalinei. Un documentar realizat in urma cu aproape 40 ani prezinta o ipoteza uimitoare, potrivit careia cancerul ar putea fi tratat extrem de usor, cu ajutorul vitaminei B17. Conform dezvaluirilor prezentate in material, crunta boala, pe care nimeni si nimic nu reuseste sa o combata de zeci de ani, nu ar reprezenta decat “ o boala a deficientei “, ce apare la persoanele al caror organism sufera de o lipsa a amigdalinei. Desi o asemenea descoperire ar duce la salvarea a milioane de vieti annual, realizatorii filmului sustin ca asociatiile medicale si companiile farmaceutice tin secret acest lucru si resping cu orice pret promovarea acestui leac, care le-ar atrage, practic, falimentul. Pentru a dovedi aceasta ipoteza, documentarul realizat de catre americanul G. Edward Griffin, in 1974 prezinta mai multe cazuri de persoane bolnave de cancer care s-au vindecat dupa ce au urmat un tratament cu amigdalina, precum si marturii ale unor medici care au folosit aceasta metoda pentru tratarea bolnavilor.

Companiile farmaceutice au blocat “elixirul”

Institutiile medicale si farmaceutice au numit filmul drept frauda si o sarlatanie, dar, in ciuda acestui fapt, medicii au continuat sa utilizeze noul “elixir”, dovedind utilitatea medicamentului. S-a trecut imediat la intimidarea curantilor, s-au confiscat filme si carti ce promovau noul leac si chiar au fost arestate persoanele care organizau manifestatii publice pentru promovarea miraculosului medicament. Acest tip de medicament a fost astfel abandonat de catre majoritatea medicilor. Cu toate acestea, desi in multe locuri este considerata o metoda neconventionala, vindecarea cancerului cu vitamina B17 este posibila in prezent in clinici din tari precum Marea Britanie, Germania, Mexic sau Elvetia.

Descoperire veche de 5000 de ani

Potrivit documentarului, cancerul apare la persoanele cu deficit de amigdalina (vitamina B17), fiind asemanator, din acest punct de vedere, bolilor precum scorbutul (deficit de vitamina C) sau pellagra (deficit de vitamina B3). Vitamina B17 este o vitamina mai putin cunoscuta la ora actuala, insa ea a fost descoperita cu mai bine de 5000 de ani in urma, fiind folosita de catre egipteni si de catre locuitorii Chinei Antice, care au numit-o amigdalina, deoarece era extrasa din migdale amare. Elixirurile facute pe baza amigdalinei erau consumate in special pentru mentinerea sanatatii, fiind cunoscute efectele detoxifiante ale acesteia. Amigdalina a fost folosita ulterior de greci si romani in scopuri terapeutice, iar in zilele noastre, unele triburi de indieni isi prepara diverse bauturi din samburi de fructe care contin amigdalina. Ca structura chimica, vitamina B17 este o combinatie a doua molecule de glucoza, una de benzaldehida si una de acid cianhidric, iar in retetele medicale amigdalina e cunoscuta sub denumirea de nitrilozida. Vitamina poate fi folosita si in scop terapeutic, nu doar profilactic.

Cum poate ajuta vitamina B17 ?

Potrivit medicilor, carenta de vitamina B17 poate cauza depresie si insomnie, anorexie, oboseala si uscarea pielii. De asemenea excesul de vitamina B17 poate duce la intoxicatii. Astfel, se recomanda folosirea acesteia in doze optime, de 50-100 de mg pe zi in cazul copiilor, 50-200 mg pentru adulti si intre 1 si 2 grame zilnic in cazul bolnavilor de cancer. In natura, vitamina B17 se gaseste in samburii de caise, cirese, migdale, piersici, prune, in semintele merelor, perelor si gutuilor, in legume precum mazarea, fasolea, conopida, varza, broccoli, spanac, ceapa sau vinete. De asemenea, vitamina mai poate fi gasita in stare naturala in cereale, in scoarta de malin sau in frunze de gutui, prun, cais, cires, visin sau piersic. Samburii de caise contin cea mai mare cantitate de amigdalina. Doza recomandata este de doar 8-9 samburi pe zi, in cure de 21 de zile, deoarece in cantitate mai mare pot deveni toxici pentru organism. Pe de alta parte, consumul de antibiotice, alcolul si cafeaua, reduc foarte mult actiunile amigdalinei in organism.

03 septembrie 2012

Toamna


Schimbarea anotimpurilor isi lasa amprenta asupra noastra... Zilele si serile devin din ce in ce mai racoroase, iar soarele "cu dinti" care incepe sa straluceasca pe cer ne arata tot mai clar ca nu ne mai jucam cu vremea... Inca ne permitem plimbari prin parcuri si gratare la padure, dar in curand vom scoate de la naftalina hainele de iarna. Este cazul sa iti protejezi sanatatea de pericolele care te pandesc in aceasta toamna!

Plamanii sunt cele mai sensibile organe in lunile de toamna. Ca atare, este momentul sa te concentrezi asupra prevenirii racelilor, gripelor, tusei, gatului inrosit si asa mai departe. Pentru persoanele care sunt deja predispuse la afectiuni ale plamanilor, cum ar fi bronsita, pneumonia si emfizemul, toamna este cel mai bun anotimp pentru a lua masurile de precautie ce ajuta la minimalizarea vulnerabilitatii organismului si la pregatirea sa pentru iarna. 

Evita curentul!

Temperaturile sunt in scadere, serile sunt tot mai reci, iar in anumite regiuni vantul incepe sa bata cu tot mai multa putere. Astfel incat, iti recomandam sa fii cat se poate de atent la curentii reci. Pentru a evita imbolnavirea, asigura-te ca gatul, incheieturile si gleznele nu iti sunt expuse la frig, vant si/sau curent. Acesta ar fi un inceput "clasic" de raceala...

Mare atentie la uscaciunea din aer!

In timpul toamnei, vantul - a carui putere creste treptat - si frigul creeaza un aer uscat, care iti afecteaza pielea si plamanii. Efectele tendintelor naturale spre uscaciune intalnite toamna se accentueaza de indata ce incepi sa dai drumul la caldura acasa, la serviciu sau in masina, pentru a scapa de frigul de afara.

Pielea si plamanii tai nu "agreeaza" in mod deosebit senzatia de uscaciune, astfel incat este important sa bei foarte multe lichide, pentru a mentine in permanenta aceste organe hidratate.

Mai putine alimente picante

Deoarece plamanii sunt in special sensibili in lunile de toamna, este o idee foarte buna sa micsorezi in dieta ta cantitatea de mancaruri picante, pentru a evita iritarea organelor. Drept rezultat, plamanii vor fi mai putin vulnerabili la agentii patogeni.

Atentie la felul in care te simti

Cel mai important este sa fii foarte atent la felul in care te simti. De indata ce ai primit primele semnale ale unei raceli care te "prinde", este cazul sa iei masuri preventive. Incearca sa iti echilibrezi dieta, incluzand legume, fructe, seminte si/sau grane (orez, grau etc.), dar si cateva alimente foarte putin condimentate. 

Frunzele cazute, un pericol pentru persoanele care sufera de alergii

Desi reprezinta o incantare pentru privirea noastra, datorita culorilor inedite si covorului frumos in care se astern pe pamant si pe alei, frunzele cazute din copaci, umede, pot gazdui bacterii si mucegaiuri care pot produce reactii alergice, ce se manifesta prin dureri de cap, nas rosu si cu secretii abundente, ochi umflati, care prezinta senzatia de mancarime, bronsita, astm etc. In cazul in care frunzele se ard, un obicei practicat toamna, pentru facilitarea descompunerii acestora, problemele de sanatate mai sus mentionate se complica...

De vreme ce doar aproximativ 15% din populatie sufera de alergii, foarte multe persoane nu vor avea probleme din cauza expunerii la alergeni. Insa, daca te numeri printre nefericitii alergici, este preferabil sa eviti complet aceasta expunere. In cazul in care trebuie neaparat sa aduni frunzele cazute in curtea sau pe aleile din fata casei tale, in timpul acestei activitati poarta pe fata o masca pentru filtrarea particulelor microscopice de praf, alergeni sau mucegai. In plus, operatiunea strangerii frunzelor cazute este prefarabil sa se faca atata vreme cat acestea sunt inca uscate si nu umede.

Dupa ce ai terminat, nu iti "contamina" casa cu hainele expuse in timpul strangerii frunzelor moarte. Foloseste un rand de haine "de munca" sau "de sacrificiu", haine pe care apoi le scoti imediat ce ai terminat treaba si pe care le speli.

Vitaminizarea organismului

Toamna este anotimpul care ne oferă cele mai bune resurse pen­tru creşterea imunităţii şi pre­găteşte organismul pentru perioada rece. Legumele şi fruc­te­le de toamnă sunt cea mai să­nă­toasă sursă de vitamine şi mi­ne­rale necesare organismului şi trebuie să profităm la m­ax­i­mum de asta. Probabil că cele mai re­co­mandate fructe de toa­m­nă sunt merele, fructe care prin a­por­tul de vitamina C întăresc sis­temul imunitar, iar prin con­ţinutul de antioxidanţi pr­o­te­jea­ză împotriva cancerului de sân sau colon, susţin o digestie să­nătoasă şi menţin un nivel sănătos al colesterolului. Prin con­ţinutul ridicat de fibre şi cu­pru perele sunt la fel de utile, aju­tând la neutralizarea radi­ca­li­lor liberi şi susţinând sănă­ta­tea inimii şi a colonului. Stru­gu­rii sunt o adevărată comoară a naturii. Ei conţin vitamine cu efect antioxidant care întăresc sis­temul imunitar: vitaminele C, K, B2 sau B6. Absolut toţi stru­gurii ajută la eliminarea oboselii acumulate în timpul unei zile, previn bolile de inimă şi îmbu­nă­tăţesc activitatea renală. Un alt fruct plin de vitamine, cu pu­ternic efect antistres şi an­ti­o­xidant este gutuia. În afară de a fi un fruct împotriva răcelii, este be­ne­fi­că digestiei prin con­ţi­nu­tul bo­gat de fibre. Gutuile aju­tă la scă­derea în greutate şi la men­­ţi­nerea unui corp sănătos. Nu­­ci­le sunt una dintre cele mai bu­­­ne surse de proteine vegetale, bo­gate în fibre şi antioxidanţi – se­leniu şi vitamina E. Prunele au efect decongestionat pentru ficat şi sunt un stimulent al func­ţiilor nervoase.

Sfe­cla, deşi dulce, se bucură de pu­ţi­ne calorii, iar o salată de sfe­clă roşie poate aduce o mare can­titate de vitamina B9 (acid folic), esenţială dezvoltării celu­le­­lor pe timpul sarcinii. Ardeiul gras este perfect, dacă aveţi nevoie de vitaminizare cu vitaminele A şi C. S-a demonstrat că doi ardei graşi conţin de trei ori can­ti­ta­tea necesară de vitamina C, mai mult de 100% din cantitatea ne­cesară zilnică de vitamina A, dar şi alţi antioxidanţi esenţiali pen­tru menţinerea sănătăţii şi fru­museţii. Vitamina A se gă­seş­te din abundenţă în morcovi şi în dovlecei, vitamină ce spri­ji­nă sistemul imunitar. Deşi nu este la fel de cunoscut precum morcovul, păstârnacul are un conţinut superior de potasiu şi vitamina B9, substanţe care men­ţin o inimă sănătoasă şi scad şansele apariţiei canc­e­ru­lui în organism. Păstârnacul con­ţine multe fibre esenţiale pen­tru sănătatea sistemului di­gestiv şi poate fi folosit în su­pele şi ciorbele de toamnă. Pra­zul este o altă legumă mai puţin fo­losită, dar care are multiple efecte benefice: scade co­les­te­ro­lul nociv, creşte nivelul celui bun, previne cancerul şi sta­bi­li­zea­ză nivelul de zahăr în sânge. Ei, şi cum puteam uita de vine­te, cele care stimulează sis­te­mul imunitar printr-o gamă com­pletă de antioxidanţi, care menţin ini­ma sănătoasă, iar conţinutul re­dus de calorii şi grăsimi din această pătlăgea vânătă ajută si­lueta să aibă numai de câş­ti­gat. Iar varza se află printre pri­me­le locuri în topul legumelor ca­re conţin vitamina C şi este su­ficient să servim 200 de gra­me de varză proaspătă pentru a obţine doza zilnică din această vitamină. 

Sursa: 1 , 2
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Postări populare